Woke vs. antisemitism

După atacul islamist Hamas asupra Israelului din 7 octombrie, disputa privind conflictul din Orientul Mijlociu a izbucnit și în universitățile și școlile din SUA. 

Pe 5 decembrie, Comitetul pentru Educație, condus de republicani, din Congresul SUA le-a convocat pe Claudine Gay, președintele Harvard, Sally Kornbluth, președintele MIT (The Massachusetts Institute of Technology), și Elizabeth Magill, președintele Universității din Pennsylvania. Problema pusă pe tapet era combaterea antisemitismului din campusul universităților. 

În timpul audierii, cele trei au recunoscut că au avut loc în universități și campusuri incidente antisemite și islamofobe.

Deputata Elise Stefanik le-a întrebat dacă „a cere genocidul evreilor” ar încălca codurile de conduită ale școlilor respective.

Sally Kornbluth a declarat: „Ca american, ca evreu și ca ființă umană, detest antisemitismul, iar administrația mea îl combate activ. Din 7 octombrie, comunicările mele din campus au fost foarte clare cu privire la pericolele antisemitismului și la atrocitatea atacului terorist al Hamas. (...) Totuși, în calitate de președinte al MIT – pe lîngă îndatoririle mele de a păstra campusul în siguranță și de a menține funcționarea acestui bun național – trebuie, în același timp, să mă asigur că protejăm diversitatea de vorbire și libertatea de exprimare pentru toată lumea, în conformitate cu principiile Institutului privind libertatea de exprimare”.

Elizabeth Magill a răspuns: „Dacă este direcționată și severă, omniprezentă, este hărțuire”.

Claudine Gay a fost cea mai precaută: „Depinde, în funcție de context”.

Răspunsurile evazive ale celor trei au fost imediat taxate. Peste 70 de parlamentari, inclusiv doi democrați, precum și foști studenți și donatori de seamă au cerut, în special, demisia lui Claudine Gay. Donatorii bogați (republicani și democrați deopotrivă), absolvenții de la Harvard au încetat să mai susțină public universitatea. 

Cea mai vocală voce acuzatoare din partea donatorilor a fost cea a lui Bill Ackman, investitor miliardar, absolvent al Harvard și membru în consiliul consultativ al Facultății de Drept a Universității. Acesta a cerut vehement demisia lui Gay, susținînd, printre altele, că Harvard a numit-o în funcția de președinte nu pentru meritele ei academice, ci doar pentru a îndeplini cerințele de diversitate. De partea lui Ackman s-au poziționat rapid și mulți alți donatori importanți ai Universității. Potrivit Le Point, pe 11 decembrie, Harvard pierduse deja un miliard de dolari. 

Presiunea mediatică, financiară și politică a determinat-o pe Elizabeth Magill să demisioneze pe 10 decembrie. Claudine Gay a primit, inițial, sprijinul Harvard, însă a demisionat în ianuarie 2024. 

Claudine Gay 

Claudine Gay a fost numită, în iulie 2023, președintele Universității Harvard. Gay a devenit astfel primul președinte afro-american din istoria renumitei universități, fiind și a doua femeie președinte din istoria de aproape 400 de ani a Harvard. În același timp, mandatul său a fost și cel mai scurt: șase luni. 

La cîteva zile după audierea în Comitetul pentru Educație, pe 11 decembrie, Gay a fost acuzată, în mod public, și de plagiat. Acuzațiile au venit din partea unor bloggeri, activiști ai politicii de dreapta, Christopher Rufo și Aaron Sibarium. Aceștia afirmaseră că Gay nu citase în mod adecvat sursele folosite în disertație și în aproximativ 11 dintre articolele enumerate în CV-ul său.

Totuși, autorii pe care Gay îi citase „inadecvat” au declarat că nu se consideră plagiați și nu au adus acuzații. Printre aceștia s-a numărat și David Canon, profesor de științe politice la Universitatea din Wisconsin, mai multe fraze din cartea sa, Race, Redistricting and Representation apar fără ghilimele, fiind puțin modificate. „Nu sînt deloc îngrijorat de acele pasaje”, a declarat ulterior Canon pentru Washington Free Beacon, adăugînd că exemplele date de acuzatori nici măcar nu se apropie de un plagiat academic. 

În apărarea lui Gay s-au pronunțat și Randall Kennedy și Charles Fried, profesori la Facultatea de Drept de la Harvard. Randall Kennedy a afirmat că acuzațiile de plagiat au fost demontate de profesioniști, iar Charles Fried a catalogat acuzațiile drept un „atac de extremă dreapta asupra instituțiilor de elită”. Fried a discreditat de asemenea și legitimitatea celor doi acuzatori.

„Dacă ar fi venit dintr-un alt sector, aș fi putut să le acord un oarecare credit, dar nu cînd vin de la acești oameni”, a spus el pentru The New York Times.

Un dosar academic subțire

Deși acuzațiile de plagiat nu au fost dovedite și, mai mult, au fost infirmate de mai mulți autori considerați a fi fost plagiați, atît în presa din SUA, cît și în cea europeană s-a comentat pe larg cazul Claudine Gay, amintindu-se atît de pregătirea ei precară pentru a ocupa funcția de președinte al Harvard, cît și faptul că demisia nu a afectat-o prea mult. 

Într-un editorial din The New York Times, „Claudine Gay and the Limits of Social Engineering at Harvard“, s-a ridicat întrebarea asupra ascensiunii sale ierarhice, Gay avînd, de fapt, un dosar academic foarte subțire. 

WELT a preluat tema: „Claudine Gay nu a avut o carieră de cercetare fructuoasă. Doar cîteva publicații despre participarea politică a negrilor – nu se găsesc multe altele în bibliografia academică”.

„Adevărata întrebare nu este de ce Claudine Gay nu mai e președinte, ci mai degrabă de ce a reușit să rămînă în funcție atît de mult timp” este și întrebarea lansată de Le Point.

Pe de altă parte, susțin jurnaliștii francezi, demisia lui Gay nu înseamnă că ea fost exclusă din lumea academică, ci că pur și simplu a fost „retrogradată” într-o altă funcție mai puțin importantă, în departamentul de științe politice. Iar salariul ei nu a fost deloc afectat: Gay va continua să primească aproape un milion de dolari pe an. În plus, nefiind obligată să facă vreo mea culpa în scrisoarea sa de demisie, imaginea ei rămîne cea de victimă „a unei cabale conservatoare”, notează Le Point.

Woke vs. antisemitism

S-a ridicat, de asemenea, problema dublului standard de care a dat dovadă Claudine Gay. Răspunsul acesteia, diplomatic și birocratic, „depinde de context”, a intrat într-o contradicție flagrantă cu acțiunile și declarațiile ei din trecut, cînd a fost pusă în situații similare.

În 2019, cînd era decan al Facultății de Arte și Științe (FAS), Gay a suspendat un profesor de economie, Roland Fryer, pentru doi ani din funcția de decan. Motivul invocat: acesta trimisese cîteva SMS-uri cu propuneri lascive unor asistente universitare. Pe de altă parte, Fryer era cunoscut pentru că punea sub semnul întrebării teoriile „rasismului structural”. (Rasismul structural se referă la totalitatea modalităților în care societățile încurajează discriminarea rasială printr-un sistem bine pus la punct, care înglobează alocarea locuințelor, sistemul de educație, angajare, salarii, beneficii, credite, reprezentarea în mass-media, asistență medicală și justiție penală.) 

În plus, în 2020, după șase zile de la moartea lui George Floyd, Claudine Gay publica un comunicat de presă în care sugera că se simte amenințată personal de evenimentele din îndepărtatul Minneapolis. 

Moartea lui Floyd, a scris ea, a ilustrat „brutalitatea violenței rasiste în această țară” și i-a dat „un sentiment acut de vulnerabilitate”. Gay a adăugat că își amintește „încă o dată, cum chiar și activitățile noastre (ale americanilor de culoare) cele mai banale, cum ar fi jogging-ul, pot prezenta un risc exagerat. Într-un moment în care vreau doar să-mi țin fiul adolescent în brațe, sînt dureros de conștientă de firava protecție pe care acest lucru i-o oferă”. 

Într-un memorandum adresat facultății pe 20 august 2020, Gay a mai scris: „Apelurile pentru justiție rasială auzite pe străzile noastre rezonează și în campusul nostru, deoarece ni se amintește de deficiențele noastre individuale și instituționale și de responsabilitatea împărtășită de facultatea noastră de a spune adevărul grav despre efectele pernicioase ale inegalității structurale. (...) Acest moment oferă o oportunitate profundă de schimbare instituțională care trebuie făcută și nu poate fi ratată. (…) Vă scriu astăzi pentru a vă împărtăși angajamentul meu personal față de acest proiect de transformare și pentru a vă comunica primii pași de care FAS va avea nevoie pentru a avansa această agendă importantă în anul viitor”.

O cu totul altă atitudine decît cea pe care a avut-o în timpul audierilor din 5 decembrie. Dacă în direcția woke, Claudine Gay se poziționa tranșant, militant și empatic, nu în același mod s-a prezentat cînd a fost vorba despre antisemitism.