Zadarnicele chinuri ale ortografiei

17 septembrie 2021
Zadarnicele chinuri ale ortografiei jpeg

Cînd, în 1994, Dan Morris, unul dintre studenții americani dintr-un grup de la Universitatea din Nebraska, sosit în schimb academic la Iași, mi-a spus, încîntat, că limba română (pe care le-o predam la Școala de Vară a UAIC) „e foarte logică”, am înțeles imediat ce voia să spună. Se referea la faptul că, în limba noastră, scrierea este fonetică: există un raport de 1:1 între sunet și literă, astfel că pronunțăm ceea ce scriem și invers (cu excepția nefericită a existenței unui grafem dublu „î” și „â”  pentru același sunet – lucru care are o explicație politică, nu lingvistică). Pentru popoarele a căror limbă maternă e engleza, dar și pentru milioanele de oameni care învață limba engleza ca limbă străină, stăpînirea ortografiei este un coșmar, deci nu e de mirare că, la americani, există o foarte apreciată olimpiadă de ortografie.

Săptămîna trecută am scris un articol în Dilema veche referitor la încercările englezilor și americanilor de a „reforma” limba sub aspectul conținutului. În acest text aș dori să arăt că nici aspectul grafic nu a scăpat de valul reformator. De exemplu, una dintre cele mai vechi întreprinderi de acest gen despre care avem informații aparține unui călugăr din secolul al XII-lea (unii spun al XIII-lea), pe nume Orm (sau Ormin), care a încercat să introducă o oarecare uniformitate în ortografia vremii. Pe atunci, felul în care se scriau cuvintele varia teribil: în manuscrisele rămase (multe se află la British Museum) se poate vedea că un copist transcrie unul și același cuvînt, pe aceeași pagină, în două sau trei moduri diferite! Ormin nu e singur în asumarea acestei grele sarcini, iar istoria limbii engleze reține eforturile tuturor (care nu au avut, însă, prea mare succes).

În ciuda faptului că scribii normanzi au produs destulă confuzie, fiind mai obișnuiți cu franceza decît cu engleza, ortografia în epoca medievală tindea, chiar așa nestandardizată cum era, spre fonetism. Lumea se străduia să redea pronunția în scris cît mai fidel. Pentru ca cititorul să înțeleagă mai bine, o să dau două exemple: cuvintele debt și doubt. Ele există în această formă și în ziua de azi (însemnînd datorie, respectiv îndoială) și ambele au în comun faptul că provin din franceză, iar sunetul /b/ este mut, el nu se pronunță: /det/, /daut/. Litera b nici nu se găsește în etimon: avem det și dote, ambele din franceza veche. Iar dacă cercetăm mai adînc, în lucrările monumentale ale lui Otto Jespersen, găsim că, în secolul al XIII-lea, englezii nu scriau debt, ci dette, respectiv nu doubt, ci dout, deci destul de fonetic, de intuitiv. Atunci cum se explică formele aberante de azi, în care trebuie să scriem litere pe care nu le pronunțăm?

Dacă cititorul își amintește articolul de săptămîna trecută, atunci știe de admirația gramerienilor englezi față de perfecțiunea limbii latine, ale cărei norme erau mereu luate în calcul în deciziile privitoare la propria limbă. Astfel că litera b a fost introdusă de ei, cu bună știință, în aceste cuvinte, pentru a respecta sursele latinești originale: debita și dubito. Tot rațiuni etimologice stau la baza felului în care arată alte forme din ziua de azi: de exemplu, sunetul /f/ se scrie f (fit, five), dar și ph atunci cînd cuvîntul provine din greacă (phone, alphabet), însă regula nu e consistentă, nu te poți baza pe ea, avînd multe excepții. Ideea e că limba engleză contemporană este plină de absurdități ortografice și toate au o motivație istorică. S-au perpetuat de secole, generație după generație, ca o povară colectivă. Faptul a fost constatat adeseori și nu puține au fost tentativele de îndreptare a situației, printr-o reformă ortografică. Otto Jespersen (1860-1943), de exemplu, un mare lingvist danez, susține că doar un fonetician bun ar fi capabil de o astfel de reformă: ce anume trebuie schimbat, care să fie direcția schimbării, ce sunete e necesar să fie reprezentate în scris și care e cea mai bună metodă – toate acestea sînt întrebări la care doar foneticianul poate răspunde.

Problema înregistrării grafice a elementelor sonore este incredibil de spinoasă, așa cum știe oricine a citit o carte despre sistemele de scriere de pe planetă, din prezent sau din trecut. Scrisul există numai pentru reprezentarea vizuală a limbii, căreia îi este ulterior. Notațiile sînt foarte diverse: hieroglifele egiptene, semnele cuneiforme, caracterele chinezești, literele romane (sau grecești et al.). Toate se bazează pe interpretări, convenții și consens între vorbitori; nici una dintre ele nu poate reda direct, nemediat, nici sunetul, nici sensul. Au existat în istorie încercări de reprezentare universală a sunetelor – de exemplu, la 1668, John Wilkins propune un alfabet fonetic motivat fiziologic, în care cele 34 de semne sînt menite să descrie procesul articulator. În 1867, Alexander Bell, inventatorul telefonului, publică Visible Speech / Vorbirea vizibilă, în care găsim un set de simboluri care combină locul de articulație al unui sunet cu maniera în care se produce și cu tipul de fonație. Acest subiect este absolut fascinant și îmi propun să revin la el cu un articol independent.

Deocamdată să spun că Otto Jespersen vede soluția reformei ortografice a englezei prin adoptarea unui sistem de litere romane care să aibă peste tot aceeași valoare sonoră (așa cum e alfabetul limbii române). De fapt, pentru aceasta (și pentru alte limbi nefonetice, etimologice) există I.P.A., International Phonetic Alphabet, un sistem de semne bazat mai ales pe alfabetul latin, alcătuit de foneticieni europeni la sfîrșitul secolului al XIX-lea (la sugestia lui Jesperson) pentru o redare standardizată a sunetelor din cele mai multe limbi ale globului (lista de semne se extinde continuu, pe măsură ce noi limbi cu sunete necunoscute sînt descoperite). Însă ce șanse ar fi ca o frază ca I am wondering what author this is să fie scrisă, în viitor, astfel:  ai æm wʌndəriŋ wɔt ɔ:Ɵə ðis iz. Cred că toată lumea știe răspunsul.

Americanii, popor pragmatic, și-au pus tot timpul problema reformei ortografice. The Simplified Spelling Movement, inițiată de Noah Webster, a dus la înființarea unui comitet național care publică, în răstimpuri, liste cu cuvinte scrise mai simplu, dar nu a reușit mare lucru. Foarte multe propuneri nu au prins, marile ziare și reviste (care, prin circulație, sînt motorul schimbării în acest domeniu) nu au aderat la ele. De exemplu, una dintre sutele de propuneri eșuate vizează litera e finală, care nu se pronunță: în loc de give, have, live, are, gone, were, freeze, ar fi bine să scriem giv, hav, liv, ar, gon, wer, freez. Alte simplificări au fost binevenite: terminația -ise din verbe (recognise, energise) a fost înlocuită cu -ize (recognize, energize), -re (theatre, centre) cu -er (theater, center), dubletele din terminațiile franțuzești au fost omise (toilet în loc de toilette, program în loc de programme), imposibilul cuvînt gaol („închisoare”) se scrie acum jail, through este thru, doughnut este donut, tonight este tonite.

Schimbările acestea sînt, însă, marginale, fondul problemei este adînc și nu poate fi atacat (poate că nici nu trebuie). La aceasta se adaugă faptul că, în general vorbind, publicul larg i-a perceput mereu pe reformatorii ortografiei ca pe o gașcă de nebuni. Dar poate că acum, în era Internetului, cînd o planetă întreagă scrie (greșit) în engleză, ortografia acestei limbi chiar va începe să se simplifice, numai că nu din interior, ci din exterior.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană. 

Foto: wikimedia commons

p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.

Adevarul.ro

Ana de Armas foto profimedia 0712797429 jpg
Filmul „Blonda“, despre Marilyn Monroe, desființat de critici și de fani. Scena de sex oral cu JFK e „înfiorătoare și nebunească“ FOTO
Ținând cont de ororile îndurate în 36 de ani de viață, e o ușurare că Marilyn nu a trebuit să sufere și din cauza filmului „Blonde“, cel mai recent exemplu de divertisment necrofil, scrie New York Times.
DSC 4775 JPG
Micutzu: „Vorbitul despre depresie a devenit un trend. Eu încerc să fiu sincer“ | INTERVIU
Cosmin Nedelcu, unul dintre cei mai apreciați actori de comedie, vorbește despre cel mai nou film al său, lupta cu depresia, altercația în care a fost implicat și manele de la Filarmonică.
bella hadid foto profimedia 0727143535 jpg
VIDEO Bella Hadid, „îmbrăcată“ într-o rochie pictată direct pe corp, cu spray-ul
Supermodelul a defilat în show-ul Coperni, la Săptămâna Modei de la Paris 2022, într-o rochie care i-a fost pictată direct pe corp, pe scenă.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia