Lectura, antidotul violenței?

Potrivit Indexului Global al Păcii din 2023, deși nivelul mediu de pace globală s-a deteriorat cu cîteva procente, Islanda își păstrează poziția de cea mai pașnică țară din lume, deținută din 2008. Potrivit celui mai recent sondaj, realizat de Centrul de literatură islandeză în anul 2022, islandezii sînt, în continuare, cititori pasionați. Citesc, în medie, 2,4 cărți pe lună. 

Speculînd, însă, în lumea copleșită de violență, hipnotizată de ecran și avidă după mass-media comercială și social media, poate că merită să ne punem întrebarea: nu cumva lectura este antidotul pentru violența din lumea noastră?

Abandonul lecturii

Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”. Cînd sîntem obosiți, după ore lungi de muncă și alergături cotidiene, simțim nevoia unei relaxări. Iar cea mai la îndemînă relaxare a omului modern este prăbușirea în fața televizorului sau afundarea în algoritmii vreunei rețelele sociale. Dar sînt aceste obișnuințe cu adevărat relaxante? 

Studiile din domeniu ne spun că nu prea. Unele, precum cel condus de profesorul Ryan Dougherty, de la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health din Baltimore și publicat în revista Brain Imaging and Behavior, au concluzii de-a dreptul terifiante: consumul excesiv de televiziune ne putrezește, fizic, creierul. 

Cercetarea a fost derulată timp de mai bine de douăzeci de ani și a conchis că efectele consumului de televiziune asupra creierului sînt devastatoare, căci provoacă o diminuare a materiei cenușii craniene – responsabilă atît pentru procesarea senzațiilor și pentru percepție, cît și pentru mișcarea voluntară, pentru vorbire și învățare.

Cercetătorii au observat că volumul creierului persoanelor care s-au uitat la televizor, în medie, cu aproximativ o oră și jumătate mai mult decît semenii lor s-a redus cu aproximativ 0,5%. Potrivit profesorului Ryan Dougherty, deși acest procent poate părea mic, în fapt este dezastruos pentru capacitățile intelectuale și fizice ale oamenilor. 

În aceeași notă, într-un interviu pentru CNN, Amy Arnsten, neurolog și profesor la Universitatea Yale, a afirmat că reducerea materiei cenușii în cortexul prefrontal are ca efect dezvoltarea unei incapacități de a mai lua decizii complexe, de a mai raționa într-o manieră sintetică și reflexivă. Deteriorarea acestei zone conduce la un deficit de atenție și memorie, provocînd creierului un sindrom de stres cronic.

Relaxarea în fața televizorului este, așadar, un mit. Chiar dacă, la început, timp de cîteva minute, televizorul poate oferi un răgaz creierului, mai mult de două ore petrecute în fața unui ecran epuizează corpul și creierul, inducînd o oboseală nocivă. În plus, lumina albastră a ecranului „păcălește” creierul, care o percepe ca pe o lumină diurnă, provocîndu-ne probleme de somn. 

Odihna pe care o percepem zăcînd în fața televizorului este în fapt un factor enorm de stres pentru creier. Potrivit cercetătorului Matthew Edlund, expert în odihnă și regenerare la Centrul de Medicină Circadiană, citat de revista Vice, relaxarea mentală nu constă în dezactivarea totală a creierului, ci în focalizarea acestuia pe un traseu al gîndirii logice, care ne conferă un sentiment de siguranță.

Cu alte cuvinte, starea de vegetație a creierului este echivalentă cu subnutrirea acestuia, un efect pe care îl au din plin atît programele de divertisment și mass-media comercială, cît și social media. Expus unui număr enorm de stimuli și de non-informații, creierul sucombă într-un abis al confuziei.

Pe de altă parte, hrănirea acestuia cu informații coerente și benefice – precum cititul unei cărți – aduce adevărata relaxare, cea activă, în care gîndurile se înlănțuie în mod coerent. Privînd creierul de această coerență, suprimăm de fapt gîndirea și ne lăsăm în voia instinctelor. Cînd îl „hrănim”, îi mărim capacitatea de analiză și de înțelegere, ceea ce diminuează și efectele agresivității animale. 

Or, violența diseminată prin ecran, fie cel al televizorului, fie al telefoanelor inteligente, se suprapune peste această diminuare a capacităților intelectuale de care dispune creierul nostru.

De altfel, tulburările provocate de jocurile video au fost recunoscute drept o problemă de sănătate mintală de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), încă din 2018. Iar asta din cauză că „circuitul recompensei” este suprastimulat, iar creierul se adaptează unei senzații din ce în ce mai puternice de plăcere, care ne încurajează să jucăm mai des și mai mult timp. Consecințele: performanța academică slabă, relațiile sociale disfuncționale, calitatea slabă a somnului, care provoacă problemele de dispoziție, anxietate și, în cele din urmă, agresivitate.

În ceea ce privește expunerea copiilor la violența diseminată la televizor, există numeroase studii care confirmă faptul că, printre efecte, se numără o puternică desensibilizare și o incapacitate de a mai distinge violența de la televizor de violența din viața reală.

În cartea sa Lobotomia TV – adevărul științific despre efectele televiziunii, Michel Desmurget, cercetător în neuroștiință și fostul director de cercetare la INSERM, face o analiză a mai bine de 40 de ani de cercetări în acest domeniu. Studiile citate de autor relevă proasta influență a televiziunii asupra cogniției, limbajului, sociabilității sau sănătății. Expunerea prelungită la ecranele TV crește riscul de eșec școlar, consumul de tutun și alcool, apariția tulburărilor de alimentație și obezitatea.  Însă cel mai des întîlnit efect asupra copiilor este dezvoltarea unui comportament violent și agresiv. Unul dintre studiile citate de Desmurget conchide că un copil de grădiniță, expus la o oră de programe violente pe zi, este de patru ori mai expus dezvoltării unui comportament antisocial în școala primară.

Realitatea confirmă studiile: în societatea de azi, violența în școli a crescut în mod îngrijorător. Copiii au ajuns să omoare „ca să vadă cum e” (precum un caz din Japonia, cînd un adolescent și-a înjunghiat profesorul de liceu, declarînd că voia să omoare pe cineva, dar nu știa pe cine). Copiii au ajuns să omoare alți copii, cu voluptate (precum cazul din Germania, cînd două fetițe de 12 și 13 ani și-au omorît o colegă cu lovituri repetate de cuțit). Din păcate, această listă de exemple este lungă și departe de a se fi încheiat.

Efectul lecturii asupra creierului

Faptul că cititul este benefic oamenilor, din toate punctele de vedere, nu e doar un moft intelectual, ci un fapt relevat de numeroase studii care au cercetat reacțiile creierului în timpul lecturii. Mai puțin stres, abilitățile cognitive stimulate și reducerea riscului de a dezvolta boli degenerative ale creierului sînt doar cîteva dintre beneficiile lecturii zilnice.

Potrivit unui studiu realizat de psihologi de la Universitatea Sussex (Anglia), citat de Le Soir, doar șase minute de lectură pe zi reduc stresul cotidian, într-un procent de peste 60%. Potrivit studiului, cînd citim, mintea ni se concentrează asupra unui singur lucru, firul unei povești, ceea ce ne permite să ne detașăm de realitatea virtuală care ne bombardează cu stimuli.

Un alt studiu, publicat în revista Science, compară lectura cu un sport: citind, ne stimulăm creierul și îl ajutăm să ne structureze ideile. Ceea ce îmbunătățește considerabil sănătatea mintală. În plus, literatura ne mărește coeficientul de empatie, lectura ne permite să-i înțelegem pe cei din jur, astfel încît să interacționăm mult mai bine unii cu alții. 

Potrivit unui alt studiu, publicat în 2021, în revista Neurology, de o echipă de cercetători americani, doar 20 de minute de lectură pe zi reduc riscul bolilor degenerative ale creierului și pot întîrzia apariția simptomelor de Alzheimer cu pînă la cinci ani.

Însă lectura se educă

Deși biblioterapia este azi o formă de terapie la modă, în mai multe țări europene, precum Marea Britanie, ea nu este deloc un concept modern. Potrivit istoricului grec Diodorus Siculus, deasupra intrării în camera în care Ramses al II-lea al Egiptului își păstra cărțile exista această inscripție, considerată cel mai vechi motto al bibliotecilor: „Casa vindecării sufletului”.

Unde anume și de ce s-a pierdut această chibzuință?

De cele mai multe ori, vina este aruncată în mod greșit asupra noii generații. Acuzăm tinerii, oftînd cu prea multă lejeritate, că nu mai citesc, că nu mai sînt interesați de nimic altceva decît de ecranul telefonului. Evident, faptul că un copil nu citește nu este vina lui, ci a părinților, care au preferat să-l lase în fața televizorului sau să-i pună un telefon în mînă, în loc să petreacă timp citindu-i și învățîndu-l să prindă drag de carte.

Un studiu norvegian de la Universitatea din Stavanger, citat de Le Point, a demonstrat că acei copii care intră în contact cu cărțile de mici, cărora li se citește în mod frecvent înainte de a împlini vîrsta de 2 ani, dezvoltă un vocabular aproape de două ori mai elaborat decît al celor cărora nu li se citește. De asemenea, unui copil căruia i se citește de mic dezvoltă o memorie mai bună, căci ajunge să rețină povestea citită de mai multe ori. Cînd ascultă poveștile, imaginația i se dezvoltă, ceea ce îi stimulează gîndirea prin activarea sinapselor. Beneficiile lecturii încă din primii ani depășesc însă cadrul lingvistic și academic, căci dezvoltă în copii curiozitatea și le permit să se cunoască mai bine, experimentînd, într-un mod non-violent, un întreg spectru de emoții. 

Expunînd copiii de mici cititului, îi facem astfel „dependenți” de gîndirea rațională și coerentă, nu de stimularea excesivă și goală de conținut a ecranului. Le dezvoltăm empatia, făcîndu-i să înțeleagă profunzimile unor situații, nu îi abandonăm unei lumi virtuale, care îi antrenează pe calea violenței. Însă, bineînțeles, un copil este stimulat să citească mai departe atunci cînd își vede părinții citind, căci lectura se educă.