Sfîntul Grobian al politicienilor

Publicat în Dilema Veche nr. 998 din 25 mai – 31 mai 2023
E cool să postești jpeg

Corabia nebunilor

În poemul scris în 1494, „Corabia nebunilor” (Das Narrenschiff ad Narragoniam), Sebastian Brant imaginează călătoria a 100 de nebuni înspre paradisul de ei visat: o țară imaginară numită Naragonia (în limba germană Narr însemnînd „nebun”). Personajele nu sînt nebune în sensul propriu, ci mai degrabă ne-bune, întruchipînd, fiecare, cîte o meteahnă a societății – vicii, fărădelegi, infamii, josnicii, ticăloșii, agresivități, mișelii, Naragonia fiind tărîmul propice tuturor urîțeniilor umane. 

Brant folosește alegoria lui Platon, ironizînd, prin corabia nebunilor, slăbiciunile și viciile timpului său, care sînt, de altfel, eterne. Cum barca nu are căpitan, neputînd intra niciodată în nici un port și plutind în derivă, nebunii care nu se pricep să navigheze invocă un sfînt, Sfîntul Grobian (nume derivat de la adjectivul grob – grosolan), patronul oamenilor vulgari. Sfîntul, departe de a-i ajuta, îi adîncește în vicii și derivă, făcîndu-i să se închine unui porc încoronat și îndemnîndu-i să omoare pe oricine le-ar ieși în drum. 

Nebunii nu vor ajunge niciodată la destinație, ci se vor îndrepta, fără să-și dea seama, înspre propria ruină, căci nebunia nu duce decît la dezastru. 

„Cînd Sfîntul de Diavol nu mai vorbește, păstorul lupului cere ajutor. Unde e, așadar, cîștigul lor? Să trăiască în haite, cu toții, vulgari, într-o lume a pierzaniei, fără Dumnezeu, care va pieri în batjocura tuturor.”

„Dulap e mă-ta, sînteți grobian!”

„Luați dulapul ăsta de aici” – a spus deputatul PSD Adrian Solomon, referindu-se la Diana Șoșoacă, a cărei replică nu a fost mai prejos: „Dulap e mă-ta, sînteți grobian”.

Așa s-au gratulat recent cei doi politicieni, în urma controversei născute pe marginea unei inițiative legislative. Tot recent, și tot din cauza respectivei inițiative, fostul premier Ludovic Orban a fost agresat fizic de simpatizanți ai AUR, iar declarațiile susținute ulterior de acesta au fost întrerupte brutal de deputatul AUR Dan Tanasă: „Nu e nici un fel de agresiune, domnu’ Orban, sînt doar minciuni pe care le proferați în spațiul public. Eu văd că sînteți întreg, n-aveți nimic”.

Invectivele, îmbrîncelile și violențele sînt departe de a fi o noutate în comportamentul politicienilor noștri, iar o istorie a grobianismului în politica românească recentă ar începe, fără îndoială, din anii ’90, cu fostul lider al PRM, Corneliu Vadim Tudor.

Limbajul suburban pe care acesta îl folosea pentru a-și denigra opozanții și criticii este foarte familiar și politicienilor care se pretind a fi niște „finuți”, precum Călin Popescu Tăriceanu, fost lider al PNL, care, în 2006, l-a atacat pe Cristian Boureanu, numindu-l „băiat cu mucii pe freză”, injurie preluată și de Gabriela Firea, patru ani mai tîrziu, într-o emisiune TV care s-a lăsat cu amenzi din partea CNA. 

O altă emisiune TV, care a făcut înconjurul lumii, fiind preluată și de CNN, i-a avut protagoniști pe Marius Marinescu și Anca Constantinescu. În emisiunea respectivă (difuzată de B1 TV, în 2008),  Marius Marinescu i-a aruncat un pahar cu apă în față Ancăi Constantinescu, după ce aceasta vărsase ostentativ pe el propriul pahar cu apă. Aceeași Anca Constantinescu, care cîțiva ani mai tîrziu li s-a adresat astfel colegilor: „Ciocu’ mic la ei, nu la noi, că acu’ noi sîntem la putere”.

Mulți politicieni români, care folosesc invective situate la nivelul „Băi, nesimțitule, valutistule!”, „Valutistă e mă-ta, porc ce ești!”, par a avea drept ghid o replică rostită în 2010 de un fost deputat PNL, Mihăiță Calimente, care justifica altercația avută cu deputatul PDL Constantin Dascălu spunînd: „O înjurătură românească, în interes național”.

Este în interesul național acest comportament grobian al politicienilor?

Huliganismul politic

Confruntarea dură între politicieni este inevitabilă, însă comportamentul degenerat transmite cu totul alte mesaje, care nu au nimic de-a face cu democrația. Dacă ne-am obișnuit cu mitocăniile, atît în spațiul mass-media, cît și în social media, huliganismul politic nu ar trebui acceptat, nici măcar în glumă. Amuzîndu-ne de grosolănie, mediatizînd-o, distribuind-o pe rețelele sociale, nu facem decît s-o validăm, diminuînd efectul de dezgust pe care aceasta ar trebui să ni-l provoace.

Căci politicienii care adoptă un astfel de comportament au o lipsă profundă de respect chiar pentru susținătorii lor, pe care îi consideră niște receptori potriviți pentru vulgaritate – percepîndu-i ca pe o haită de huligani care reacționează doar la violență și agresivitate. 

Pe de altă parte, un discurs politic din ce în ce mai infestat cu jigniri, insulte și amenințări creează portretul unei societăți cu un nivel scăzut de civilizație, ducînd nu doar la o lipsă a dialogului, ci și la promovarea unei politici făcute cu pumnul. 

Bineînțeles, la firul ierbii, și în sondajele de opinii, majoritatea condamnăm aceste comportamente grobiene. Totuși, de ce politicienii mizează pe asemenea atitudini, cînd ar părea mai inteligent să dea curs opiniilor alegătorilor? Și de ce continuă să aibă succes?

Antropologul german Thomas Mießgang a analizat, în cartea sa Scheiß drauf – Die Kultur der Unhöflichkeit („La dracu’– cultura insolenței”), diferite noi obiceiuri sociale și subculturi, pentru a vedea dacă trăim, într-adevăr, un declin larg răspîndit al bunului-simț. Punctul de plecare a fost constatarea socială că totul devine din ce în ce mai lipsit de politețe și, chiar dacă autorul atenționează că această deplîngere a existat dintotdeauna, pornind de la Socrate, azi, din cauza mass-media și a social media, „grobianismul a devenit mult mai vizibil” și, drept urmare, mai acceptat. 

În ceea ce privește miza politicienilor pe vulgaritate, Mießgang pune succesul acestui tip de comportament printre alegători pe seama unei solidarități din ce în ce mai precare în societăți.

Corabia nebunilor © wikimedia commons
Corabia nebunilor © wikimedia commons

Ce efect are discursul politic grobian asupra alegătorilor?

Potrivit lui Matthew Feinberg, profesor asociat la Rotman School of Management de la Universitatea din Toronto, specializat în domeniul comportamentului organizațional, comportamentul grobian al politicienilor captează atenția electoratului și poate cîștiga chiar simpatie, însă nu pentru mult timp.

Feinberg conchide astfel un studiu (publicat în Social Psychological and Personality Science), realizat de Universitatea din Toronto, asupra influenței pe care discursurile politice presărate cu invective o au asupra alegătorilor.

Printre altele, cercetătorii au analizat peste 32.000 de tweet-uri emise de pe contul de Twitter al lui Donald Trump, între jumătatea anului 2015 și 8 ianuarie 2021, cînd a fost suspendat de pe platformă. În acel interval, numărul adepților lui Trump a crescut de la 3 milioane la aproximativ 89 de milioane. Cu toate acestea, cele mai mari cîștiguri de audiență au fost înregistrate în zilele cînd tweet-urile sale erau deosebit de civilizate – aproximativ 43.000 de vizualizări noi față de doar 16.000 după ce posta un mesaj grobian. 

Două studii experimentale suplimentare care au făcut parte din cercetare, cu un total de aproximativ 2.000 de participanți, au confirmat constatarea că grobianismul politic generează dezinteres pe termen lung. Acest lucru a fost adevărat chiar și atunci cînd participantul la experiment era susținător al respectivului partid politic, ceea ce Feinberg a numit „surprinzător”. De asemenea, dezaprobarea comportamentelor necivilizate ale unui politician a avut o influență mai puternică asupra interesului de lungă durată, care a scăzut, decît perioada captării atenției.

Avînd în vedere atît rezultatele cercetării, cît și sondajele și opiniile publice dezaprobatoare, rămîne întrebarea: de ce politicienii continuă să comporte necivilizat? 

Pe de o parte, e posibil să o facă pentru a afecta reputația oponenților, sau chiar să urmărească ceva mai pervers: să dezguste alegătorii, astfel încît aceștia să nu mai meargă la vot. Însă, conchide profesorul Feinberg, nu e exclus nici faptul că „nu sînt în stare de altceva”.

Expunerea la grobianismul politicienilor poate reduce încrederea în guvern, în legitimitatea instituțională și chiar în credibilitatea mass-media, polarizînd și mai mult cetățenii din punct de vedere politic și social. Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă. Și, precum nebunii din poemul lui Brant, se vor îmbarca pe o corabie pe care nu sînt în stare s-o manevreze, darămite s-o mai ducă în port, și vor rătăci, huliți și nedoriți de nimeni, în timp ce se închină Sfîntului Grobian.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Plecări / Sosiri
Îmi place să-i văd pe oameni regăsindu-se.

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.