Nu știu cum să încep?

Publicat în Dilema Veche nr. 1033 din 25 ianuarie – 31 ianuarie 2024
image

Cînd cineva încearcă să-mi spună ceva, să îmi dea o veste cu un potențial ridicat de a-mi schimba cursul vieții, însă își începe anunțul prin „Nu știu cum să încep...”, am o reacție destul de abruptă și extrem de impacientă: „Începe cu începutul!”.

Bineînțeles, știu că începutul nu e întotdeauna ușor de început. Întrebați doar un scriitor care se vede în fața paginii albe. Primul cuvînt, prima propoziție, prima fraza. Un coșmar!

Un început este întotdeauna acea pagină albă, fie că ne mutăm într-o casă nouă, fie că începem un nou serviciu, fie că pe lume vine un copil, fie că, din lume, dispare cineva drag.

Întotdeauna este o chestiune de schimbare, o tranziție de la vechi la nou care vine, de cele mai multe ori, ca un soi de nebuloasă, un drum care nu știm unde va duce, un joc ale cărui reguli ne sînt necunoscute.

Din cauzele astea, un început pune o presiune enormă pe noi, pentru că avem cuibărite în noi, pe de o parte, confortul trecutului cu care ne-am obișnuit, pe de alta, o panoplie de frici: frica de necunoscut, frica de a nu strica, dublată de dorința de perfecțiune, frica de a nu fi capabili să pășim pe acel drum nou.

Combinate, toate acestea funcționează uneori ca o frînă puternică și, pur și simplu, ne blocăm. Apare fenomenul procrastinației: dacă nu știu cum să încep, mai bine o las baltă. Și nu mai fac nimic. Dar ce ai de cîștigat, dacă nu faci nimic?

În ce mă privește, deși sînt, precum majoritatea oamenilor, o ființă a tabieturilor, n-am avut niciodată răbdarea procrastinației și nici nu am simțit tentația cu iz dulceag de putrefacție a renunțării. Dacă ceva în viața mea se schimbă, mă concentrez să „reconfigurez” cît mai rapid traseul, să mă pun pe noile șine cît mai repede posibil. Să caut pasiuni noi în locul celor vechi. Dacă pe alții îi angoasează începuturile, pe mine mă plictisește să adăst în văicăreala trecutului. Iar asta pentru că nu îmi place și, repet, pur și simplu nu am răbdare să pierd timpul în melancoliile vechilor drumuri.

De cînd mă știu am lăsat în urmă, cu aceeași lejeritate, atît succesele, cît și eșecurile. Nu mă prea raportez la trecut, din cauza sentimentului că viața este mereu la început de drum. Că nu este ceva controlabil și că nu este ceva permanent, ci o lecție în continuă desfășurare. Că, în scurtul răgaz, am atît de multe de învățat, atît despre mine, cît și despre lume, încît nu pot sta ancorată într-un trecut. Fie el bun, fie rău.

Nu înseamnă însă că sînt imună la frica de necunoscut. Însă este o frică pe care o combat prin acțiuni imediate: prin familiarizarea rapidă cu noul drum și cu crearea de noi rutine. Apăs, în direcția asta, pedala entuziasmului, deși sînt uneori criticată sau se încearcă temperarea înflăcărărilor mele.

Mi s-a spus odată, cînd mă aflam la un început de drum, că ar fi poate mai înțelept s-o iau încet, ca nu cumva să-mi cheltuiesc prea repede toată energia la demaraj. Ar fi putut fi adevărat, doar dacă acel nou drum nu mi s-ar fi potrivit și nu mi-ar fi adus satisfacții. Cu siguranță, dacă un nou drum nu-mi este favorabil, după ce pășesc suficient pe el ca să-mi dau seama de asta, îl părăsesc fără nici un regret, căutînd alt început. Chiar dacă uneori un viraj brusc îmi poate aduce neplăceri, îmi este mai teamă de stagnarea pe un drum greșit decît de hurducăielile începutului unuia nou, necunoscut.

În cazul respectiv s-a dovedit însă că entuziasmul cu care am pornit nu doar că nu mi s-a estompat, ci mi s-a realimentat cu cît am înaintat pe acel drum nou. Iar asta, cred, e cel mai bun indicator că te afli pe drumul bun.

În ceea ce privește schimbările, am o relație destul de extravagantă cu ele: cele mai de „temut” cărți ale Tarotului, Moartea și Turnul, mie îmi par prietenoase, căci deși amîndouă indică o schimbare radicală, o pornire a curiozității din mine vede în orice schimbare sîmburele benefic. Cînd eram mică, aveam un titirez căruia îi conferisem puteri magice. Eram convinsă că, de fiecare dată cînd îl rotesc, lucrurile în viața mea se vor schimba. Însă nu puteam controla dacă acea schimbare va fi în bine sau în rău. Încă îl rotesc, cînd drumul pe care mă aflu devine prea prăfuit, prea tern și atît de previzibil încît risc să adorm la volan.

Cînd frica de primii pași ne copleșește, poate că ar fi bine să privim un bebeluș care încearcă să meargă. Întîi de-a bușilea, apoi se ridică, nesigur, cade de multe ori, uneori se sperie, alteori chiar se lovește, plînge cînd cade, însă știm cu toții că nu va renunța. Viața însăși ne demonstrează astfel nu doar că reușim să ne ținem pe picioare, ci și că, pînă la urmă, primii pași deschid acel drum pe care mai apoi putem merge, alerga, dansa.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.