Comunicarea muzicală

25 februarie 2022
Comunicarea muzicală jpeg

Despre numeroasele puncte comune dintre muzică și vorbire am mai scris la această rubrică a Dilemei vechi. Pe scurt, am arătat similaritățile lor structurale: ambele se bazează pe existența unui stoc finit de elemente (sunete muzicale, respectiv sunete lingvistice) care se combină potențial la infinit, conform unei sintaxe bazate pe proprietățile recursive ale creierului. Am mai arătat că, deși limba este procesată în arii specializate (Broca și Wernicke) situate în emisfera cerebrală stîngă, aspectele ei non-verbale, muzicale (ritm, intonație, volum, înălțime) activează arii din emisfera dreaptă. Mai mult, aceste din urmă zone, care sînt omoloage ca poziție celor din emisfera stîngă dedicate limbii, mediază producerea și experimentarea muzicii. Aceste fapte i-au determinat pe cercetătorii evoluționiști să formuleze ipoteza unei origini comune și să speculeze intens în jurul întrebării care dintre cele două a apărut prima. Unii susțin că muzica ar fi o dezvoltare inutilă (fără scop în supraviețuirea speciei) a facultății limbajului. În acest articol voi expune opinia excelent documentată a psihiatrului Iain McGilchrist, din volumul The Master and His Emissary. The Divided Brain and the Making of the Western World, care argumentează, dimpotrivă, întîietatea muzicii.

McGilchrist arată că nu e destul ca omul să dispună de spațiu cerebral suficient pentru a stoca dicționarul și gramatica necesare vorbirii; aparatul fonator (corzile vocale plus diversele segmente implicate în articulare, printre care limba) trebuie să aibă anumite trăsături caracteristice care să permită emiterea unei game largi de sunete; mai e necesar un grad remarcabil de control asupra respirației, în vederea susținerii enunțurilor lungi, fluente, dar și modulației vocii. Unele dintre acestea constituie motive pentru care au eșuat încercările primatologilor de a le învăța pe maimuțe să vorbească (pentru alte cauze a se vedea articolul „De ce nu vorbesc maimuțele“, de la această rubrică). Doar păsările pot imita vorbirea, datorită configurației aparatului lor vocal (numit sirinx, literal „nai”) și controlului sofisticat pe care îl au asupra respirației. Interesant, studiul fosilelor ar arăta că acest control al respirației și vocii ar fi apărut cu mult înainte ca acestea să fi fost necesare vorbirii.

Pentru a ajunge la limbă, nervul hipoglosal, care o deservește, trebuie să treacă printr-un orificiu de la baza craniului, numit canal condilar anterior. Dacă un nerv are un volum mare de muncă de susținut, atunci acest lucru se va reflecta în mărimea lui care, logic, se va reflecta în mărimea orificiului prin care trece. Așadar, spune psihiatrul britanic, „ne putem face o idee precisă despre efortul de articulare care trebuia depus de limba posesorului craniului” dacă măsurăm mărimea canalului de la baza craniului, iar aceleași considerații se aplică și canalului vertebral toracic, prin care nervii care controlează respirația ajung la mușchii peretelui toracelui. O examinare comparativă atentă arată, cum era de așteptat, o mărime a acestor canale mai mică la maimuță decît la omul modern. Dar ciudățenia constă în faptul că, practic, cu greu se poate face o distincție, sub acest aspect, între omul modern și cele mai vechi fosile umane, care datează cu mult dinainte de vremea la care se crede că a apărut limba.

Există și alte tipuri de dovezi, în afară de cele fosile, care să sugereze o origine anterioară a comunicării muzicale? McGilchrist menționează mai multe. Sintaxa muzicii e mai simplă, mai puțin evoluată decît a limbii. În plus, muzica transmite direct sunete, ea nu simbolizează ceva, cum face un sistem lingvistic, care cere un anume grad de abstractizare a gîndirii. Apoi există dovezi din psiholingvistică: afinitatea clară a bebelușilor pentru ritm, capacitatea de a distinge timbrul vocii mamei încă de la naștere, de a arăta că preferă vocea ei față de a altora și limba maternă față de limbi neauzite înainte – toate demonstrate experimental –, confirmă că acestea nu se bazează pe un talent nativ pentru limbă, în sine. Ele sînt inițiate prin activarea acelor arii cerebrale responsabile de procesarea holistică a comunicării, din emisfera dreaptă, prin care se fac fine discriminări în tiparele globale – un fenomen foarte diferit de procesarea analitică a limbajului, din emisfera stîngă. Studiile arată că inclusiv primatele sînt capabile să identifice voci individuale pe baza unor astfel de trăsături. Un alt argument e că muzica înseamnă transmitere a emoției – forma fundamentală a comunicării, primordială atît în filogenie, cît și în ontogenie. Cercetările din neurologie sprijină puternic ipoteza conform căreia „dragostea noastră de muzică reflectă abilitatea ancestrală a creierului mamifer de a transmite și recepționa sunete emoționale elementare”. Mecanismele prozodice ale emisferei drepte prin care comunicăm emoții cu ajutorul intonației trebuie să fi fost cruciale pentru supraviețuirea grupului, scrie McGilchrist, citîndu-l pe un celebru antropolog de la Universitatea din Oxford, Robin Dunbar, care e de părere că „emoțiile răscolitoare generate de muzică sugerează că aceasta are origini străvechi, mult anterioare apariției limbajului”.

Nu toată lumea e încîntată de o așa concluzie, precizează McGilchrist. Geneticienii, de exemplu, susțin că orice dezvoltare trebuie să demonstreze un avantaj evoluționist, or muzica nu prea se vede ce avantaj ar conferi celor care o utilizează, spre deosebire de limbaj. Chiar lumea, în general, nu își imaginează comunicarea în afara vorbirii obișnuite. Dar, dincolo de faptul că, pe planetă, trăiesc specii foarte inteligente și foarte sociale (balenele, delfinii) care comunică prin tonuri muzicale, există chiar populații umane, în zone izolate, care folosesc, pe lîngă vorbirea obișnuită, comunicarea de tip muzical. McGilchrist citează cazul tribului Pirahã, din jungla braziliană, ca dovadă izbitoare în sprijinul afirmației că se pot comunica sensuri precise în absența cuvintelor. Cititorul poate își amintește că am dedicat o serie de trei articole consecutive sistemului lingvistic pirahã. Rezumînd ce ne interesează pe noi aici: nativii folosesc unul dintre cele mai mici inventare sonore din lume (trei vocale și opt consoane), iar tonul, accentul și greutatea silabelor au o așa de mare importanță încît limba poate fi fluierată, murmurată, strigată și cîntată. Mesajele transmise astfel au formă muzicală. Fluieratul se folosește doar de bărbați, la vînătoare, pentru a nu speria prada. Vorbirea strigată face uz de vocala a și de una sau două consoane (k sau x) și este folosită îndeosebi în zilele ploioase, cînd ploaia și tunetul sînt zgomotoase, pentru a comunica la distanțe lungi. Vorbirea cîntată se obține prin exagerarea diferențelor de înălțime dintre tonul înalt și tonul jos și modificarea ritmului cuvintelor și sintagmelor; prin ea se comunică informații noi și importante, se intră în legătură cu spiritele, însă se folosește mai ales atunci cînd se dansează, iar cine cunoaște notațiile muzicale o poate înregistra în scris, așa cum foneticianul înregistrează o limbă apelînd la alfabetul fonetic.

Forța muzicii constă în puterea ei de a ne aduce împreună, indiferent de limba pe care o vorbim, de a ne face conștienți de faptul că împărtășim aceeași condiție, aceleași sentimente, aceleași experiențe – lucru vital pentru supraviețuirea ca specie, dar trecut ușor cu vederea în ziua de azi, mai ales în societățile puternic industrializate, unde „competiția și specializarea au împins muzica departe de centrul vieții”, constată psihiatrul. El mai adaugă că, dacă originea muzicală a limbajului va fi vreodată dovedită, s-ar risipi și deruta provocată de faptul că, istoric vorbind, poezia a apărut înaintea prozei: în antichitate, poezia era cîntată, „dansa”, cum spuneau grecii, în comparație cu proza (pezos logos), care „mergea pe jos”. Muzica, conchide McGilchrist, e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea. Fenomenul e foarte diferit de cîntecul păsărilor – „individualist ca intenție și competitiv ca natură”, localizat în emisfera stîngă a creierului acestora, deci avînd rol instrumental, nu emoțional. Multe lucruri interesante mai sînt încă de spus, dragă cititorule, despre unele trăsături care se regăsesc atît în limbaj, cît și în muzică, dar acestea vor constitui subiectul articolului de săptămîna viitoare.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

George Simion este scos din sediul Parchetului de jandarmi  Foto Inquam Photos  Octav Ganea (2) jpg
Plângere penală pe numele lui George Simion. Reacția președintelui Autorității Electorale Permanente la planul AUR cu apartamentele ieftine VIDEO
Toni Greblă, liderul Autorității Electorale Permanente, a declarat în cadrul unei conferințe de presă că instituția la cârma căreia se află a fost înștiințată cu privire la contractele parafate de președintele AUR, George Simion, care s-a angajat să le dea românilor locuințe la 35.000 de euro.
Poliţia Română foto Poliţia Română
Imagini de coșmar la Agigea. O femeie și-a ucis concubinul pe marginea șoselei către sudul litoralului
O femeie şi-a omorât concubinul, într-un conflict spontan, în timp ce se aflau pe marginea drumului naţional DN 39. Polițiștii au reținut-o, urmând ca în cursul zilei de joi să fie prezentată instanței cu propunere de arestare preventivă.
Koljic facebook jpg
Președintele Ciprului Nikos Christodoulides la deschiderea expoziției de artefacte jefuite Sursă Biroul de presă Președinția Ciprului
De la contrabandiști, la muzee. Saga comorilor milenare ale Ciprului. Înapoi acasă după jumătate de secol
La împlinirea a 50 de ani de la evenimentele tragice din 1974 care au dus la diviziunea continuă între comunitățile etnice grecești și turce, Cipru a expus artefacte, dintre care unele vechi de mii de ani, returnate, după ce un comerciant de antichități le-a jefuit din națiunea insulară.
plaja pixabay1 jpg
O româncă a descoperit destinația de pe litoral unde cazarea costă doar 35 de lei pe noapte: „Pare ireal? În România, da”
Deși pare ireal, există o destinație turistică, unde cazarea costă doar 35 de lei pe noapte, iar condițiile sunt extrem de decente. Vestea a fost răspândită de o româncă aflată la studii peste hotare.
suc de lamaie jpg
Funcționează decolorarea părului cu lămâie? Ce spun experții despre trendul de pe TikTok
Decolorarea părului cu suc de lămâie este o metodă care a devenit virală pe TikTok, dar ce părere au specialiștii despre acest truc? Ajută sau deteriorează firele de păr?
Argentina Maroc, Jocurile Olimpice (Facebook) jpg
Controverse la Jocurile Olimpice: meci de fotbal întrerupt și reluat după două ore
Unul dintre meciurile de fotbal de la Olimpiadă a stârnit controverse.
Tatuaj jpg
Un traficat de droguri român a vrut să-și piardă urma în Spania: Și-a modificat amprentele, și-a pus botox și și-a scos tatuajele
Un traficant român, lider al unei grupări infracționale care aducea droguri în țară, a încercat să-i păcălească pe polițiștii români și spanioli înante de a fi prins. Individul își modificase amprentele, își injectase botox și își scosese 70% din tatuaje.
image009 jpg
Misiune anti-cancer: caravana „Fii atentă, România!”
Cancerul nu mai este – azi – o condamnare la moarte. Țările cu acces la cercetările de ultimă oră și la noile politici de sănătate obțin din ce în ce mai multe succese în lupta cu el.
image
George Restivan o desființează pe Adriana Bahmuțeanu: „Am făcut ceea ce orice tată ar face pentru a-și salva fiul / Adriana a vrut să scape de Mara Bănică”
Adriana Bahmuțeanu a anunțat că s-a despărțit de soțul ei, George Restivan, care deja se află în Statele Unite. Prezentatoarea TV nu a enunțat adevăratul motiv al separării, ci a dat vina pe distanță. George, pe de altă parte, susține că exista multă tensiune în familia lor și că a fugit din țară ca să-și salveze fiul, pe Blake.
image
Lux la superlativ: Plaje unde tarifele pentru șezlonguri depășesc Mamaia. Prețurile sunt astronomice
În căutarea unei vacanțe de lux pe plajele lumii? Atunci, pregătește-te să scoți din buzunar sume considerabile pentru a te bucura de soare și mare.
image
„Betty cea urâtă” s-a întors tumultos pe micul ecran. Cum arată acum, la 51 de ani, actrița Ana María Orozco
„Betty cea urâtă” a unul dintre cele mai urmărite telenovele din Columbia, însă cu un succes la nivel internațional. Serialul a fost urmărit cu intensitate în perioada 1999-2001 datorită carismei pe care Ana María Orozco a avut-o în pelicula columbiană, unde, la fel ca în Cenușăreasa, s-a transformat într-o superbă femeie pe care nimeni nu a mai recunoscut-o. Betty purta ochelari, era timidă și purta ținute banale, însă transformarea ei a șocat toată audiența.