„Astăzi trăim într-o junglă a abundenței” – interviu cu dr. Iren ALEXOI, nutriționist dietetician
Credeți că în societatea de azi obezitatea este încurajată (atît prin mîncarea nesănătoasă, cît și prin slogane ideologice)?
În ultimii ani, tot mai mult ne învîrtim în jurul mîncării, al alimentelor, al felului de a mînca. A mînca nu mai e un act reflex care ar trebui să vină ca răspuns la senzația fiziologică normală de foame. Senzația de foame ar trebui să anunțe că organismul are nevoie de combustibil și atît. Am evoluat ca indivizi, dar nu fiziologic, mai mult psihologic, intelectual, tehnic, științific, iar actul alimentar a căpătat alte valente. Avem prea multe variante de alimente, gusturi, tentații la orice oră și oricînd. Lumea în care trăim e guvernată de sentimentul plăcerii, de abundență, tentații, cîștig și consumerism. Și da, toate acestea, dacă nu sînt ținute sub control, pot duce la mîncat prea mult, prea dezordonat, prea nenatural și pot duce cu pași siguri spre obezitate, ca urmare a surplusului de energie acumulat prin alimentație pe care organismul îl transformă în grăsime. Cumva, pot spune că în ziua de astăzi trăim într-o junglă a abundenței și dacă nu te poți adapta nu mai mori de inaniție, ci de alte boli cronice care au ca factor declanșator obezitatea. Țesutul adipos, grăsimea, e de fapt o adaptare a organismului la surplus. Ce să facă corpul cu energia furnizată de mîncarea în plus? – o transformă în grăsime.
Dacă omul e făcut să supraviețuiască cu o anumită rație de mîncare, acum vorbim de foamea sufletului, alimentația emoțională, alimentație pe bază de stres, alimentație pentru plăcere. Avînd implantate în creier ere și epoci întregi de foamete și lipsuri alimentare, ne este greu să ne adaptăm la aceste vremuri în care avem ușor acces la mîncare, iar oamenii reacționează și caută să își satisfacă nevoile cu ce le e mai la îndemînă pentru că mîncarea declanșează plăcere, satisfacție, ne lasă uneori impresia că ne rezolvă problemele emoționale ale vremurilor moderne și iarăși, repet, dacă se scapă de sub control ajungem la suprapondere și la obezitate.
Normal că industria alimentară în ziua de astăzi are ca principal scop comerțul, cîștigul financiar. Trăim într-o piață care abundă de reclame, gusturi, ambalaje, termene scurte de preparare, termene lungi de valabilitate, prețuri, putere de cumpărare. Toate acestea la un loc te împing să mănînci, mai exact să consumi, mai mult și mai mult.
Dacă ar fi să îmi întreb pacienții de ce mănîncă atît de mult, în foarte multe cazuri răspunsul e ceva de genul: „Doamnă doctor, în tot stresul și problemele pe care le am, doar mîncarea mi-a rămas prietenă!”. Nimic mai greșit, pentru că mîncatul excesiv ne îmbolnăvește.
Sloganul „Nu ar trebui să ne pese cum arătăm” nu e interpretat în mod greșit?
Societatea actuală te împinge să arăți într-un anumit fel. De la „manechine” se trece și spre extrema cealaltă – persoane cu greutate mai mare decît ar fi normal. Una este aspectul pe care îl promovează societatea, alta e sănătatea și a ne păstra o greutate sănătoasă. Ideea e că fiecare e stăpîn pe propriile decizii și, sincer, ca indivizi ar trebui să ne gîndim la noi și la sănătatea noastră și nu să ne uităm de jur împrejur și să considerăm că e obligatoriu să stabilim niște standarde. Fiecare e responsabil în felul său pentru că în ziua de astăzi există informație, sînt cadre medicale care promovează ce e sănătos și nu ce este estetic din punct de vedere al acceptării sociale. Să facem diferența între a accepta persoana de lîngă noi așa cum este ea și ceea ne gîndim noi că ar trebui să fie. Ce nu se înțelege de multe ori e faptul că organismul nostru se modifică în timp, îmbătrînește și apar modificări fiziologice normale ale aspectului țesuturilor, organelor sau greutății. Și ar trebui să ne acceptăm pe noi înșine și modificările inerente înaintării în vîrstă, fără să ne supunem organismul la excese pentru a obține un anumit aspect.
Care sînt factorii determinanți care duc la obezitate și cît de greu este pentru cineva să scadă în greutate?
Una din principalele cauze e faptul că mîncăm prea mult și prea des. Nu facem mișcare ca să cheltuim surplusul caloric și să ne îmbunătățim masa musculară. Pot fi și cauze medicale, metabolice sau endocrine, dar cu dietoterapie se poate ține sub control greutatea. Apoi mai e vîrsta – care încetinește metabolismul, aduce schimbări hormonale, pierdere de masă musculară. Mai există o realitate legată de partea psihologică, atunci cînd corpul răspunde la stres prin acumulare de țesut adipos. Așa a apărut psihonutriția. Este important acum să ne folosim cît mai mult de medicina integratoare pentru a reuși să slăbim și să nu intrăm într-un cerc vicios.
Indiferent cum o iei, mereu e ceva de făcut în privința sănătății și a kilogramelor în plus. Cum se spune: toate pleacă de la cum gîndim și conștientizăm sănătatea, actul alimentar, obiceiurile alimentare, viața noastră în general.
Niciodată nu e prea tîrziu să faci o schimbare, important e să nu mai amîni acel moment. Nu sta, fă acum ceva pentru sănătatea ta! Am început să ne plîngem prea mult, să căutăm cauze, să dăm vina pe orice în afară de noi. Poate că am obosit ca oameni și vrem să fie lucrurile cît mai simple și mai ușoare pentru noi. Viața însăși e o luptă și a fost așa întotdeauna, doar că acum nu mai luptăm pentru mîncare cu natura sau cu intemperiile, acum luptăm cu abundența și sîntem copleșiți de ea. Trebuie doar să ne echilibrăm, să ne oprim din a mînca prea mult.
Care sînt pericolele asupra sănătății – de la vîrste tinere la adulți?
În momentul în care ne îngrășăm peste limitele normale apar în organism modificări care au în timp repercusiuni asupra sănătății noastre și asupra stării de bine. Țesutul adipos nu e activ din punct de vedere energetic, dar în schimb e activ hormonal. De exemplu, adipocitul (celula grasă) secretă estrogeni. Apare rezistența la insulină – combustibilul principal, glucoza, nu mai poate pătrunde în celulă și nu mai poate fi folosit. Pancreasul își modifică secreția de insulină. Sistemul cardiovascular e suprasolicitat – are mai multe kilograme pe care trebuie să le gestioneze. Ficatul se străduiește să reconvertească consumul în exces. Vezica biliară nu face față emulsionării grăsimilor ingerate și ritmului accelerat cu care mîncăm peste zi – mîncăm rapid, gustărele, alimente neadecvate. Flora bacteriană e dată peste cap – ceea ce înseamnă digestie proastă, balonări, distensie abdominală, imunitate scăzută, colon iritabil. Se spune că moartea începe în colon. Dacă noi nu mai evacuăm reziduurile alimentare normal, consecința este că în colon rămîn deșeuri.
Toate astea sînt cîteva din modificările apărute cînd mîncăm prea mult. În timp, dacă nu acționăm și lăsăm kilogramele să se tot adune, apar diabetul zaharat, bolile de inimă, procesele oncologice și alte boli cronice care ne distrug sănătatea. Acel „un pic de grăsime în plus” poate avea, în timp, consecințe grave asupra organismului.
Organismul copiilor și al tinerilor este în formare. Fiecare structură care se creează în corpul lor are legătură cu ceea ce mănîncă. Dacă cărămizile cu care le clădim organismul sînt proaste, cu atît mai mai mult vor ajunge la boli cronice cînd vor deveni adulți. Baza e importantă. Un sistem ce nu a fost bine construit de la bun început va fi mult mai greu de reparat apoi.
Există o diferență între suprapondere și obezitate?
Supraponderea e prima treapta spre obezitate. Obezitatea și supraponderea se calculează cu o formulă simpla: IMC sau indicele de masă corporală, la îndemîna oricui. Greutatea împărțită la înălțime (în metri) la pătrat. E una din cele mai vechi formule de calcul al gradului de obezitate. Acum, dacă e să fim cît mai exacți. pentru a verifica gradul de obezitate se ia în considerație și compoziția corporală: atît grăsimea, cît și musculatura (aici e nevoie de aparatură specială, întîlnită în cabinetele medicale sau ale nutriționiștilor). Gîndiți-vă la un sportiv de performanță: poate avea o greutate mare în raport cu înălțimea, dar nu are grăsime, deci nu putem să-l încadrăm ca fiind obez. Dar, în schimb, putem face o corelație între IMC și circumferința abdominală (se calculează cu un metru de croitorie – de exemplu, circumferința măsurată în dreptul ombilicului sau la doi centimetri sub acesta, important e ca atunci cînd ne măsurăm să folosim același punct de reper pentru a observa modificările). Valorile normale pentru femei sînt <80-88 cm, iar pentru bărbați <96-102 cm. Cu cît IMC și CA sînt mai mari, cu atît crește riscul de boli cardiovasculare, infarct miocardic, AVC, diabet zaharat, dislipedemii etc.
Este „mîncatul sănătos” de blamat?
În primul rînd ar trebui să înțeleagă fiecare ce înseamnă a mînca sănătos. Nu se mai face diferența între diverse tipuri de diete, trend-uri alimentare, teorii legate de diverse studii pe mai mulți sau mai puțini pacienți. A mînca sănătos înseamnă să îi dai organismului ceea ce are nevoie pentru a funcționa așa cum trebuie. Echilibrul grupelor alimentare, regularitatea meselor, porțiile, hidratarea, mișcarea, vîrsta – toate acestea cumulate pot alcătui un stil de viață sănătos. Ușurința de a ajunge la informație a dat naștere multor trend-uri pentru alimentație, mai mult sau mai puțin echilibrate. Sfatul meu e că pentru a stabili ce e sănătos și echilibrat pentru tine poți cere sfatul unui specialist care, în funcție de analize, program, toleranțe, preferințe alimentare, poate să te ghideze și să-ți explice ce e mai avantajos pentru sănătatea ta. Nu cred că cei care aleg „mîncatul sănatos” sînt blamați în ziua de azi, ci, din contra, sînt mulți care încearcă să adopte obiceiuri sănătoase. Atenție doar ce înseamnă aceste obiceiuri pentru fiecare în parte. De multe ori e vorba și de modă, și de comerțul în sine pentru a se promova anumite tipuri de produse ca fiind singurele și cele mai sănătoase etc.
Principiile de bază ale funcționării organismului sînt aceleași, doar că, din păcate, în goana aceasta spre a fi sănătoși sau chiar a încerca moduri noi de alimentație uităm sau omitem cum anume funcționam pe interior.
Cum vedeți relația românilor cu sportul?
Prea puțin sînt promovate sportul și mișcarea la noi în România. De ce? Pentru că, în opinia mea, sportul trebuie să fie cultivat din copilărie, să creștem cu ideea că a te mișca și a mînca sănătos sînt aspecte fiziologice esențiale în viața noastră. Sîntem creați pentru mișcare, dar cum să înțelegem asta dacă în școală orele de educație fizică sînt cumva la coada materiilor ca importanță? A face mișcare nu însemnă a face performanță, ci a echilibra statul la calculator, birou, televizor cu o plimbare, mersul pe bicicletă, un sport cu mingea, un dans, orice te face să-ți pui mușchii și articulațiile în mișcare. Poate nu sînt promovate îndeajuns beneficiile sportului, poate e interpretată greșit activitatea fizică, gîndindu-se toți la efortul maxim depus la o sală de fitness. O altă abordare greșită e exercițiul fizic intens ocazional – am făcut efort astăzi cît pentru toată săptămîna. Fiecare zi trebuie luată pe rînd și în fiecare zi trebuie să faci cîte ceva sănătos pentru organismul tău. Parafrazez ideea – „corpul nostru e singura casă unde poate locui sufletul”. Avem multe de învățat, noi ca noi, dar în școli încă se mai poate face ceva cu sistemul educațional pentru copii și tineri. Să nu promovăm doar performanțele intelectuale, ci și ce trebuie să facem ca să fim sănătoși. Exact ca în vechea zicală, mereu actuală: Mens sana in corpore sano („Minte sănătoasă în corp sănătos“).
interviu realizat de Stela GIURGEANU
