Superficialitatea lucitoare

Cristinel MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
image

Dintotdeauna, cunoașterea și inteligența au fost asociate cu lumina. La Platon, filozoful era cel într-adevăr capabil să vadă esențele ori ideile; el era cel care reușea să iasă din peșteră, avînd acces la lumina soarelui. La Aristotel, intelectul activ era asemănat – în procesul de cunoaștere – cu lumina care se revarsă asupra lucrurilor. Chiar și în reprezentările moderne din desenele animate, cînd cuiva îi vine, în sfîrșit, o idee importantă ori salvatoare, i se aprinde îndată un beculeț. Se mai spune că lumina filozofiei (lumina rațiunii prin excelență) este rece, în timp ce lumina specifică altor moduri de cunoaștere este caldă (din cauza emoției). Evident, necunoașterea, ignoranța, prostia au fost asociate dintru început cu întunericul.

Dar uite că – mai nou și tot mai pregnant – și prostia strălucește. Îți ia ochii, nu altceva! Și e peste tot. Orice lucru strălucește, dacă este „suflat” cu aur. Bineînțeles că mă refer la un aur metaforic, vremelnic, care se manifestă sub diverse înfățișări luminoase. De pildă, aurul televiziunilor, cînd prostia se află în „lumina reflectoarelor”. În fața camerei de luat vederi, orice prost are o opinie și ambiționează să devină o vedetă. Superficialitatea aurie există și în știință. De pildă, atunci cînd unii, închipuindu-și că vin cu o teorie nouă, revoluționară, vin pe piața ideilor numai cu o terminologie nouă, adică, în definitiv, cu o altă pălărie sclipitoare. Tot așa, în economie, în educație etc., unii cred că, dacă vor schimba sloganul companiei ori al instituției, lucrurile vor merge de la sine pe un nou făgaș sau, cel puțin, cred că-i vor convinge pe alții că s-a produs o mare schimbare, că acea companie/instituție trece printr-o radicală transformare... Firește, o atare practică nu-i lipsită de eficiență uneori. De vreme ce se susține că frumusețea este în ochii privitorului, de ce n-ar fi la fel și cu poleiala de care vorbeam?

Interlocutorul meu ține să mă completeze: „Dintre cele rele, nu doar prostia strălucește! Și sărăcia poate sclipi. Știi prea bine că avem în limba română, în acest sens, o expresie destul de veche: sărăcie lucie”. Într-adevăr, e bună observația, dar ce înseamnă mai exact expresia respectivă? În dicționarele noastre, sintagma sărăcie lucie este glosată drept „sărăcie mare, totală” sau „sărăcie extremă”. Bun, însă de ce ar luci sărăcia?

George Coșbuc era de părere că expresia cu pricina era înțeleasă și folosită greșit cel mai adesea; din acest motiv, el a vrut neapărat să facă (în anul 1903) următoarele precizări: „Sărăcia goală e sinceră, cea lucie e ipocrită. Cine n-are ce mînca și n-are cu ce se îmbrăca și trăiește flămînd și gol e sărac lipit pămîntului. Asta e sărăcie goală. Dar, dacă tot acest nevoiaș face ce face și drege ce drege, prin minciună și datorii și prin alte mijloace necinstite, să «facă pe grozavul», asta e sărăcie lucie. Să te plimbi în trăsură cu cauciuc, la șosea, și să n-ai para chioară în buzunar, asta e sărăcie lucie. Să te porți ca un boier mare, ținînd casă mare și făcînd lux ca să orbești lumea, iar toate acestea să le faci pe datorie și să vezi cu ochii cum te prăbușești spre temniță ori spre revolver, asta e cea mai lucie sărăcie dintre cîte or mai fi. Sărăcia lucie este o sărăcie acoperită, care vrea să aibă aparența bogăției” (G. Coșbuc, „Două vorbe românești“).

De aceea, poetul (excelent filolog, de altminteri) protesta împotriva utilizării acestei expresii în legătură cu sărăcia țăranilor, cum găsea frecvent prin gazete. Interpretarea lui Coșbuc (care va fi pus, pesemne, adjectivul lucie în relație cu luxul, sugerînd înrudirea lor etimologică; vezi lat. luxlucis, „lumină”) nu-mi pare a fi cea corectă, dar este interesantă distincția pe care a operat-o el între cele două tipuri de sărăcii. În plus, chiar dacă din punct de vedere lingvistic nu va fi avut dreptate scriitorul, constatările de natură sociologică pe care le-a făcut sînt juste și încă reflectă realitatea. Ele se potrivesc de minune cu cele notate mai sus despre superficialitatea aurie. (Pentru tipul de „sărăcie ipocrită” pe care o aduce în discuție G. Coșbuc, există, totuși, sintagma stabilă sărăcie cu ciucuri, înregistrată în culegerea de proverbe a lui Iuliu Zanne.) 

„Și cu etimologia expresiei sărăcie lucie cum rămîne?”, nu se lasă interlocutorul meu. „Care este explicația corectă? Cum a luat naștere sintagma aceasta?” Nu sînt nici eu pe deplin sigur că pot oferi explicația corectă, dar am în minte „luciul apei”, care îmi evocă suprafața apei fără nici cea mai mică undă (la origine), fără nimic care să o tulbure. Avem de-a face, desigur, cu o întrebuințare figurată: sărăcia lucie trimite cu gîndul la o suprafață fără asperități, alunecoasă ca gheața. Din unele povești populare aflăm că unii oameni erau atît de săraci încît, dacă luau o pisică de coadă și o învîrteau prin casă, biata pisică nu avea de ce să se agațe... În unele dicționare (cum este și DA/DLR), pentru a atesta împletirea lexicală fixă sărăcie lucie, se apelează și la acest fragment din Petre Ispirescu: „Mai trecu ce trecu şi amîndoi bătrînii dară ortul popii rămîind în urma lor casa toacă şi o sărăcie lucie” (din basmul „Cotoșman Năzdrăvanu“). Așadar, folosind comparația casa [ca o] toacă, Ispirescu are în vedere aceeași „suprafață fără asperități”. Pe cont propriu, am descoperit (tot la Ispirescu) un context cu adevărat edificator. Într-un basm „la temă” („Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă“), starea precară a personajului principal este descrisă, printre altele, așa: „Nimic, dară nimic n-avea de ce prinde ochiul la el”. Cînd nici măcar privirea nu are de ce să se mai agațe într-o gospodărie, lunecînd ca pe luciul apei (ori al gheții) de pe suprafața pereților, atunci imaginea grăiește de la sine.

Cristinel Munteanu este profesor univ. dr. habil. la Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius” din Galați; doctor în filologie și doctor în filozofie, afiliat (ca îndrumător de doctorat) la IOSUD – Universitatea din Pitești.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.