Empatia în școală

Publicat în Dilema Veche nr. 1018 din 12 octombrie – 18 octombrie 2023
image

În România se vorbește din ce în ce mai mult despre fenomenul violenței școlare care, potrivit statisticilor, a prins amploare. Potrivit unei cercetări realizate anul acesta de World Vision România, 55% din profesori au declarat că au fost martori la acte de violență în școala lor și doar 45% consideră că „știu ce au de făcut“.

În ceea ce privește numărul de acte de vio-lență asupra copiilor, raportul World Vi-sion România atrage atenția că acesta a crescut de la an la an. Conform datelor raportate de DGASPC-uri, dacă în 2021 au fost raportate 11.903 cazuri (între ianuarie-septembrie), în 2022 numărul raportat în aceeași perioadă a fost de 12.761. 

În 2023, în urma mai multor acte de violență mediatizate, Ministerul Edu-ca-ției a reacționat: în luna iulie a pus în con-sultare publică o „procedură privind ma-na-gementul cazurilor de violență în me-diul școlar“. Procedura nu este însă nimic nou sub soare. Este mai degrabă o consemnare, un soi de trecere în revistă a diferitelor acte de violență, de la cele minore la bullying și cyberbullying.

În ceea ce privește măsurile pentru com-ba-terea violenței, potrivit „procedurii“, reprezentanţii unităţilor de învăţă-mînt ar trebui „să sesizeze instituţiile a-bi-li-tate“, să colaboreze cu acestea şi să a-plice și sancţiuni, dar și consiliere pentru cei vinovați, respectiv măsuri de sprijin pentru victime.

La nivel declarativ, procedura va include „toți pașii ce trebuie parcurși în procesul de gestionare a unui caz de violență școlară“, după cum a declarat în luna august ministrul Educației, Ligia Deca, citată de edu.pedu. Aceasta a adăugat că există, astfel, „un traseu ușor de urmărit, ceea ce oferă posibilitatea intervenției rapide și coordonate“.

Declarațiile au fost făcute în cadrul unei dezbateri pe marginea respectivei proceduri ministeriale, o dezbatere la care au participat în jur de douăzeci de re-pre-zentanți ai elevilor, profeso-ri-lor, pă-rin-ților, societății civile și ai in-sti-tu-țiilor partenere (precum Agenția Na-țio-nală Antidrog).

Bineînțeles, România nu deține monopol asupra fenomenului violenței școlare. Însă, pe cînd la noi se discută, se oftează și se inițiază proceduri, în alte țări se iau măsuri concrete. 

Excluderea hărțuitorilor de pe rețelele sociale

Recent, în Franța, premierul Élisabeth Borne a anunțat o serie de măsuri menite să pună capăt agresiunii școlare, de la raportarea sistematică a cazurilor către Justiție pînă la dorința de a „exclude studenții hărțuitori“ de pe rețelele sociale.

Acest plan prevede, de asemenea, pentru următorii cinci ani, o instruire a an-ga-jaților din domeniul educațional, astfel în-cît aceștia să poată identifica și să aibă cu-noștințele necesare pentru a remedia situațiile de conflict. În plus, noul plan al Guvernului francez împotriva agresiunii școlare mai include „cursuri de empatie“.

Gabriel Attal, ministrul Educației, a anunțat generalizarea în „programa șco-lară“ a „cursurilor de empatie“ de la începutul anului școlar 2024, Franța urmînd să preia un model care s-a aplicat, cu succes, în Danemarca. „De la începutul anului școlar, în ianuarie 2024, vor fi cursuri de empatie în fiecare săptămînă în cel puțin o școală-pilot“, a mai declarat ministrul.

Metoda daneză

Metoda daneză de combatere a vio-lenței școlare a constat într-un program educațional, „Fri for Mobberi“ („Eliberați de agresivitate“), lansat în 2007 și bazat pe predarea empatiei. Potrivit statisticilor, metoda a fost una de succes. În regatul scandinav, procentul băieților cu vîrste cuprinse între 11 și 15 ani care erau victime ale hărțuirii de cîteva ori pe lună a scăzut de la 15% la 6% și cel al fetelor de la 14% la 9% în școlile primare și gimnaziale  

Programul a fost conceput de două ONG-uri, Mary Fonden, o fundație spon-sorizată de Prințesa moștenitoare Mary, și Red Barne, în urma cercetărilor știin-țifice, potrivit cărora conștientizarea timpurie și permanentă a efectelor violenței duce la diminuarea acesteia.

Astfel, încă de la creșă copiilor li se vor-bește despre ce înseamnă violența, de-spre cum s-o recunoască, să o combată și despre cum să nu o perpetueze. Ini-ția-torii și-au dorit astfel „crearea unei culturi care nu doar să combată violența, dar să ajute și la prevenirea ei“.

Bineînțeles, acest program nu se des-fă-șoară doar prin discuții fade, ci constă în diferite instrumente, metode și materiale pe care profesioniștii în domeniul e-du-cațional le pot încorpora cu ușurință în rutinele zilnice ale copiilor, fie cei din instituțiile de îngrijire, fie din grădinițe sau școlile primare. 

Un exemplu de asemenea instrument este ghiozdanul colorat. În funcție de gru--pa de vîrstă, copiii primesc diferite ghioz--dane care conțin un ursuleț de pluș, de care trebuie să aibă grijă, CD-uri cu muzică sau cărți, postere sau jocuri. Pe baza acestora, copiii socializează, pentru că ideea principală este să nu se simtă niciodată excluși, fiind în per-ma-nență supravegheați și antrenați să in-teracționeze.

La zece ani după implementarea acestui program, potrivit unei evaluări realizate de Institutul Ramboell, copiii de grădiniță care urmează programul anti-bullying „au demonstrat un comportament empatic mai evident, devenind mai grijulii unii față de alții“.

Potrivit unui sondaj privind bunăstarea elevilor realizat în 2022 de Institutul de Stat pentru Sănătatea Publică, Danemarca se află, alături de Suedia și Islanda, în fruntea țărilor din Europa cu cea mai scăzută rată de agresiune școlară.

Totuși, succesul experimentului „Fri for Mobberi“, care a inspirat multe alte țări, printre care și Franța, nu a fost sin-gurul remediu împotriva violenței șco-lare. 

În 2017, Guvernul olandez a adoptat o lege care impune ca „toate școlile primare și gimnaziale să aibă o strategie și planuri de acțiune împotriva violenței“. Conform aceleiași legislații, elevii și părinții au posibilitatea de a depune plîngere la poliție dacă unitatea de învățămînt nu are o strategie antiviolență sau dacă reacțiile conducerii sînt insuficiente. 

Însă, chiar și așa, în ciuda legislației și a succesului metodei empatiei predată în școală, chiar dacă Danemarca a reușit să scadă enorm rata violențelor școlare care se petrec în instituții, acestea s-au răspîndit, în prezent, pe rețelele sociale.

Potrivit unui nou studiu al Consiliului pentru Prevenirea Criminalității, o treime dintre școli nu au un plan de combatere a hărțuirii online, iar 72% din școlile primare la nivel național au raportat că au avut din ce în ce mai multe cazuri de agresiune pe rețelele sociale – deseori îndreptate către profesori. Potrivit unui sondaj din 2023 realizat de Danish Channel 1, în peste 400 de școli primare, 84% din directorii de școli au declarat că au fost victime ale agresiunii pe rețelele sociale. 

Se poate preda empatia?

Predarea empatiei este o măsură văzută cu scepticism de unii oamenii de știință. Nu doar pentru că nu este pe deplin înțeleasă, însă dacă este pe deplin înțeleasă, poate fi folosită ca instrument de manipulare.

Într-un interviu pentru Le Point, neurologul Jean Decety a declarat că ministrul Educației, Gabriel Attal, se înșeală crezînd că empatia este un instrument pentru a lupta împotriva acestui flagel. „Astăzi empatia a devenit un soi de prăjitură... Toată lumea vrea empatie, pînă la absurd. În ziare, cînd citesc că unui anume criminal i-a lipsit empatia față de victima lui, dau ochii peste cap. Ar trebui, nu-i așa, să fie evident că ne lipsește empatia atunci cînd ucidem, batem sau violăm pe cineva.“ Potrivit neurologului, pentru a înțelege ce înseamnă de fapt empatia, trebuie înțelese toate cele trei componente ale sale.

Prima componentă este capacitatea de a împărtăși emoțiile. „În lumea animală, acest lucru e numit  contagiune emo-țională. La oameni, vom vorbi despre empatia emoțională, capacitatea de a simți ceea ce simte cealaltă persoană.“

A doua componentă se referă la capacitatea mentală de a te pune în mod conștient în locul celuilalt pentru a-l înțelege mai bine. „În termeni oarecum academici, vorbim despre «teoria minții». Este acea abilitate pe care oamenii o au de a adopta punctul de vedere subiectiv, perspectiva celuilalt pentru a-l înțelege mai bine, a-i înțelege stările emoționale, convingerile și intențiile.“ 

Însă această componentă, odată stă-pî-ni-tă, poate deveni un instrument de mani-pulare. Odată ce îl înțelegi pe celălalt, felul lui de a acționa și a reacționa, îi cunoști și slăbiciunile.

A treia componentă a empatiei este preocuparea pentru binele celuilalt. „Astăzi vorbim despre «compasiune», dar nu îmi place tonul religios al acestui termen. În toate cazurile, se referă la acea capacitate pe care oamenii, la fel ca și celelalte animale, o au să le pese de ceilalți, să vrea să-i ajute etc. (...) Însă nu este nevoie să-i învățăm pe oameni să simtă ceea ce simt alții. Problema oamenilor este că nu pot fi înduioșați de starea emoțională a unei persoane care nu le place sau cu care sînt în competiție. Toate acestea sînt mediate, influențate de relațiile sociale, de grupurile sociale din care facem parte și de dinamica dintre grupuri.“

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.