Limba e o democrație

16 ianuarie 2022
Limba e o democrație jpeg

În articolul intitulat „The Roots of Wokeness“, apărut anul trecut pe blog-ul lui personal, Andrew Sullivan, scriitor și comentator politic britanico-american, atrage atenția asupra unei analize lingvistice statistice care arată, în mediul online, o frecvență remarcabilă a anumitor cuvinte și sintagme, în ultimul deceniu: „non-binar”, „masculinitate toxică”, „traumatizant”, queer (la origine, „ciudat”, azi „persoană cu identitate diferită de heteronormativitate”), „transfobie”, whiteness (literal, „faptul de a fi alb”; „structurile care produc privilegiile rasei albe”), mansplaining (un amestec de man și explaining care desemnează atitudinea condescendentă a bărbatului care explică ceva – de obicei, unei femei). Sullivan spune că, deși e normal ca limba să se schimbe încontinuu, avalanșa de neologisme (cuvinte și/sau sensuri noi) de acest fel lasă impresia unei rearanjări rapide a englezei de sus în jos, contrar modului firesc – lent și de jos în sus. Caracteristice mișcării woke din tulburata societate americană a zilelor noastre, cuvintele și sintagmele de mai sus sînt intens vehiculate de ziarul New York Times, așa cum arată analiza făcută de Computational Story Lab  al Universității din Vermont.

Îi las, cum se și cuvine, pe sociologi și pe comentatorii politici să se ocupe de originile și efectele mișcării woke, concentrîndu-mă pe ideea de propagandă la care se referă Andrew Sullivan. Propaganda în lumea anglofonă (răspîndirea prin media a unor idei sau opinii pentru a fi acceptate de marele public) este o aplicație concretă a unei anumite interpretări asupra legăturii dintre limbă și gîndire. Cititorul își amintește, desigur, desele articole de la această rubrică în care m-am referit la Ipoteza Sapir-Whorf, din lingvistica americană, care susține influența exercitată de limbă asupra gîndirii; despre ea am spus că își are originile într-o tradiție filosofică germană de secol XVIII și XIX, impregnată de romantism, care, pe scurt, exprimă ideea că limba unui popor modelează viziunea despre lume a vorbitorilor ei. Foarte interesant e faptul că lingvistul John J. Joseph (din volumul căruia, From Whitney to Chomsky, voi extrage cea mai mare parte a informațiilor pentru o competentă informare a cititorilor Dilemei vechi) identifică propaganda ca rezultat al unei tradiții diferite de cea menționată anterior: anume, filosofia analitică a secolului al XIX-lea (C.S. Peirce, Gottlib Frege) și XX (Bertrand Russell, Wittgenstein și pozitivismul logic), care consideră că limba umană e ancorată în presupuneri metafizice, iar acestea împiedică înțelegerea rațională a lumii; pentru a ajunge la logica universală, te poți debarasa de ele doar printr-o analiză logică a limbii.

Joseph spune că, deși ambele tradiții au în vedere influența limbii asupra gîndirii, ele diferă, printre altele, prin faptul că, în prima, limba este văzută ca forță pozitivă în cultură, ca drum spre adevăr, pe cînd cea de-a doua o vede ca forță negativă, ca sursă de falsitate. Oricum ar fi, împrejurările în care s-a găsit lumea la începutul secolului XX au fost un teren fertil pentru transformarea acestei din urmă premise într-un discurs cultural al controlului minții cu ajutorul limbii. După ce a luat sfîrșit Primul Război Mondial, o analiză a articolelor și cărților apărute în lumea anglofonă dezvăluie o puternică anxietate față de propagandă, alimentată de convingerea celor care se împotriviseră intrării Statelor Unite în război, alături de Marea Britanie, că fuseseră victimele propagandei britanice – intensă, susținută prin jurnale de mare tiraj, avînd ca scop atragerea voluntarilor în armată și a americanilor în conflict. Pînă la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, propaganda e tot mai des discutată și descrisă, devenind subiect de studiu în universități și strecurîndu-se în distopiile literaturii.

Popularizarea ideilor lui Freud despre subconștientul uman, accesul maselor în cinematografe și la transmisiunile radio au contribuit la răspîndirea credinței că, prin limbă, se poate schimba gîndirea: „Un om se poate apuca de băut pentru că își simte viața un eșec, iar apoi băutura chiar îi transformă viața într-un eșec. La fel e și cu limba engleză. Devine urîtă și ambiguă pentru că gîndurile noastre sînt ridicole, iar dezordinea din limbă înlesnește o gîndire prostească”, susține George Orwell. Deși se poate porni o discuție întreagă despre ce înseamnă „ordinea” sau „dezordinea” din limbă, e cert că nu poți separa gîndirea de limbă și că ele se influențează reciproc. Ce e încă supus cercetării, mai ales în psihologie, este gradul în care cea de-a doua o influențează pe prima și modul în care se reflectă acest lucru în comportamentul uman. Pe Orwell îl deranjează cel mai tare golirea de sens a unor cuvinte care reflectă valori importante pentru americani (libertate, democrație, patriotism), aruncarea lor în derizoriu, transformarea discursului în non-discurs, exprimarea sforăitoare și găunoasă. În zilele noastre, lupta se duce pe terenul vocabularului, care se crede că are cel mai mare impact asupra omului de rînd. Într-adevăr, așa cum, în psihoterapie, urmărirea cuvintelor pe care le folosește un pacient e parte a interacțiunii pentru că reflectă atmosfera mentală a acestuia, tot așa, cuvintele și expresiile recurente în societate sînt o măsură fidelă a lucrurilor importante din conștiința publică.

Astfel, de o vreme, la schimbarea președinților americani, se observă că măsurile interne și externe sînt precedate de o schimbare evidentă în limba oficialilor. Într-un articol anterior de la această rubrică, „Despre marile bătălii lexicale“, observam că, imediat după instalarea lui Trump în funcție, anumite cuvinte și expresii care fuseseră promovate pe timpul lui Obama (transgender, science-based evidence, diversity și altele) au fost scoase din documentele și uzul instituțional. În ochii cuiva neavizat, astfel de măsuri pot părea hilare și inutile, dar, în plan concret, ele sînt trompeta care anunță tăieri sau redirecționări de fonduri importante; de exemplu, dispariția cuvîntului transgen – nu din vocabularul vorbitorilor, pentru că asta nu poate decide nimeni, ci din vocabularul structurilor de putere – înseamnă că rapoartele, statisticile, programele sociale și medicale destinate transgen-ilor dispar. După ce, în timpul democraților lui Obama, mulți transgen-i și-au recunoscut public identitatea, asigurați fiind că nu își vor pierde locul de muncă din această cauză, odată cu venirea la putere a conservatorilor s-a anunțat că ei nu vor mai putea face parte din forțele militare pentru că armata nu-și permite cheltuielile medicale necesare tipului de ajutor de care au nevoie.

Administrația lui Biden, după ce l-a acuzat pe Trump că a încercat să refacă realitatea prin limbă, nu s-a lăsat mai prejos, folosind exact aceleași tactici: se folosise expresia illegal alien pentru emigranții sosiți ilegal? E înlocuită cu noncitizen. Se scoseseră climate change, evidence-based science? Se reintroduc peste tot. Se scoseseră referințele la LGBTQ? Înapoi la ele. Nativii americani sînt redenumiți Tribal people (cu majusculă, pentru că așa preferă aceștia, ni se spune). Versiunea în spaniolă a site-ului Guvernului este reinstituită, după ce fusese eliminată. Limba „corectă politic” de acum reflectă atenția acordată problemelor percepute ca importante pentru marele public. Efortul lingvistic depus de consilierii prezidențiali își schimbă direcția alternativ, odată cu Puterea și vederile ei, pentru că, așa cum spune Stephen Miller, care a scris multe discursuri pentru Donald Trump, „bătălia asupra vocabularului este, de fapt, bătălia centrală”.

În lumina (sau întunericul, mai degrabă) acestor fapte, lingviștii de pînă la Edward Sapir par niște naivi. Sînt unanimi în opinia conform căreia, pentru masa de vorbitori, limba există doar în scopul comunicării, ca instrument al spiritului, analog cu ceea ce uneltele reprezintă pentru mîinile omului. E folosită de toți, lucru care îl face pe părintele lingvisticii americane, William Dwight Whitney, să spună: „Limba în sine e o democrație, o instituție prin folosirea căreia vorbitorii, toți vorbitorii, își exercită voința individuală”. La data la care scrie (a doua parte a secolului al XIX-lea), lingvistica nu e o disciplină constituită, iar obiectul ei de studiu e revendicat și de psihologie, și de științele naturale, de care trebuie să se delimiteze. Whitney îi fixează cu grijă aria de investigație și precizează tangențele psihologului, fiziologului, etnologului, antropologului și zoologului cu limbajul, recuzîndu-i din studiul limbii ca structură de semne arbitrare, dar nu „din imperialism lingvistic sau din dispreț, ci, dimpotrivă, dintr-un simț [...] foarte just al competențelor respective”, cum spune George Mounin. Astăzi, dimpotrivă, limba pare să nu mai fie o democrație. În plus, e mai actuală ca oricînd constatarea care apare în Cursul... lui Ferdinand de Saussure, de la 1916: pentru că, mai mult sau mai puțin, toată lumea se ocupă de limbaj, „nu există domeniu în care să se fi născut mai multe idei absurde, prejudecăți, miraje, ficțiuni”, și aceasta deoarece „în viața indivizilor și a societăților, limbajul este un factor mai important decît oricare altul”. Acest rol central este și motivul presiunii asupra limbii, ca scurtătură către mintea vorbitorului.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: William Dwight Whitney (wikimedia commons)

p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.