Capitalul cîștigă și în domeniul IA

Katharina PISTOR
Publicat în Dilema Veche nr. 1026 din 7 decembrie – 13 decembrie 2023
Sam Altman © wikimedia commons
Sam Altman © wikimedia commons

Capitalul, un vechi învingător de cursă lungă, a repurtat o nouă mare victorie într-un conflict privitor la etica Inteligenței Artificiale (IA). În drama demiterii bruște și a reangajării lui Sam Altman, directorul general al OpenAI, o companie non-profit a cărei misiune era să pună siguranța utilizării IA mai presus de profit a eșuat spectaculos, pierzînd controlul asupra propriei sale filiale lucrative.

OpenAI, Inc. a fost fondată în 2015 cu scopul de a asigura că Inteligența Artificială generală (IAG) – sisteme autonome care pot depăși performanțele omenești în executarea tuturor sau a celor mai multe sarcini – nu va scăpa de sub control, dacă și cînd ea va deveni funcțională. IAG presupune, în fond, aceeași dilemă pe care a adus-o în discuție și Mary Shelley în Frankenstein. Creația noastră ne poate distruge, dar cine-i poate interzice cuiva să-și dorească faima, puterea și bogăția pe care le-ar aduce cu sine „succesul”? Saga lui Altman oferă aici un răspuns: siguranța noastră nu poate fi garantată de reguli morale, de structuri de guvernare corporativă și nici măcar pe prezența în consiliul director a unor membri cu principii. Aceștia din urmă s-au străduit, spre meritul lor, dar nu a fost suficient.

Inițial, OpenAI, Inc. a urmărit să strîngă suficiente fonduri din donații pentru a putea ține pasul într-un domeniu ultracompetitiv care se dezvoltă rapid. Dar obiectivul de un miliard de dolari a rămas departe, după ce a reușit să obțină în trei ani doar 130 de milioane de dolari. Compania a trebuit să se orienteze spre capitalul privat, încercînd să mențină misiunea inițială cu ajutorul unei structuri elaborate de guvernare.

Ceea ce a presupus crearea a două filiale lucrative: o societate cu răspunderi limitate (SRL) deținută în totalitate de OpenAI, Inc., cu funcția de asociat principal (comanditat) al celeilalte filiale, în cadrul unei societăți în comandită. Dar, cum comanditarii nu au drept de vot, OpenAI, Inc. exercita controlul total asupra societății, în teorie cel puțin. Comanditarul a întemeiat apoi o SRL proprie, OpenAI Global SRL, pentru a atrage capital privat; ceea ce a inclus și o investiție de 13 miliarde de dolari din partea Microsoft, care însă nu exercita drepturi de control formal. În sfîrșit, misiunea inițială era protejată prin numirea în consiliul director a mai multor membri ai companiei non-profit inițiale, care să fie și angajați ai OpenAI Global SRL, printre care și Altman ca director executiv.

Ce ar fi putut da greș într-un astfel de scenariu? Totul, după cum s-a văzut. Atunci cînd consiliul a decis să-l demită pe directorul general al subfilialei sale – pentru ceea ce în ochii unei majorități a membrilor săi era un conflict între ambițiile sale și misiunea companiei –, întreaga structură s-a prăbușit. Microsoft a intervenit și s-a oferit să-l angajeze pe Altman și pe oricine ar mai fi dorit să-l urmeze. Ceea ce a expus viitorul financiar al OpenAI unui risc, după cum avertiza și acordul de operare al companiei: „Investiția de capital în OpenAI Global SRL reprezintă un risc major. Investitorii și-ar putea pierde aportul de capital fără a obține vreun cîștig”.

Acest avertisment nu a descurajat compania Microsoft, interesată mai mult de produsele OpenAI și de oamenii care le creează decît de dividende. Chiar dacă Altman a fost reangajat între timp la OpenAI, împreună cu un nou consiliu director care pare în mai mare măsură dispus să-i urmeze ordinele, e lesne de presupus că Microsoft va lua în cele din urmă deciziile. În fond, Altman datorează postul său și viitorul întreprinderii pe care o conduce companiei Microsoft.

În ciuda acoperirii mediatice generate de această dramă, ceea ce se întîmplă nu reprezintă nimic nou. Istoric vorbind, capitalul prevalează îndeobște atunci cînd există viziuni rivale despre viitorul unui produs sau al unui model de afaceri inovator.

Să ne amintim de toate promisiunile ambițioase făcute de companiile private pentru contracararea schimbării climatice (pesemne, în speranța evitării reglementărilor sau a altor adversități). În 2022, Larry Fink, directorul general al BlackRock, cea mai mare corporație de gestionare a investițiilor din lume, a prezis o „schimbare tectonică” în direcția strategiilor de investiții durabile. Dar a urmat o schimbare rapidă de discurs. După ce a reclasificat schimbarea climatică de la strategie de investiție la simplu factor de risc, BlackRock se laudă în prezent că asigură „durabilitatea corporativă”. Dacă un consiliu director al unei organizații non-profit cu un angajament (scris) pentru siguranța utilizării IA nu poate proteja lumea de propriul său director executiv, nu ar trebui să ne închipuim că directorul executiv al unei companii lucrative de gestionare a investițiilor ne va salva de schimbarea climatică.

Să ne uităm și la lunga sagă a promisiunilor încălcate din dorința de face profituri prin crearea de bani privați. Banii înseamnă în primul rînd credit; dar există o diferență între creditul mutualizat, sau banii statului, și creditul privatizat, sau banii privați. Cei mai mulți bani aflați în circulație sînt bani privați, ceea ce include depozite bancare, carduri de credit și multe altele. Banii privați își datorează succesul banilor statului. În lipsa disponibilității statului de a menține bănci centrale care să asigure stabilitatea piețelor financiare, aceste piețe și intermediarii care le populează ar da greș frecvent, trăgînd după sine și economia reală. Statele și băncile sînt cel mai vechi exemplu de „parteneriat public-privat”, care promite beneficii bancherilor și societății deopotrivă.

Dar cîștigătorilor nu le place să împartă, iar băncile nu fac excepție. Statul le-a acordat privilegiul imens de a gestiona tipărirea banilor, și ele se bazează, în timpuri de criză, pe sprijinul statului. Între timp, au găsit și alți intermediari modalități de a „intra în joc”; cu toate acestea, puține state sînt dispuse să reia controlul, de teamă să nu provoace un exod de capital. Ca atare, sistemul financiar a crescut atît de mult, încît nici o bancă centrală nu va putea rezista unei solicitări de ajutor financiar (bailout), în cazul unei noi crize. Iar jocul continuă întotdeauna, deoarece sus-pușii dansează pe muzica capitalului, și nu invers.

Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea. Dacă statele nu își pot proteja cetățenii de furturile de capital, o mică companie non-profit și cîțiva membri bine intenționați ai consiliului director nu au nici o șansă să reușească.

Katharina Pistor, profesor de Drept comparativ la Facultatea de Drept Columbia, este autoarea volumului The Code of Capital: How the Law Creates Wealth and Inequality (Princeton University Press, 2019).

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.