Cînd murim?

Peter SINGER Charles CAMOSY
Publicat în Dilema Veche nr. 1022 din 9 noiembrie – 15 noiembrie 2023
Jahi McMath
Jahi McMath

„Ce anume nu înțelegeți? E moartă, moartă, moartă.” În felul acesta încerca David Durand, directorul medical al Spitalului de Copii Oakland, să convingă familia pacientei Jahi McMath că verificările medicale standard pentru moartea cerebrală arătaseră că fiica lor adolescentă nu mai era în viață.

Familia s-a opus cu fermitate acestei idei și spitalul le-a permis în cele din urmă să își ducă fiica la New Jersey, singurul stat din SUA care obligă spitalele să accepte pacienții ale căror familii refuză, din motive religioase, să privească moartea cerebrală ca pe moarte. Tînăra a continuat să fie un membru funcțional (chiar dacă cu totul infirm) al speciei Homo sapiens pentru mai bine de patru ani: s-a luptat cu infecții, a reacționat la traume corporale prin creșterea ritmului cardiac și a avut primul ciclu menstrual.

Cazul lui Jahi a reînviat interesul (și dezbaterea) cu privire la ce anume înseamnă să mori. Cu cîțiva ani în urmă, părea să existe un consens potrivit căruia moartea cerebrală e moarte. Dar chiar dacă un astfel de consens a existat vreodată, el a încetat să existe.

Pînă în anii 1960, indicatorul pentru moartea unei persoane era încetarea ireversibilă a bătăilor inimii. Dar inventarea unui aparat de ventilație care putea menține în viață oameni cu daune cerebrale severe, combinată cu succesul transplanturilor de organe, a determinat Comitetul Harvard să recomande „moartea cerebrală” ca nou standard pentru determinarea decesului unei persoane.

Această decizie a făcut ca Uniform Law Commission (ULC) să propună în anul 1980 o nouă „Determinare unitară a morții” (Uniform Determination of Death). La puțină vreme după aceea, „moarte cerebrală” urma să fie considerată moarte în toate cele cincizeci de state.

E uluitor cum o schimbare esențială a modului în care înțelegem moartea unei ființe umane s-a petrecut fără prea multe discuții sau consultații publice. Puțini știu, bunăoară, că, după cum reiese din cercetările de arhivă, Comitetul Harvard a discutat necesitatea schimbării definiției morții, în mod clar, pentru a crește numărul organelor disponibile pentru transplant.

„Moarte cerebrală” a devenit practic un concept necontestat – de unde și frustrarea lui Durand în fața refuzului familiei McMath de a accepta că Jahi era moartă, chiar dacă avea un corp cald și o inimă bătîndă. Acest caz a jucat un rol-cheie în ruperea consensului, la fel ca și multe alte cazuri în care o femeie „moartă” a purtat în pîntece un copil viu, pînă în momentul nașterii. Un astfel de caz a inspirat următorul titlu de ziar: „Femeie în moarte cerebrală naște și apoi moare”.

Un astfel de reportaj ar putea fi respins pe motiv că denotă o proastă înțelegere a faptelor științifice. Mai greu de respins a fost un editorial din Nature, care observa că, deși „Determinarea unitară a morții” din 1980 specifică „încetarea ireversibilă a tuturor funcțiilor la nivelul întregului creier”, verificările standard folosite pentru a determina moartea cerebrală nu verifică încetarea tuturor funcțiilor cerebrale. La unele persoane declarate în „moarte cerebrală”, glanda pituitară și/sau hipotalamusul încă funcționează (ceea ce explică probabil de ce persoane precum Jahi McMath pot ajunge la pubertate după ce au fost declarate moarte).

Medicii și grupurile favorabile transplanturilor au făcut presiuni pentru soluționarea acestor contradicții, iar ULC i s-a solicitat să ia în considerare modificarea definiției din 1980, astfel încît să reflecte faptul că medicii nu atestă moartea întregului creier, ci mai degrabă o „comă permanentă, o încetare permanentă a funcțiilor respiratorii spontane și pierderea permanentă a reflexelor trunchiului cerebral”. Comisia s-a întîlnit la Honolulu în luna iulie a acestui an. Discuția care a urmat a arătat că nu exista nimic care să semene cu un consens în ceea ce privește moartea cerebrală.

În septembrie, președintele comisiei care a discutat modul în care ar trebui revizuită definiția morții a trimis un e-mail celor implicați, scriindu-le că „ne-am decis să facem o pauză” în efortul pe care ni l-am propus. „Pentru moment, nu se vor mai programa întîlniri ale comitetului pentru redactarea proiectului”, a mai adăugat el.

Interpretăm acest rezultat ca pe un indicator că, odată ce punem problema revizuirii definiției morții, devine clar că nu-i putem oferi un răspuns fără a ne confrunta cu o întrebare morală profundă și foarte controversată, în privința căreia nu există nici un consens: în ce condiții e justificat să prelevi inima unei persoane pentru a salva viața alteia?

În privința inviolabilității vieții omenești avem puncte de vedere etice foarte diferite. Unul dintre noi (Camosy) e un profesor de bioetică la o școală medicală catolică, unde predă și teologie morală pentru seminariști, și care e în favoarea drepturilor egale pentru ființele umane nenăscute și a interzicerii morții asistate de medici. Celălalt (Singer), un profesor de bioetică la Universitatea Princeton, e un utilitarist care susține dreptul la avort și la moarte asistată de medici, și pledează pentru dreptul părinților de a decide încetarea vieții unui copil nou-născut cu infirmități grave. Și totuși, ambii sîntem de acord că multe dintre persoanele declarate în „moarte cerebrală” în urma efectuării corecte a verificărilor standard actuale sînt membri vii ai speciei Homo sapiens.

A declara că o ființă omenească cu corpul cald și inima pulsîndă e moartă, după cum a făcut „Determinarea unitară a morții”, a reprezentat o schimbare culturală majoră. Dar implicațiile potențial profunde pentru statutul moral și juridic al ființelor umane nenăscute și nou-născute sau pentru oamenii în vîrstă care suferă de o degradare neurologică asociată demenței avansate nu au fost încă recunoscute.

Avînd tot mai multe dovezi ale unei profunde lipse de consens în jurul acestor chestiuni, credem că e momentul ca dezbaterea care trebuia să aibă loc cu cincizeci de ani în urmă, cu privire la cînd anume moare o ființă umană, să aibă loc în sfîrșit. O atare dezbatere nu poate ocoli întrebarea cu privire la statutul juridic și moral al ființelor umane care trăiesc, ca organisme umane, dar care și-au pierdut ireversibil capacitatea de a avea conștiință.

Exact aceasta e întrebarea care ne divizează. Camosy consideră că astfel de organisme umane vii își păstrează în întregime statutul moral, în vreme ce Singer crede că prelungirea vieții nu le e de nici un folos și, de aceea, organele lor pot fi prelevate pentru a salva viețile altor oameni. Sîntem însă amîndoi de acord că aceștia sînt termenii dezbaterii – pentru pacienți, factori de decizie politică și eticieni deopotrivă.

Peter Singer, profesor de Bioetică la Universitatea Princeton, e autorul mai multor volume, printre care Practical Ethics, The Life You Can Save, Animal Liberation Now, și coautorul (alături de Shih Chao-Hwei) al cărții în curs de apariție The Buddhist and the Ethicist (Shambala Publications, decembrie 2023). Charles Camosy, profesor de Bioetică la Creighton University School of Medicine, e fellow Monsignor Curran pentru Teologie morală la seminarul St. Joseph și autorul volumelor Christian Ethics, Resisting Throwaway Culture, și Losing Our Dignity.

Copyright: Project Syndicate, 2023

traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.