So Three Minutes Ago

Nu se știe exact de unde provine termenul dandy. Știm doar că, în limba engleză, cuvîntul e atestat în jurul anului 1780, cu sensul adjectival de „minunat”, „splendid”, „de cea mai bună calitate”, și că, după o circulație largă în timpul căreia suferă o depreciere semantică, ajunge în vogă în Londra, la 1815, ca substantiv ce desemnează un bărbat exagerat de elegant și îngrijit, chiar efeminat. Prin urmare, în prezent, semnificația lui depinde mai degrabă de tonul cu care îl pronunțăm – apreciativ sau critic. Termenul și-a pierdut frecvența de utilizare, dar a supraviețuit în anumite formule. Un exemplu este expresia nice and dandy, unde sensul (ambivalent) depinde, din nou, de nuanțarea intonației. Pentru dandy, ca adjectiv, dicționarul Merriam-Webster oferă nu mai puțin de 91 de sinonime din toate registrele limbii, iar pentru substantiv (definit, destul de neutru, drept „un bărbat extrem de interesat de propria îmbrăcăminte și înfățișare”) înregistrează 10 sinonime, unele arhaice, ieșite din uz, între care figurează dude, buck, macaroni, beau, pretty boy și Beau Brummell. Important de adăugat că, deși au existat și forme de feminin, dandizette și dandilly, acestea nu s-au impus în limbă.

Nu am amintit întîmplător sinonimele de mai sus. Și în cazul lui dude, un americanism, originea rămîne necunoscută. Lingvistul David Crystal spune că lexemul a apărut brusc, în 1883, în New York, pentru a defini „un nou tip de tînăr american”, „un estet și un dandy – bărbatul foarte atent la cum se îmbracă, vorbește și se poartă”, un ins care adesea urmează moda englezească și imită pronunția britanică (astăzi, în Statele Unite, dude și-a extins sensul către ambele sexe, sugerînd familiaritatea sau camaraderia). Buck („cerb”/„căprior”) își ia numele de la pantalonii strîmți, făcuți din piele de cerb, pe care îi purtau tinerii șarmanți și inteligenți din upper și upper-middle classes. Macaroni se leagă de exotismul pastelor lungi, subțiri și cilindrice, ajunse în Marea Britanie la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, odată cu tinerii care călătoriseră prin Italia și Franța și care aduceau acum obiceiuri noi; se spune că, pe la 1764, exista un club numit chiar așa, Macaroni Club, unde veneau tineri dornici să introducă în cultura engleză eleganța hainelor și comportamentului europenilor (în principal francezi). Beau, pretty boy și Beau Brummell se leagă strîns unul de altul. Provenit din franceză  („frumos”, „plăcut”), beau începe să fie folosit de britanici începînd cu anii 1680, cu sens critic. Întîlnim fie franțuzismul, prescurtare a lui beau garçon, fie calchierea sintagmei în forma pretty boy. În plus, numele primului dandy oficial englez, George Bryan Brummell (1778-1840), va fi folosit metonimic pentru tipologia al cărei (celebru) exponent a fost.

În serialul de comedie Seinfeld, Kramer rîde la un moment dat: „Uite la Jerry cum defilează cu haina lui de blană și poșeta... Da, e un dandy, un mare filfizon!” (a real fancy boy, spune Kramer). Conotația batjocoritoare (sesizabilă și în sinonimele lui filfizon din dicționarul lui Scriban – fante, fîrțîgău, firoscos, lifuroi, papalete, fasonel) nu lasă loc, în cultura noastră, nici măcar lingvistic, imaginației, fanteziei (fancy e o contragere a lui fantasy) de care se lasă condus un dandy. Una dintre cele mai importante anatomii ale dandismului – eseul biografic din 1845 al lui Jules Barbey d’Aurevilly, despre Brummell – menționează importanța aparenței: „Pentru un dandy,  a părea înseamnă a fi [...]. Un om erudit lasă impresia că a citit o mulțime de cărți pe care nici nu le-a deschis. Un dandy lasă impresia că arată mai frumos decît este: aparența devine suficientă” [...]. Să pari aristocrat e mai important decît să fii aristocrat”. Cu origini modeste, Brummell are succes social datorită talentului său de a părea aristocrat, pe care, paradoxal, nobilimea de la curtea regelui George al IV-lea îl invidiază și imită.

Un dandy autentic se sustrage, așadar, realității. O „respinge” cu ajutorul hainelor mai ales, dar și al discursului spiritual și al pronunției. Inspiră noblețe și sugerează indiferență față de privilegiile de clasă. Se opune utilitarianismului, convenționalismului searbăd și anost, înserierii, lipsei de ornament. Se ivește și trăiește din magma fanteziei, precum orice „construct” artistic – din lumea dansului, muzicii, picturii –, numai că el se exprimă prin mijloace diferite. Îmbrăcămintea rămîne, în prezent, o formă majoră de comunicare. Pentru tineri, cu precădere, este crucial să își exprime sinele prin vestimentație, să fie fashionable, să fie stylish, carevasăzică. A fi opusul unui dandy înseamnă să nu ai nici un haz. Să fii a failure (un „eșec”), a disappointment (o „dezamăgire”), să fii mainstream („convențional”, „obișnuit”) – o teribilă jignire! Devii uncool, a loser, a lemon. Ori so last week, ba chiar so three minutes ago.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.