Excepționalismul american în 2024
Pe măsură ce alegerile prezidențiale americane din 2024 se apropie, putem observa trei tabere principale ale dezbaterii despre cum ar trebui să se raporteze SUA la restul lumii: internaționaliștii liberali, care predomină de la al Doilea Război Mondial încoace, adepții replierii, care vor retragerea SUA din anumite alianțe și instituții, și susținătorii „America First”, care au o viziune îngustă, izolaționistă pe alocuri, în privința rolului Americii în lume.
Vreme îndelungată, americanii au considerat că țara lor e excepțională din punct de vedere moral. Stanley Hoffman, un intelectual franco-american, spunea că, în vreme ce fiecare țară de consideră unică, Franța și SUA se remarcă prin convingerea că valorile lor sînt universale. Limitată fiind de echilibrul european al puterilor, Franța nu și-a putut urmări pînă la capăt ambițiile universaliste. Doar SUA au avut capacitatea să o facă.
Ideea nu e că americanii sînt moralmente superiori, ci că mulți dintre ei vor să creadă că țara lor reprezintă o forță a binelui în lume. Realiștii s-au plîns de multă vreme că acest moralism al politicii externe americane interferează cu o analiză clară a puterii. Și totuși, cultura politică liberală americană a influențat hotărîtor ordinea internațională de după cel de-al Doilea Război Mondial, e un fapt care nu se poate nega. Lumea de azi ar arăta cu totul altfel dacă Hitler ar fi fost victorios sau dacă Uniunea Sovietică a lui Stalin ar fi cîștigat Războiul Rece.
Excepționalismul american are trei surse. După 1945, sursa predominantă a fost moștenirea iluministă, mai precis ideile liberale adoptate de părinții fondatori ai Americii. După cum a spus președintele John F. Kennedy, „«puterea magică» pe care o avem de partea noastră e dorința fiecărei persoane de a fi liberă, dorința fiecărei națiuni de a fi independentă. […] Cred că sistemul nostru corespunde în mai mare măsură principiilor fundamentale ale naturii umane și cred, de aceea, că în cele din urmă vom reuși”. Liberalismul iluminist consideră că aceste drepturi sînt universale, nu limitate la SUA.
Desigur, americanii s-au confruntat întotdeauna cu contradicții în implementarea ideologiei lor liberale. Flagelul sclaviei era înscris în Constituție, iar Congresul a adoptat Legea drepturilor civile (The Civil Rights Act) din 1964 la mai bine de o sută de ani de la Războiul Civil. Rasismul e și astăzi un factor important în politica americană.
Americanii au păreri diferite și în privința modului de a promova valorile liberale în politica externă. Pentru unii, proiectul universalist a devenit o scuză pentru a invada alte țări și a impune regimuri pro-americane. Rasismul a jucat un rol incontestabil în intervențiile americane din locuri ca Mexic, Haiti și Filipine. Pentru alții, însă, liberalismul a fost imboldul pentru crearea unui sistem de drept internațional și de instituții internaționale care să protejeze libertatea americană prin temperarea anarhiei internaționale.
Un al doilea filon al excepționalismului american provine din rădăcinile puritane ale țării. Cei care au părăsit Anglia pentru a-l sluji pe Dumnezeu în Lumea Nouă într-un mod mai pur se considerau un popor ales. Proiectul lor nu avea natura unei cruciade, atitudinea lor fiind mai degrabă anxioasă și reținută, comparabilă cu cea a adepților „replierii” din zilele noastre, care vor să modeleze America după chipul unui oraș de pe munte la care năzuiesc ceilalți.
Și părinții fondatori își făceau griji că noua republică și-ar putea pierde virtutea, la fel ca republica romană. În secolul al XIX-lea, diverși vizitatori europeni, de la Alexis de Tocqueville la Charles Dickens, au remarcat obsesia americană pentru virtute, progres și declin. Dar această preocupare morală era orientată mai mult spre interior decît spre exterior.
A treia sursă a excepționalismului american stă la baza primelor două: simpla mărime a Americii și situarea ei i-au conferit dintotdeauna un avantaj geopolitic. De Tocqueville a remarcat deja în secolul al XIX-lea amplasamentul geografic special al Americii. Protejată de două oceane și avînd granițe cu țări mai puțin puternice, ea s-a putut concentra din plin asupra expansiunii către Vest, pe parcursul secolului al XIX-lea, evitînd luptele eurocentriste pentru supremația mondială.
Dar cînd SUA au devenit, la începutul secolului al XX-lea, cea mai mare economie a lumii, America a început să gîndească în termeni de putere globală. Țara dispunea, în fond, de resurse, de spațiu de manevră și de vaste oportunități pentru a face tot ceea ce-și dorește – bune și rele. Avea motivația și capacitatea de a deveni un producător de bunuri publice globale de prim rang și libertatea de a-și defini interesul național în diferite moduri. De aceea, SUA au susținut un sistem comercial internațional deschis, libertatea mărilor și a altor bunuri comune, și dezvoltarea instituțiilor internaționale. Mărimea țării constituie o bază realistă importantă pentru excepționalismul american.
Izolaționismul a fost răspunsul pe care America l-a dat echilibrului global al puterii din secolul al XIX-lea. Republica americană, relativ plăpîndă, putea fi imperialistă față de vecinii săi mai mici, dar trebuia să practice o politică realistă precaută față de puterile europene. Chiar dacă doctrina Monroe afirma o separare între emisfera vestică și echilibrul european al puterii, o astfel de politică a putut fi menținută numai fiindcă coincidea cu interesele britanice și cu controlul exercitat de Royal Navy asupra mărilor.
Dar, pe măsură ce puterea Americii a crescut, opțiunile sale s-au multiplicat. Un punct de cotitură important a avut loc în 1917, cînd președintele Woodrow Wilson a rupt cu tradiția și a trimis două milioane de americani să lupte în Europa. Chiar dacă Societatea Națiunilor liberală creată de Wilson la finalul războiului a fost respinsă de concetățenii săi, ea a pus bazele Organizației Națiunilor Unite și ale ordinii liberale de după 1945.
Astăzi, președintele Joe Biden și cei mai mulți dintre democrați declară că vor să mențină și să păstreze ordinea existentă, în vreme ce Donald Trump și susținătorii „America First” vor să o abandoneze, iar adepții replierii din ambele tabere speră să poată alege dintre rămășițe. Rezultatul alegerilor de anul viitor va avea efecte profunde asupra conflictelor actuale din Europa, Asia și Orientul Mijlociu.
Joseph S. Nye, Jr., profesor la Universitatea Harvard şi fost vice-secretar SUA al Apărării, e autorul, printre altele, al volumului în curs de apariție A Life in the American Century (Polity Press, ianuarie 2024).
Copyright: Project Syndicate, 2023
traducere de Matei PLEŞU
