Autenticitatea, între parfum și mujdei

Publicat în Dilema Veche nr. 1026 din 7 decembrie – 13 decembrie 2023
image png

„Autentic” a fost recent desemnat de dicționarul Merriam-Webster cuvîntul anului 2023. Potrivit redactorului-șef, Peter Sokolowski, popularitatea cuvîntului a explodat în acest an, pe măsură ce Inteligența Artificială a cîștigat teren. Totuși, a adăugat acesta, deși autenticitatea este, în mod evident, o calitate de dorit, ea nu e un concept atît de ușor de definit.

Probabil una dintre cele mai bune „încercări” de a defini autenticitatea îi aparține lui Gilles Lipovetsky, filosof și sociolog francez, profesor la Universitatea Stendhal, din Grenoble. În cea mai recentă carte a sa, Le Sacre de l’authenticité, apărută în 2021 la editura Gallimard, Gilles Lipovetsky face o istorie antropologică a conceptului, conchizînd că pentru societatea de astăzi acesta a devenit aproape un fetiș. Căci azi totul trebuie să fie autentic, de la ingredientele pastei de dinți și aroma cafelei pînă la comportamentul pe care îl abordăm în public. Nevoia de autenticitate nu este însă o idee nouă. La nivelul societății s-a impus, potrivit sociologului, încă din anii 1970, cu o „puternică forță de transformare antropologică”.

Imperativul de a fi neapărat autentic a perturbat relația dintre indivizi. Genul, sexualitatea, familia, munca, arta, politica și religia, toate au fost trecute prin filtrul autenticității. S-a remodelat, practic, modul de a fi și de a trăi în societate, dînd naștere unei noi etape în civilizația indivizilor: hipermodernitatea statului social democrat-individualist.

Începînd cu anii 2000, ideea de autenticitate a atins apogeul influenței sociale. Azi nu mai este vorba doar despre a fi onest cu tine însuți la un nivel psihologic, ci trebuie să îți afișezi, chiar și ostentativ, această autenticitate, folosind toate mijloacele: alegeri culinare, vestimentare, felul cum alegi să-ți decorezi casa. 

„Astăzi, toate instituțiile majore, familia, școala, afacerile, mass-media, publicitatea, marketingul, au recuperat și integrat idealul autenticității: exprimarea liberă, dezvoltarea personală, managementul autenticității, tele-realitatea. Toată lumea revendică idealul de a fi tu însuți, autenticitatea devenind un principiu masiv consensual în Occident”, a declarat, recent, într-un interviu pentru Le Point, Gilles Lipovetsky.

„Fii tu însuți” a devenit astfel mai mult decît un slogan motivațional, s-a transformat într-un drept individual revendicat de un număr tot mai mare de oameni, din toate categoriile sociale: femei, tineri, seniori, LGBT și chiar consumatori.

Potrivit sociologului francez, etica autenticității s-a născut în secolul al XVIII-lea, susținînd idealul de a trăi în conformitate cu particularitatea noastră individuală. Însă acest ideal s-a schimbat de-a lungul timpului, afirmă Gilles Lipovetsky, adăugînd că au existat trei etape majore care i-au marcat istoria și care l-au modificat.

„Prima etapă este dominată de lupta împotriva ipocriziei și a pasiunilor artificiale ale vieții sociale. De la Rousseau, cei mai mari gînditori (Emerson, Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Sartre) exaltă o viață personală eliberată de conformism și de tirania opiniei. Susținut de elite intelectuale și de artiști, acest moment este de tip moral și «eroic». Este vorba de a te smulge (...) de înstrăinarea cotidianului pentru a realiza sinele autentic, o viață etică mai înaltă, mai demnă. 

A doua etapă, în anii ’60, a fost condusă de o anumită grupă de vîrstă, tinerii, care au transformat acest ideal etic într-o mișcare socială și libertariană, într-o utopie politică, într-o experiență comunitară. Dar sub cultura comunității a existat o cerere din ce în ce mai mare de a fi cu adevărat autentic, dovadă fiind «provocarea» zilelor din Mai ’68, precum și îndemnurile pentru eliberarea dorinței și o viață fără piedici. Acesta este momentul protestului, transpolitic, antiinstituțional. 

Ultima etapă, a noastră, este una post-moralistă și consumeristă: nu mai este vorba de a te smulge cu curaj și hotărâre din confortul lumii în vederea ridicării morale, ci de a fi fericit și de a «înflori». Mai mult, nu ne mai dorim doar să ne supunem propriei legi în alegerile fundamentale ale existenței, ci și să mîncăm, să cumpărăm, să trăim, să călătorim, să comunicăm, să muncim într-un mod «adevărat» și personal. Iar această nevoie de autenticitate se manifestă în viața de zi cu zi.”

Cu alte cuvinte, dacă în alte vremuri, autenticitatea se manifesta la un nivel aspirațional, astăzi ea a devenit mult mai pragmatică. 

De pildă, în domeniul parenting-ului. Noile metodele de educație mizează din ce în ce mai mult pe o relaxare a rolului părintelui în construirea personalității copilului. Adepții acestor metode pornesc de la convingerea că un copil se naște deja cu o personalitate, pe care educația „învechită” nu face decît să o inhibe. Cu alte cuvinte, trebuie să-l lăsăm să se dezvolte în mod „autentic”.

Epoca noastră se remarcă nu doar prin instituționalizarea ideologiei autenticității, ci și prin exploatarea economică a acesteia, argumenta Gilles Lipovetsky. 

Domeniul publicitar este, într-adevăr, ancorat în ideea de a vinde „autenticitatea”. Doar la o simplă căutare pe Internet, găsești asocieri ale autenticității cu aproape orice fel de produs, de la parfum autentic la mujdei autentic. Or, dacă în cazul parfumului, eticheta de autenticitate garantează calitatea, nu poți să nu te întrebi: de ce ai face un mujdei fals?

Nevoia de autenticitate a devenit acută și pentru că e văzută ca un soi de antidot la fenomenul fake news, care a explodat odată cu perioada pandemiei. Știrile false pot manipula, ne pot ghida pe piste greșite și ne pot determina să luăm decizii contrare interesului nostru. 

Peste această frică de a fi manipulat de fake news a apărut și ChatGPT-ul cu întregul alai de frici. În educație s-a ridicat imediat îngrijorarea privind creșterea numărului de plagiate, greu de identificat odată ce folosești Inteligența Artificială pentru a-ți scrie o lucrare.

Recent, un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Națională din Australia (ANU) a avut o concluzie surprinzătoare: fețele generate de Inteligența Artificială par mai realiste decît cele ale oamenilor reali. După ce au arătat diferite imagini unui grup de oameni, cercetătorii au observat că majoritatea dintre ei au confundat fețele generate artificial cu cele ale oamenilor. Cauza a fost că fețele compuse de Inteligența Artificială tind să fie mai disproporționate, iar oamenii au luat acest fapt ca pe un semn al umanității, după cum a declarat profesoara Amy Dawel, autoarea studiului. „Această tendință îngrijorătoare ar putea duce la proliferarea dezinformării credibile și la dezvoltarea unor tehnici de furt de identitate din ce în ce mai eficiente”, a adăugat aceasta.

Căutarea autenticității în spațiul public a dezvoltat și o nevoie internă a oamenilor de a se simți autentici. Ce înseamnă, însă, a fi tu însuți, avînd în vedere că personalitatea oamenilor se construiește în mod social? Împrumutăm, imităm, ne lăsăm contaminați în alegeri și în gîndire. De unde știm că sîntem exact cine credem că sîntem?

Oliver Schultheiss, profesor de psihologie la Universitatea Friedrich-Albert Erlangen, a explicat de ce răspunsurile la aceste întrebări sînt destul de greu de înțeles: „De obicei observăm doar efectul a ceea ce ne definește pe plan intern. Pentru că afectele sînt clare pentru noi. Însă ce a condus exact la declanșarea lor nu ne este întotdeauna clar”, a declarat acesta pentru postul de radio german SWR.

„Oamenii urmăresc impulsuri intuitive și, de asemenea, își pot stabili obiective în mod conștient. Aceasta înseamnă că ei se mișcă între așa-numitele nevoi implicite inconștiente și motivele lor explicite urmărite conștient. În motivele explicite, o persoană combină valorile și scopurile pe care și le atribuie și cu care se identifică.”

Cu toate acestea, jumătate dintre oameni se judecă greșit, a afirmat Oliver Schultheiss, adăugînd că există numeroase studii care au confirmat acest lucru, demonstrînd că există adesea un decalaj mare între implicit și explicit. 

În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale: stabilitate emoțională, deschidere către experiențe noi, compatibilitate, conştiinciozitate, nivelul de extrovertire, care include sociabilitatea sau un anumit impuls pentru acțiune.

La nivel teoretic, aceste cinci mari trăsături se stabilesc în copilărie, însă Universitatea din California a constatat, pe parcursul mai multor studii, că ele se dezvoltă în special între 18 și 40 de ani. În această perioadă, oamenii se confruntă cu provocări necunoscute anterior, cu ipostaze inedite și, mai ales, cu nevoia de a lua decizii, care modelează sinele și provoacă noi și noi aspecte ale personalității.

Cu alte cuvinte, a fi autentic nu înseamnă o ancorare într-un mod static de a acționa în permanență la fel, ci mai mult o căutare, care dezvoltă autonomia personală. Și este, pînă la urmă, ceea ce ne aduce liniște și serenitate, nu angoase și încrîncenare. 

Potrivit unor studii ale Universității Harvard, cînd o persoană încearcă să joace un rol, să se prefacă pentru a-și atinge un scop sau a îndeplini așteptările cuiva, masca pe care și-o pune nu-i va aduce la final satisfacția reușitei, ci îi va mări sentimentele de teamă, stres și nesiguranță.

image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.
image png
Februarie și micul kitsch
Dar și hidoase, supradimensionate, diforme, chiar horror, inimi din blană.
image png
Cum te pregătești pentru un examen?
Un examen n-ar trebui să se transforme într-o traumă.
image png
Apocalipsa creației
De altfel, organizatorii Sony World Photography Awards au declarat că, în 2023, au avut cel mai mare număr de înscrieri din istoria de 16 ani a premiilor.
p 20 WC jpg
Începutul și sfîrșitul vieții spirituale
Momentul iubirii nu poate fi decît aprofundat, adîncit în sine pentru a face să răsară toate sensurile ulterioare.
image png
Itinerariul credinței
Pierre Manent în excelenta carte dedicată gîndirii lui Pascal, despre bucuria de a-L cunoaște pe Dumnezeu și teama de a-L pierde – cei doi poli ai itinerariului credinței.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
Asta ca să știți ce vedeți cînd vă ridicați privirile spre cer, dintre betoane.
image png
Recuzita de iarnă
După ce le terminam, la blană, ne luam inimile-n dinți și ne strecuram sub plăpumile ca niște armuri.
image png
Unde ți-ai dori să-ți petreci o noapte? (II)
Am petrecut nopți în astfel de hoteluri, însă niciodată nu a fost alegerea mea, dacă ar fi fost după mine aș fi ales o pensiune modernă și prietenoasă.
image png
Fricile europenilor
Majoritatea partidelor de extremă dreapta au renunțat la angajamentele lor de a părăsi Uniunea Europeană, în timp ce nici un lider nu vorbește despre o Europă federală.”

Adevarul.ro

image
Joburile în care românii iau mii de euro, dar nu fac nimic. „Când ne plictisim de atâta joacă ieșim și noi la o berică”
Într-o țară în care prețurile cresc de la o zi la alta, iar salariile bat de regulă pasul pe loc, există și oameni care sunt plătiți ca să nu facă absolut nimic. Sau aproape nimic, dar oricum pe salarii la care alții nici nu îndrăznesc să viseze.
image
Marele mister din istoria Moldovei. Cine a fost Margareta, întemeietoarea dinastiei din care făcea parte și Ștefan cel Mare
Una dintre cele mai importante dinastiii medievale românești, cea din care se trage și celebrul Ștefan cel Mare, a fost întemeiată de o femeie. Purta numele de Margareta Mușata, iar povestea sa este învăluită în mister. Unii bănuiesc că ar fi fost reprezentanta unui puternic clan boieresc.
image
Ce s-a ales de temuții interlopi din anii 2000. Prinși de Traian Berbeceanu, unii și-au reluat vechile obiceiuri
În anii 2000, Deva, Hunedoara și orașele din Valea Jiului erau cutremurate de un lung șir de incidente grave comise de grupări interlope violente, în fața cărora autoritățile se arătau depășite de situație ori închideau ochii.

HIstoria.ro

image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.
image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.