Trump: puterea unei cauze pierdute

David W. BLIGHT
Publicat în Dilema Veche nr. 1034 din 1 februarie – 7 februarie 2024
image

Pe 6 ianuarie 2021, președintele SUA Donald Trump, învinsul alegerilor din 2020, s-a adresat, după cum bine știm, la Washington unei mulțimi de susținători care s-a alăturat apoi gloatei care a atacat Capitoliul SUA. Chiar dacă a fost divagant și incoerent, discursul lui Trump a lămurit totuși cîteva lucruri: cei de stînga au conspirat să fure alegerile prin fraudare, iar bandele convocate la Washington pentru a-l susține trebuie „să-și mențină ferm poziția”. Ceea ce presupune că violența ar putea fi necesară, întrucît „nu o să-ți iei niciodată țara înapoi prin slăbiciune”.

Trump l-a transformat atunci pe Mike Pence în ținta oprobriului public, deoarece acesta a refuzat să retrimită procedurile Colegiului Electoral înapoi la statele federale. Dacă „republicanii slabi” nu vor lua inițiativa de a participa la răsturnarea rezultatelor, a jurat Trump, „nu vom uita asta în vecii vecilor”. În următoarele patru-cinci ore, pe durata celui mai documentat eveniment din istoria Americii, mapamondul a urmărit cum o nouă „cauză pierdută” se naște pe fondul violenței și al minciunilor răsunătoare.

În istoria modernă au existat numeroase cauze pierdute, de obicei în urma înfrîngerilor pe front, cînd cei învinși își glorifică pierderile ca pe o resursă de mîndrie și de animozitate împărtășită față de învingători. Trei mari cauze pierdute au năpăstuit lumea și istoria americană. În urma înfrîngerii sîngeroase din războiul franco-prusac din 1870-1871, francezii au dezvoltat o nevoie culturală intergenerațională de revanșă. Apoi, în urma înfrîngerii Germaniei în Primul Război Mondial, naziștii au cîștigat teren aruncînd vina pe evrei și pe cei de stînga, descriși ca „otrava” din sîngele corpului politic. Al treilea caz e, bineînțeles, Sudul american de după Războiul Civil, cînd narațiunea cauzei pierdute a Confederației a produs un decoct puternic din istorie distorsionată și ideologie suprematistă albă.

Narațiunile cauzelor pierdute au fost uneori suficient de puternice pentru a construi sau distruge regimuri politice, pentru a forma identități naționale și etnice, și pentru a umple peisajele cu monumente de tot felul. Ele acționează în primul rînd ca noi și puternice mituri fondatoare, promovînd întotdeauna o politică a revendicărilor care duce la răzbunare și, uneori, la victorie. În Sud, cauza pierdută a Confederației a început să prindă formă imediat după capitularea din 1865, în contextul unei societăți marcate de distrugerile materiale, de trauma psihologică a înfrîngerii, de rezistența la politica de reconstrucție a învingătorilor, de violența rasială și – cu timpul – de un sentimentalism elaborat cu multă grijă.

Concret, cauza pierdută a confederației susținea că soldații Sudului au dovedit un curaj nestrămutat și că Sudul nu a pierdut cu adevărat, ci a clacat doar în fața superiorității numerice și a resurselor adversarului. Femeile albe din Sud, se spune, au susținut cauza pînă la capăt și au ajutat la păstrarea memoriei „adevărului”; populația de culoare, sclavii Confederației, ar fi rămas loială stăpînilor lor; în sfîrșit, confederații nu au luptat, de fapt, nici o clipă pentru menținerea sclaviei, ci mai degrabă pentru propriul „cămin”, pentru suveranitate națională și pentru drepturile statelor.

Pentru a putea fi folosite ca propagandă pentru publicul larg, cauzele pierdute au nevoie de o narațiune lămurită, cu personaje negative și eroi clar definiți. Uneori, aceste cauze sînt o alinare pentru sufletele chinuite, alteori ele sînt mijloace de a ajunge la putere ale unei mișcări politice bine organizate. Cauza pierdută a lui Trump – care a căpătat acum, cînd candidează pentru un al doilea mandat în ciuda numeroaselor inculpări, o nouă vehemență – invocă o lungă listă de revendicări ale celor nemulțumiți și deziluzionați, mobilizîndu-i pe cei care cred că o Americă multiculturală obsedată de „diversitate” a scăpat de sub control, mai ales în privința imigrației de la frontiera mexicană.

Există și cei care cred cu tărie în teorii ale conspirației despre presupusa „fraudă” comisă la alegerile din 2020, precum și în alte idei obscure despre mașinații stîngiste din universitățile americane, din consiliile de administrație ale școlilor și din Partidul Democrat. Spre deosebire de cauza pierdută a Confederației, versiunea trumpistă seamănă cu un cult mafiot, presărat cu ritualuri de loialitate față de un singur om și planurile sale de a făuri un guvern SUA autoritarist, care va folosi puterea executivă pentru a îndeplini dorințele susținătorilor săi.

Cauza pierdută a lui Trump are și ea martirii săi, din care fac parte sutele de insurgenți condamnați și aflați la închisoare – văzuți în interiorul mișcării și în rîndurile unor politicieni republicani precum Elise Stefanik ca „ostatici”. Dar, mai presus de toate, această cauză propagă un model politic și social potrivit căruia faptele și dovezile sînt irelevante. La mitingurile lui Trump, constituționalismul e considerat pentru fraieri, istoria nu e decît o armă utilă pe alocuri, iar civismul american e un simplu spectacol înscenat pentru un public dornic să-și justifice ura față de liberalism, față de democrația reprezentativă și, în multe cazuri, față de America non-albă. Cauza pierdută a lui Trump e astfel o platformă adoptată de Partidul Republican pentru a converti toate aceste relatări, minciuni și diversiuni în voturi. Și ea nu va muri, indiferent dacă va avea cîștig de cauză sau nu.

Mulți autori încearcă să ne ajute să navigăm prin aceste vremuri turbulente. În America Fantastica, noul roman al lui Tim O’Brien, o adunătură netrebnică de neadaptați și derbedei participă la o serie de nelegiuiri – jafuri de bănci și multe alte pungășii. Cititorul poate întrezări o societate în care minciuna e omniprezentă și în care „mitomania” a răvășit o întreagă țară condusă de un „POTUS” (prescurtare de la „President of the United States”) „monstruos”.

În cauza pierdută a Confederației, sudiștii albi au suferit cu adevărat pierderi uriașe: aproape 300.000 de morminte sînt răspîndite pe întregul teritoriu și o mare parte a societății lor zace în ruină. Lamentația trumpiană pare, în schimb, înrădăcinată într-o nostalgie propagată prin mediile de socializare față de un trecut ideal, pe care aproape nimeni nu l-a cunoscut. Susținătorii mișcării aspiră la o ordine rasială dispărută, la o lume a identităților sociale stabile, ferite de elite necunoscute, dar nu mai puțin detestabile, și la comunități a căror coeziune nu a fost secată de Internet, de pandemie și de migrația economică. Ei își doresc ca povestea lor să fie „măreață din nou” („great again”).

Cauzele pierdute pot transforma minciunile în monedă curentă și pot făuri mituri profunde și durabile. Sîntem departe de a ști ce durabilitate va avea cauza pierdută trumpiană, indiferent dacă protagonistul ei va supraviețui acuzațiilor penale și campaniei electorale sau nu. Ceea ce știm e că deja am asistat la anii de formare ai acestei cauze.

David W. Blight e profesor Sterling de istorie la Universitatea Yale și autor al volumului laureat al Premiului Pulitzer Frederick Douglass: Prophet of Freedom (Simon & Schuster, 2018).

Copyright: Project Syndicate, 2024

www.project-syndicate-org

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.