Zadarnicele chinuri ale ortografiei

17 septembrie 2021
Zadarnicele chinuri ale ortografiei jpeg

Cînd, în 1994, Dan Morris, unul dintre studenții americani dintr-un grup de la Universitatea din Nebraska, sosit în schimb academic la Iași, mi-a spus, încîntat, că limba română (pe care le-o predam la Școala de Vară a UAIC) „e foarte logică”, am înțeles imediat ce voia să spună. Se referea la faptul că, în limba noastră, scrierea este fonetică: există un raport de 1:1 între sunet și literă, astfel că pronunțăm ceea ce scriem și invers (cu excepția nefericită a existenței unui grafem dublu „î” și „â”  pentru același sunet – lucru care are o explicație politică, nu lingvistică). Pentru popoarele a căror limbă maternă e engleza, dar și pentru milioanele de oameni care învață limba engleza ca limbă străină, stăpînirea ortografiei este un coșmar, deci nu e de mirare că, la americani, există o foarte apreciată olimpiadă de ortografie.

Săptămîna trecută am scris un articol în Dilema veche referitor la încercările englezilor și americanilor de a „reforma” limba sub aspectul conținutului. În acest text aș dori să arăt că nici aspectul grafic nu a scăpat de valul reformator. De exemplu, una dintre cele mai vechi întreprinderi de acest gen despre care avem informații aparține unui călugăr din secolul al XII-lea (unii spun al XIII-lea), pe nume Orm (sau Ormin), care a încercat să introducă o oarecare uniformitate în ortografia vremii. Pe atunci, felul în care se scriau cuvintele varia teribil: în manuscrisele rămase (multe se află la British Museum) se poate vedea că un copist transcrie unul și același cuvînt, pe aceeași pagină, în două sau trei moduri diferite! Ormin nu e singur în asumarea acestei grele sarcini, iar istoria limbii engleze reține eforturile tuturor (care nu au avut, însă, prea mare succes).

În ciuda faptului că scribii normanzi au produs destulă confuzie, fiind mai obișnuiți cu franceza decît cu engleza, ortografia în epoca medievală tindea, chiar așa nestandardizată cum era, spre fonetism. Lumea se străduia să redea pronunția în scris cît mai fidel. Pentru ca cititorul să înțeleagă mai bine, o să dau două exemple: cuvintele debt și doubt. Ele există în această formă și în ziua de azi (însemnînd datorie, respectiv îndoială) și ambele au în comun faptul că provin din franceză, iar sunetul /b/ este mut, el nu se pronunță: /det/, /daut/. Litera b nici nu se găsește în etimon: avem det și dote, ambele din franceza veche. Iar dacă cercetăm mai adînc, în lucrările monumentale ale lui Otto Jespersen, găsim că, în secolul al XIII-lea, englezii nu scriau debt, ci dette, respectiv nu doubt, ci dout, deci destul de fonetic, de intuitiv. Atunci cum se explică formele aberante de azi, în care trebuie să scriem litere pe care nu le pronunțăm?

Dacă cititorul își amintește articolul de săptămîna trecută, atunci știe de admirația gramerienilor englezi față de perfecțiunea limbii latine, ale cărei norme erau mereu luate în calcul în deciziile privitoare la propria limbă. Astfel că litera b a fost introdusă de ei, cu bună știință, în aceste cuvinte, pentru a respecta sursele latinești originale: debita și dubito. Tot rațiuni etimologice stau la baza felului în care arată alte forme din ziua de azi: de exemplu, sunetul /f/ se scrie f (fit, five), dar și ph atunci cînd cuvîntul provine din greacă (phone, alphabet), însă regula nu e consistentă, nu te poți baza pe ea, avînd multe excepții. Ideea e că limba engleză contemporană este plină de absurdități ortografice și toate au o motivație istorică. S-au perpetuat de secole, generație după generație, ca o povară colectivă. Faptul a fost constatat adeseori și nu puține au fost tentativele de îndreptare a situației, printr-o reformă ortografică. Otto Jespersen (1860-1943), de exemplu, un mare lingvist danez, susține că doar un fonetician bun ar fi capabil de o astfel de reformă: ce anume trebuie schimbat, care să fie direcția schimbării, ce sunete e necesar să fie reprezentate în scris și care e cea mai bună metodă – toate acestea sînt întrebări la care doar foneticianul poate răspunde.

Problema înregistrării grafice a elementelor sonore este incredibil de spinoasă, așa cum știe oricine a citit o carte despre sistemele de scriere de pe planetă, din prezent sau din trecut. Scrisul există numai pentru reprezentarea vizuală a limbii, căreia îi este ulterior. Notațiile sînt foarte diverse: hieroglifele egiptene, semnele cuneiforme, caracterele chinezești, literele romane (sau grecești et al.). Toate se bazează pe interpretări, convenții și consens între vorbitori; nici una dintre ele nu poate reda direct, nemediat, nici sunetul, nici sensul. Au existat în istorie încercări de reprezentare universală a sunetelor – de exemplu, la 1668, John Wilkins propune un alfabet fonetic motivat fiziologic, în care cele 34 de semne sînt menite să descrie procesul articulator. În 1867, Alexander Bell, inventatorul telefonului, publică Visible Speech / Vorbirea vizibilă, în care găsim un set de simboluri care combină locul de articulație al unui sunet cu maniera în care se produce și cu tipul de fonație. Acest subiect este absolut fascinant și îmi propun să revin la el cu un articol independent.

Deocamdată să spun că Otto Jespersen vede soluția reformei ortografice a englezei prin adoptarea unui sistem de litere romane care să aibă peste tot aceeași valoare sonoră (așa cum e alfabetul limbii române). De fapt, pentru aceasta (și pentru alte limbi nefonetice, etimologice) există I.P.A., International Phonetic Alphabet, un sistem de semne bazat mai ales pe alfabetul latin, alcătuit de foneticieni europeni la sfîrșitul secolului al XIX-lea (la sugestia lui Jesperson) pentru o redare standardizată a sunetelor din cele mai multe limbi ale globului (lista de semne se extinde continuu, pe măsură ce noi limbi cu sunete necunoscute sînt descoperite). Însă ce șanse ar fi ca o frază ca I am wondering what author this is să fie scrisă, în viitor, astfel:  ai æm wʌndəriŋ wɔt ɔ:Ɵə ðis iz. Cred că toată lumea știe răspunsul.

Americanii, popor pragmatic, și-au pus tot timpul problema reformei ortografice. The Simplified Spelling Movement, inițiată de Noah Webster, a dus la înființarea unui comitet național care publică, în răstimpuri, liste cu cuvinte scrise mai simplu, dar nu a reușit mare lucru. Foarte multe propuneri nu au prins, marile ziare și reviste (care, prin circulație, sînt motorul schimbării în acest domeniu) nu au aderat la ele. De exemplu, una dintre sutele de propuneri eșuate vizează litera e finală, care nu se pronunță: în loc de give, have, live, are, gone, were, freeze, ar fi bine să scriem giv, hav, liv, ar, gon, wer, freez. Alte simplificări au fost binevenite: terminația -ise din verbe (recognise, energise) a fost înlocuită cu -ize (recognize, energize), -re (theatre, centre) cu -er (theater, center), dubletele din terminațiile franțuzești au fost omise (toilet în loc de toilette, program în loc de programme), imposibilul cuvînt gaol („închisoare”) se scrie acum jail, through este thru, doughnut este donut, tonight este tonite.

Schimbările acestea sînt, însă, marginale, fondul problemei este adînc și nu poate fi atacat (poate că nici nu trebuie). La aceasta se adaugă faptul că, în general vorbind, publicul larg i-a perceput mereu pe reformatorii ortografiei ca pe o gașcă de nebuni. Dar poate că acum, în era Internetului, cînd o planetă întreagă scrie (greșit) în engleză, ortografia acestei limbi chiar va începe să se simplifice, numai că nu din interior, ci din exterior.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană. 

Foto: wikimedia commons

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.