Regula neoliberală a minorității

James LIVINGSTON
Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
Drapelul Partidului Republican din SUA
Drapelul Partidului Republican din SUA

Cititorii revistei The Economist și ai altor venerabile publicații au avut parte în ultimii ani de  o lungă serie de articole care deplîng, celebrează sau analizează la rece moartea neoliberalismului. S-ar putea crede că s-a întors roata și că alternativele social-democrate la doctrina „piețelor libere” au cîștigat suficient teren intelectual și legislativ pentru a deveni înțelepciune populară.

Într-adevăr, se pare că stînga a cîștigat ceea ce filozoful marxist italian Antonio Gramsci numea „războiul de poziție” (sau de tranșee), ceea ce a dus la apariția unui nou „simț comun” care schimbă realitatea politică (cel puțin pe aceea în care regula majorității și consimțămîntul celor guvernați determină posibilitățile politice). În SUA, Occupy Wall Street, Black Lives Matter, #MeToo, Bernie Sanders, „marea demisie”, reabilitarea politicilor industriale și noul sindicalism au schimbat cu adevărat felul în care americanii percep rolul piețelor.

În mod asemănător, în timpul pandemiei de COVID-19, problema inegalității a găsit soluții sub forma redistribuirii veniturilor, iar noi idei despre modul de lucru și educație au schimbat în mod fundamental paradigma încetățenită de gîndireÎn deceniul precedent, o piață a muncii și un sistem de sănătate falite au făcut ca Medicare for All și cheltuielile publice masive pentru infrastructură sau pentru un Green New Deal să pară soluții evidente în ochii unei importante majorități a americanilor.

În același timp, atacurile la adresa Curții Supreme SUA în privința drepturilor în domeniul reproducerii, a ariei de reglementare a statului și a domeniului de aplicare a cetățeniei au dus la o reacție ideologică ce a reanimat „progresismul” și a salvat reputația Partidului Democrat la nivel de stat. Între timp, sondajul Pew Research a confirmat, contrar opiniei îndeobște acceptate, că votanții tineri nu migrează spre dreapta atunci cînd intră în cîmpul muncii și încearcă să-și construiască o viață și să-și asigure traiul: sindicatele și socialismul nu au fost nicicînd mai populare, nici chiar în legendarii ani 1930.

Împreună, aceste tendințe ideologice explică – în măsura în care le putem măsura prin sondaje și prin vot – atît retorica isterică a dreptei despre presupusa apariție a socialismului în SUA, cît și reflecțiile ponderate ale revistei The Economistcu privire la moartea iminentă a piețelor libere. Ne aflăm, se pare, în pragul unei schimbări majore.

Chiar dacă stînga a cîștigat războiul de poziție, „războiul de manevră” (lupta pentru controlul aparatului de stat, despre care Gramsci credea că ar fi un efect al războiului de poziție) și ideea piețelor libere nu au fost evacuate la coșul de gunoi al istoriei. În schimb, mișcările sociale conservatoare și fățiș reacționare, animate în principal de o dorință de a reinstaura patriarhatul, pe deplin conștiente că duc o luptă de retragere, s-au folosit de accesul lor la puterea de stat pentru a confisca opinia publică.

Exemplul Floridei, în care guvernatorul Ron DeSantis s-a folosit de legislativul de stat pentru a lansa un atac frontal împotriva sectoarelor public, dar și privat ale industriei culturale – Disney World și educație – e cel mai frapant. În alte locuri, manipularea alegerilor prin modificarea frontierelor circumscripțiilor electorale („gerrymandering”) și exploatarea fără scrupule a legislației pentru a situa politici „conservatoare” mai presus de regula majorității, de deciziile judecătorești sau de vetoul executiv s-au dovedit a fi mijloace suficiente pentru a asigura o „regulă a minorității”.

Această realitate subminează afirmația – asupra căreia insistau Friedrich von Hayek și Milton Friedman, părinții fondatori ai neoliberalismului – potrivit căreia piețele libere sînt nu doar compatibile cu democrația, dar și o condiție necesară a acesteia. În fond, indiferent de îndeletnicirile actuale ale Partidului Republican al lui Donald Trump, libera inițiativă rămîne întotdeauna o prioritate de prim rang. În această privință, sînt cu toții de acord – atît „deplorabilii” [aluzie la expresia folosită de Hillary Clinton în 2016 cu referire la susținătorii lui Trump – n. trad.], cît și cowboy-ii miliardari sau alegătorii de pe Wall Street ai administrațiilor Clinton, Obama și Biden (indiferent cît de „woke” ar fi ei). Ideea piețelor libere trăiește nestingherită în continuare.

Democrația nu a fost niciodată o preocupare a neoliberalilor; ca atare, nu ne putem aștepta ca urmașii indisciplinați ai acestei doctrine să se teamă sau să se sfiască să guverneze în numele unei minorități. Arhitecții edificiului neoliberal au considerat dintotdeauna angajamentul tradițional american pentru libertate și egalitate ca pe o contradicție în termeni. Pentru ei, libertatea e libertatea contractuală, ceea ce presupune piețe libere. Astfel, orice tentativă de a reglementa piețele în numele egalității de șanse e o amenințare la adresa libertății contractuale și trebuie contracarată sau interzisă.

Utilizarea puterii de stat pentru a reglementa inițiativele cele mai intime – controlul asupra corpurilor femeilor, bunăoară, sau dictarea credințelor religioase – nu reprezintă o dovadă de „ipocrizie” pentru legislatorii de dreapta înarmați cu argumente neoliberale; și nici eforturile lor intense de a limita accesul egal la vot sau de a preveni sindicalizarea nu o fac. Căci, dacă mijloacele de a obține egalitatea amenință libertatea contractuală, ele nu pot fi tolerate, nici chiar dacă egalitatea favorizează o politică în mai mare măsură democratică.

În acest sens, neoliberalii știu că piețele nu au fost niciodată libere și că democrația a fost întotdeauna la cheremul celor care au creat, consolidat și administrat piețele, făcînd din definiția și protecția proprietății private cea mai înaltă prioritate a legii. În SUA, drepturile de proprietate au avut întotdeauna prioritate față de drepturile persoanelor, în ciuda eforturilor întemeietorilor de a le echilibra, pentru a fonda o republică menită să dăinuie. De aceea, o grevă poate fi interzisă, solicitînd intervenția unui judecător, dar nu și exodul de capital: în vreme ce prima amenință valoarea proprietății, așa cum o definește legea în momentul de față, cel din urmă nu o face.

Războiul de poziție și războiul de manevră au arătat că întrebarea nu e cum, ci dacă piețele libere slujesc cauza democrației. În vreme ce establishment-ul Partidului Democrat, aflat încă sub vraja propriilor supoziții neoliberale, încearcă cu disperare să evite răspunsul la această întrebare, Partidului Republican al lui Trump nu pare să-i pese cîtuși de puțin de un răspuns. Nouă însă probabil că ne pasă.

James Livingston, profesor de Istorie la Universitatea Rutgers, e autorul a șase volume, printre care Origins of the Federal Reserve System: Money, Class, and Corporate Capitalism, 1890-1913 (Cornell University Press, 1986) și, în curs de apariție, The Intellectual Earthquake: How Pragmatism Changed the World, 1898-2008 (University of Chicago Press).

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

image png
Frustrările care fac AUR posibil
Presa vorbește despre despre pensii speciale, dar evită, de multe ori, stînjenită, să discute despre corupția din mediul privat și averile gigantice apărute peste noapte.
image png
„Solidaritatea este sîngele care ține în viață proiectul Uniunii Europene”
Nu este de așteptat să se înlocuiască prea curînd regula unanimității cu regula majorității pentru asemenea decizii.
image png
Memorizare vs. gîndire critică?
Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.
image png
Viciile unui muzeu inexistent
Dar asta e în America, care a fost scutită de experiența comunistă.
image png
Noi sîntem români! Prin delegație
Am constata atunci că noi sîntem patrioți doar prin delegație. Români prin delegație.
image png
Winston Churchill, cu istoria-n dinți
Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.
image png
Litleboi și istoria mare
Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy.
image png
Legit
Asemenea cuvinte rezistă uneori mai bine, dar pot fi ușor abandonate și înlocuite, odată cu schimbarea modei lingvistice.
image png
Extrageri echitabile din urna digitală
Am vorbit cu mai mulți profesori despre cum se desfășoară procesul.
p 7 jpg
Noul și vechiul Napoleon
Napoleon a intrat în istorie și sub numele de „micul caporal”.
image png
Carnavalul Veneției
O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.
image png
Umbra FMI. La București
Managerii și antreprenorii își doresc ca o creștere a fiscalității să fie însoțită de reducerea cheltuielilor bugetare
image png
România și referendumurile ei
Fie cu o idee proprie, fie raliindu-se, la fel ca Dragnea în 2018, uneia dintre cele propuse deja.
image png
In memoriam Mihnea Berindei
Mihnea nu era nici un „revoluționar de profesie“, nici un comentator distant al realității.
image png
Erau cei vechi mai deștepți decît noi?
Așadar: da, din păcate, anticii erau mai deștepți decît noi. Și mai liberi.
image png
Regele Carol I, bucătăria și armata
În altă ordine de... pahare, vinul preferat al lui Carol I era Bordeaux-ul, dar îi plăcea și vinul fabricat în țară, iar berea care ajungea pe mesele de la palat era furnizată de Azuga.
image png
În chestia fericirii
Așa că faceți bine și, dacă vă stă în putere, fiți fericiți în general, nu doar punctual!
image png
Nu putem
Aviz amatorilor de șefie, desigur!
image png
Piure, pireu, piurea...
Aceste transformări se regăsesc în multe alte împrumuturi din franceză.
image png
Cronica unei simulări digitalizate
Lîngă laptop sînt două cărțoaie, un Gabor Maté și un Ian McEwan.
image png
Se apropie de noi nişte Jocuri Olimpice. Noi cum ne apropiem de ele?
Între timp, noi disecam cele 11 minute jucate de Drăguşin la Tottenham. În pregătirea Olimpiadei de bancuri. Seci.
p 7 WC jpg
Măreția și declinul Americii
Abia faptul că democrația americană devine tot mai polarizată și mai fragilă e ceea ce ar putea duce la declinul american.
image png
Uitarea și norocul
Evident că nu doar în muzică s-au întîmplat asemenea lucruri.
image png
Sînt universale drepturile omului?
Două milenii de reflecții morale și politice și de eforturi de construcție instituțională nu au fost suficiente pentru a transpune în practica politică și juridică universalismul drepturilor omului

Adevarul.ro

image
Experimentul „Macarena“. Cum a reușit o cântăreață de trap de 24 de ani să genereze o dispută aprinsă în societate
Remake-ul piesei „Macarena” a generat un #metoo românesc în premieră pentru societatea noastră. Experții explică dezbaterile aprinse din jurul cântecului prin faptul că suntem în faza de emancipare și subliniază că un conținut negativ într-un limbaj antisocial poate educa.
image
Câți ani trebuie să muncești pentru pensia minimă
Ministerul Muncii a publicat normele de aplicare a noii legi a pensiilor care prevede printre altele și care este stagiul minim de cotizare, adică perioada de vechime necesară pentru pensia minimă.
image
Becali simte cum îi fuge pământul de sub picioare: patronul FCSB asistă la un scenariu de coșmar ANALIZĂ
Între etapele 22 și 23, FCSB-iștii aveau un avans de 11 puncte față de locul 2. În decurs de trei săptămâni, acesta s-a redus la doar 7 puncte. Care, în realitate, înseamnă doar 4, dacă mâine am intra în play-off. Și clasamentul nici nu arată toate problemele formației din Berceni.

HIstoria.ro

image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.
image
Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea artei moderne
Expozițiile lui Constantin Brâncuși au fost campaniile lui de cucerire a publicului internațional, până a devenit necontestat, nestemat și, mai ales, nemuritor.
image
Efectele războaielor
Cine ar fi crezut că în secolul al XXI-lea vom avea un război pe scară largă în Europa? Că vom avea un război hibrid ideologic, generalizat la scară globală?