De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
image

La ce credeți că s-ar putea referi niște compuși ca „armăsarul-mării”, „scăldătoarea-focii”, „luminătorul-lumii”, „aburul-lemnului”, „casa-oaselor” sau „comoara-pieptului”? În ordine, cele șase structuri desemnează: corabia, oceanul, soarele, fumul, trupul și, în fine, sufletul omului. Aceste metafore extraordinar de poetice, produse de triburile vechi germanice, au fost păstrate, în tradiția literară anglo-saxonă, sub numele de kennings – un cuvînt din Norsa/Nordica veche, a cărui rădăcină înseamnă „a (re)cunoaște”, „a simți” sau „a percepe”. Trădînd adîncimi sufletești și concizie conceptuală, compusul de acest fel este o comparație concentrată, bazată pe simpla alăturare a doi termeni în forma lor de dicționar (din motive evidente, traducerea în română conține un genitiv; altfel, o transpunere literală ar produce forme ca mare-armăsar, focă-scăldătoare, lume-luminător, lemn-abur, oase-casă, piept-comoară).

De departe, compunerea se numără printre căile preferate de îmbogățire a vocabularului în toate limbile germanice, nu numai în engleză. E foarte veche, e conservatoare și, ca mijloc intern, se opune împrumutului (nereturnabil...!) din altă limbă – cel mai la îndemînă procedeu de a te îmbogăți rapid sub aspect lingvistic. Dincolo de aspectul pur pragmatic al chestiunii, apelul la culturi străine prestigioase este un lucru necesar, măcar din cînd în cînd: noutatea de acest fel contrabalansează un anume iz vetust, stagnant, închistat, pe care limba îl capătă ca urmare a insistenței de a se „înnoi” doar prin ce e vechi. Cît de modern și de adecvat timpului sună un cuvînt ca Fernsprecher („telefon”, în germană) – literal far-speaker sau departe-vorbitor?

Cuvîntul telephone e atestat, în engleză, în jurul anului 1830, ca împrumut franțuzesc alcătuit din elementele grecești tele („departe”) și phone („sunet”). Un astfel de compus (erudit, savant) poate fi preluat ca atare ori poate fi copiată doar structura lui, iar conținutul tradus cu cuvinte indigene, producîndu-se astfel calcuri lingvistice. Sau chiar ambele metode pot fi folosite, pentru sensuri diferite: în română avem Superman american și Supraom nietzschean. (Incidental: în engleză, germanul Übermensch e, pe rînd, Overman, Beyond-man, apoi G.B. Shaw consacră Superman.) În decursul istoriei sale, limba engleză a împrumutat numeroase derivate și compuse din limbile clasice, mai ales din latină (fie direct, fie prin franceză ori chiar italiană și spaniolă). Cu precădere în secolele al XIV-lea și al XV-lea, acești termeni au ajuns în vocabular prin traducerile făcute operelor scrise de autorii Antichității. Nu o dată găsim în documentele vremii referiri la dificultatea unei astfel de întreprinderi, cauzată de inexistența, în engleză, a unor termeni adecvați. Lipsa era așa de acută și frustrantă încît, la o singură traducere, se pot găsi sute de cuvinte preluate, pur și simplu, ca atare, din originalul latinesc. O numărătoare atentă arată, de exemplu, că traducerea Wycliffe a Bibliei conține peste o mie de astfel de neologisme care, între timp, au intrat în uzul comun.

În secolele următoare, procesul a continuat: statisticile indică faptul că, în Renașterea engleză, două treimi din noile apariții lexicale au provenit din latină; însă și greaca s-a numărat printre surse: anonim, catastrofă, criteriu, idiosincrasie, democrație și enciclopedie datează de atunci. Cele mai multe nici nu mai sînt simțite astăzi ca străine, semn că a fost nevoie de ele, la fel cum a fost nevoie de cuvinte latinești ca extern, beneficiu, emancipare, atmosferă, meditație, dizabilitate sau existență, fără care nici nu ne-am mai putea descurca azi. Însă, la vremea respectivă, valul de înnoire lexicală a întîmpinat o rezistență vehementă din partea multor cărturari. Simțite ca excesive, o mare parte a latinismelor au fost numite, în derîdere, inkhorn terms, adică termeni pentru care, din cauza lungimii (contrastante cu monosilabicitatea fondului autohton), se consumă multă cerneală. Sir John Cheke, deși clasicist prin formație, susținea, pe la 1550, necesitatea apărării purității limbii, invocînd superioritatea netă –  prin claritate și scurtime – a echivalenților anglo-saxoni. La urma urmelor, nu e nevoie de intelligent, cînd poate fi produs mind-crafty („mental-iscusit”), sau de astronomy, cînd star-craft l-ar putea înlocui cu succes.

Acest din urmă exemplu amintește cu putere de ceva similar din cultura noastră: „partizani convinși ai unui purism și ai unui neaoșism din cale-afară de exagerate, unii cărturari din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat respingeau orice împrumuturi neologice, chiar cînd acestea erau de origine latino-romanică”, spune Theodor Hristea. Printre exemplele de alternative autohtone enumerate de lingvistul român, în loc de astronomie, cuvînt cu care se pare că și englezii aveau o problemă, găsim stelămînt (iată echivalentul lui star-crafty). Ce mai găsim? Gît-legău în loc de franțuzismul cravată; nas-ștergău sau chiar nas-suflete pentru batistă; departe-vorbitor în loc de telefon; sfîntariu în loc de sanctuar (pe acesta l-am cules din G. Ivănescu); și, preferatul meu, compusul de-sine-mișcătoriu pentru... automobil. Dacă acesta s-ar fi impus, astăzi am fi vorbit despre uzina de de-sine-mișcătoare Dacia, de la Pitești.

Întorcîndu-ne acum la cultura engleză, trebuie spus că nostalgia după fondul anglo-saxon persistă și în timpurile moderne, la unii autori. George Orwell, de exemplu, condamnă, într-un eseu faimos despre politică și limba engleză, modul „prețios” în care se exprimă contemporanii lui. Care ar fi soluția? Cît de greu ar fi să se recurgă la cuvinte autohtone? În practică, destul de greu, avînd în vedere că, la simpla consultare a unui dicționar de engleză veche, constați că în jur de 85% din lexeme au dispărut din uz. Restul supraviețuitor e alcătuit din particule elementare cu o înaltă rată de circulație – prepoziții, conjuncții, pronume, verbe auxiliare (scheletul gramatical al limbii) –, pe lîngă care puținele cuvinte noționale existente (substantive, verbe etc.) exprimă concepte fundamentale (nume pentru membrii familiei, natura înconjurătoare, animalele domestice, zilele săptămînii ș.a.m.d.). Dar atunci, ar putea fi ele reînviate? În loc de lampă, de exemplu, ajuns în engleză prin secolul al XIII-lea, din franceza veche, să se spună vasul-luminii (light-vessel), din teutonicul leohtfæt, pe care primul l-a înlocuit?

Incredibilă cum ar putea părea, o astfel de inițiativă a avut loc (și, dacă nu ați auzit de ea, înseamnă că vă puteți da seama ce succes a avut): în 1878, poetul englez William Barnes a publicat o carte întreagă despre ceea ce el numea speech-craft, adică gramatică (cuvînt grecesc, păcat greu). El era de părere că înlocuirea elementelor alogene cu unele neaoșe (și, unde nu există, inventarea unora) ar aduce claritate limbii – un punct de vedere, totuși, nelipsit de substanță, avînd în vedere că structurile compuse sînt, de multe ori, autoexplicative, iar derivatele sînt ușor de înțeles de vorbitorii nativi. Astfel, substantivul ar trebui să fie numele-lucrului; genul neutru e nesexuit; calitatea exprimată prin adjectiv (alb, pietros, iubit, singuratic etc.) devine mai inteligibilă dacă e denumită suchness (astfeleală? astfelitate?). Viitorul este după-aici, iar trecutul înainte-pînă-aici. Un verb tranzitiv (care cere o completare: nu poți pune punct după ce spui Eu voi aduce...) este afară-întinzător; pe cînd unul intranzitiv (care nu cere completare: Eu voi merge.) este afară-neîntinzător. Eufonia (impresia acustică plăcută lăsată de cuvinte) este bună-sunare.

Pe Sir John Cheke, care scrie că I am of the opinion that our tongue should be written [...] pure („Opinia mea e că graiul nostru ar trebui scris pur”), l-aș întreba: cît de pur? Pentru că, într-o propoziție atît de scurtă, avem deja două cuvinte non-germanice – opinion și pure. Aceeași obiecție urma să o formulez, în doar cinci cuvinte, în 2011, la Padova. Abia ajunsă la hotel, am ieșit în stradă să caut un loc de unde să cumpăr apă minerală și am intrat într-o mică tutungerie ca să cer informații. După formularea politicoasă a întrebării într-o engleză ultra-simplă care, credeam eu, e limba globului pămîntesc, am asistat mirată la cea mai indignată demonstrație de mîndrie patriotică, din care am înțeles că limba engleză nu are nici o șansă pe acele meleaguri, iar oricine nu cunoaște italiana e liber să o întindă spre alte zări. După care, răcorit și superior, vorbitorul a arătat cu mîna într-o direcție... se pare că un bar și un supermarket se aflau aproape de semafor, lîngă stația de taxiuri. Cu internaționalul fuck you pe limbă, am ieșit, dar m-am întors spre el, din prag, enumerînd pe degete: bar, supermarket, stop, taxi... INGLESE!

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: wikimedia commons

p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.
Procese de onirință jpeg
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Din jurnalul unui om cu „o mic” jpeg
Din jurnalul unui om cu „o mic”
Respectul diferă de politețe, atît în categoriile etice, cît și la locul de muncă.
O dilemă morală a fiecărei zile jpeg
O dilemă morală a fiecărei zile
La nivelul societății noastre întîlnim mulți oameni care funcționează în rol de victimă, e mai simplu să plasăm responsabilitatea în exteriorul nostru decît să ne asumăm alegerile.
Vise la feminin jpeg
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
Sovietizarea selectivă a capitalismului american jpeg
Sovietizarea selectivă a capitalismului american
Tesla și alte afaceri „nou îmbogățite“ se bazează adesea pe finanțări externe, nu pe profituri.
Adaptați pentru viitor  Etica și estetica fericirii postmoderne jpeg
Adaptați pentru viitor. Etica și estetica fericirii postmoderne
Fericirea ne arată cum să devenim eroi ai propriei noastre vieți, ce înseamnă și cum să fim cu adevărat niște eroi buni și frumoși.
Traducătorul orchestră – interviu cu Andrei VIERU jpeg
Dragă domnule Andrei Cornea
Un om despre care nu sîntem siguri că a existat vreodată – de exemplu, Arjuna din Bhagavad-Gita – face parte din umanitate sau nu?
„Unde ni s entuziaștii, visătorii“ jpeg
„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“
Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne.
De ce a murit macroeconomia? jpeg
De ce a murit macroeconomia?
Pînă cînd economiștii nu vor recunoaște existența unei incertitudini inevitabile, nu se va putea vorbi de o teorie macroeconomică, ci doar de măsuri de prevenire pentru situații de urgență.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.