Cele mai importante evenimente ale anului 2023
Ne vom aminti de anul 2023 ca de un an al prefacerilor economice, politice și tehnologice. Însă cel mai remarcabil eveniment este unul care nu a avut loc: o recesiune în SUA. În vreme ce unele regiuni din Europa au cochetat cu recesiunea, iar China s-a redresat greoi după ridicarea restricțiilor „zero-COVID”, piața de muncă din SUA și consumatorii americani au dovedit o reziliență remarcabilă.
Ceea ce pe mine, unul, nu m-a surprins. În vara lui 2021, am prezis că așa-numitul Plan american de salvare (American Rescue Plan) al președintelui Joe Biden – un pachet inutil de 1.900 de miliarde de dolari, compus din plăți în numerar și din subvenții, care reprezenta triplul decalajului de producție estimat pentru următorii doi ani – va provoca un puseu inflaționist. Reacția Rezervei federale americane (The Fed) va fi majorarea ratei-țintă a dobînzii, iar economia va încetini corespunzător.
Cu toate acestea, n-am făcut parte din majoritatea celor care susțineau că o recesiune ar fi iminentă. Am crezut, în schimb, că ar fi posibilă o aterizare lină (o scădere a ratei inflației în absența unei creșteri a șomajului), deoarece recentele dificultăți de a angaja și de a păstra forța de muncă vor determina multe firme să tezaurizeze mîna de lucru.
Dar SUA nu au ieșit încă la liman. Există cîteva semne clare de slăbiciune, după cum se poate vedea în cazul pieței imobiliarelor comerciale; iar indicele de bază al cheltuielilor de consum personal (care exclude prețurile volatile ale alimentelor și energiei) avea încă în octombrie valoarea ridicată de 3,5% anual – cu mult peste ținta de 2% a Fed –, chiar dacă inflația e în scădere.
În plus, efectele cumulative nemiloase ale inflației au împovărat bugetele multor gospodării, ceea ce poate explica de ce Biden se situează în urma fostului președinte Donald Trump în sondajele de opinie privitoare la alegerile din 2024. Multe alte probleme – de la creșterea vertiginoasă a infracțiunilor contra patrimoniului, imigrația ilegală masivă și revocarea cazului Roe vs. Wade la cele patru inculpări penale ale lui Trump și întrebările cu privire la rolul lui Biden în scandalul de trafic de influență în care e implicat fiul său – au contribuit la o stare generală defavorabilă a electoratului.
Cu zece ani în urmă, nimeni nu ar fi prezis un război terestru major în Europa. În pofida recentei reușite ucrainene de a elimina amenințările navale rusești din Marea Neagră, conflictul terestru se află într-un impas, fără perspectiva vreunei încetări. Din fericire, piața globală de energie a furnizat Europei gaze naturale lichefiate (GNL) mai rapid decît s-a preconizat. Aceste livrări, combinate cu o iarnă blîndă, au scutit cea mai mare parte a continentului de dificultățile profunde ale decuplării energetice de Rusia. Ceea ce constituie încă un exemplu al beneficiilor pe care piețele le oferă atunci cînd sînt lăsate să funcționeze nestingherit.
Între timp, atacul terorist barbar al Hamas din Israel a dezvăluit lumii un nivel șocant al cruzimii detracate, cu violuri și civili decapitați în propriile lor case. Mai rău, datorită victimelor din rîndurile civililor și lipsurilor enorme din Gaza, reacția Israelului a dus la o creștere a asentimentului față de Hamas în campusurile universitare americane, mulți apelînd la eliminarea statului Israel și – implicit, cel puțin – la genocid împotriva evreilor. Într-un recent sondaj YouGov/Economist, unul din cinci americani cu vîrste cuprinse între 18 și 29 de ani au descris Holocaustul ca fiind un „mit”.
Majoritatea americanilor sînt șocați și consternați în fața reacției slabe a președinților universităților la antisemitismul din campusuri. Dar ei nu ar trebui să se mire. E vorba doar de o nouă manifestare a ideologiei „progresiste” woke, căreia i s-a permis să metastazeze în rîndurile elitelor universitare. Prin urmare, orice problemă e supusă unei încadrări simpliste de genul „asupritor vs. cei asupriți”. Ierarhizările victimelor în funcție de rasă, clasă și gen („intersectional”) și răstălmăcirile aberante ale istoriei sînt folosite în mod curent pentru a justifica comportamentul infam al unor grupuri alese.
Cu toții sîntem familiari cu „avertismentele de conținut” (trigger warnings), cu „spațiile libere de discriminare” (safe spaces), cu obsesia pronumelor și „cultura anulării” (cancel culture) – care, împreună, au evacuat bunul-simț, respectul universal pentru fiecare om, obiectivitatea și investigația onestă. Apelurile la „echitate”, „incluziune” și „justiție” din campusuri și din multe corporații nu i-au vizat niciodată pe evrei – care reprezintă 2,5% din populația SUA, dar sînt victimele a 63% din infracțiunile motivate de ură pe teme religioase – sau pe asiatici. Nu e de mirare că învățămîntul superior se confruntă cu o criză de încredere și cu solicitări de retragere a finanțărilor.
Un alt candidat la titlul de „cel mai important eveniment al anului 2023” e explozia Inteligenței Artificiale generative. IA a fost utilizată ani de zile pentru o mulțime de aplicații, dar dezvoltarea ei rapidă și temerile că ea va înlocui oamenii au determinat guvernele să accelereze elaborarea unor reguli rezonabile. Maximizarea beneficiilor și diminuarea daunelor nu vor fi o sarcină ușoară, mai ales în contextul progresului rapid al Chinei în acest domeniu.
În sfîrșit, America a pierdut doi titani la finalul anului trecut. Am avut privilegiul să-i pot numi prieteni atît pe Henry Kissinger, fostul ministru de Externe al SUA, cît și pe Sandra Day O’Connor, fosta judecătoare la Curtea Supremă a SUA. La fel ca și prietenul său apropiat, fostul ministru de Externe George Schultz, Kissinger a murit la puțină vreme după ce a împlinit 100 de ani. A fost cunoscut mai ales prin faptul că a jucat „cartea chineză” pentru a crea o breșă în relația sino-sovietică, pentru contribuția decisivă la încetarea războiului din Vietnam, care i-a adus și Premiul Nobel pentru pace, și pentru gestionarea relațiilor cu Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece.
Au existat fără îndoială și denigratori ai „realpoliticii” axate pe „echilibrul puterilor” practicate de Kissinger, mai ales din pricina victimelor civile ale bombardamentelor americane din Cambodgia, Vietnam și Timorul de Est. Dar istoria îl va comemora (alături de Schultz) ca pe unul dintre cei mai mari diplomați americani – împreună cu Dean Acheson, George Kennan și George Marshall, cel care l-a ajutat pe președintele Harry Truman să întemeieze comunitățile economică și de securitate după cel de-al Doilea Război Mondial.
O’Connor, prima femeie judecător la Curtea Supremă, era pragmatică, conservatoare, modestă și șarmantă, dură, dar niciodată răuvoitoare. Dacă ar fi fost democrată liberală, statuile și clădirile publice care îi poartă numele ar fi fost mai numeroase. Prin votul decisiv de care a dispus vreme de decenii la Curtea Supremă, ea a respins adesea poziții absolutiste în chestiuni fierbinți, cum ar fi avortul sau discriminarea pozitivă, și a găsit compromisuri pe care o mare parte dintre americani să le poată accepta.
Ambii au continuat să-și exercite remarcabilele lor înzestrări multă vreme după ce nu au mai lucrat pentru Guvern. Kissinger a oferit consultanță pentru lideri din toată lumea și a scris cărți importante, cu o frecvență care l-ar stupefia și pe cel mai prolific autor tînăr. O’Connor a promovat educația civică ce amenința să dispară din planurile de învățămînt primar, secundar (și universitar). Nu putem decît să sperăm că va apărea în curînd o nouă generație de gînditori și de făptuitori de talia lor, capabilă să călăuzească o națiune agitată în aceste vremuri turbulente.
Michael J. Boskin, profesor de Economie la Universitatea Stanford și Senior Fellow la Hoover Institution, a fost președinte al George H.W. Bush Council of Economic Advisers între 1989 și 1993.
Copyright: Project Syndicate, 2024
www.project-syndicate-org
traducere de Matei PLEŞU
