Viitorul sună prost

Nu doar la noi, ci peste tot în lume, educația e în criză: școlile de pretutindeni au din ce în ce mai puțini profesori, meseria de dascăl nemaitentînd tinerii, iar nivelul de educație al elevilor a scăzut îngrijorător: potrivit unui raport al Băncii Mondiale, la nivel mondial, analfabetismul funcțional este în creștere, sute de milioane de copii ajungînd la vîrsta adolescenței fără a avea nici cele mai de bază abilități, cum ar fi adunarea sau scăderea, citirea unei rețete medicale sau chiar înțelegerea programului autobuzelor. 

De ce nu mai învață elevii

Cauzele sînt multiple – una dintre teorii fiind că elevii de azi au nevoie de foarte multă atenție și nu pot învăța dacă nu simt o reală conexiune cu profesorii. 

„Generațiile tinere de astăzi pur și simplu nu vor să avanseze în călătoria lor educațională și profesională fără această legătură. Este un lucru care nu poate fi negociat: așa sînt ei crescuți” – susține, într-un articol din Forbes, Mark C. Perna, cercetător și fondatorul TFS Results (Ohio), o firmă de consultanță implicată în schimbarea paradigmei naționale în educație.

În ceea ce-i privește pe profesori, „majoritatea doresc cu adevărat să creeze acea legătură semnificativă cu elevii. De fapt, pentru mulți dintre ei aceasta a fost forța motrice din spatele deciziei lor de a preda. Însă școlile sînt lipsite de personal, iar profesorii existenți sînt suprasolicitați, pur și simplu nu mai au suficient timp să le arate elevilor că îi văd, îi aud și că le pasă de ei”.

Dacă s-a tot vorbit despre stresul cauzat elevilor de cei doi ani de restricții impuse de pandemie, prea puțin s-a vorbit despre cît de mult au fost afectați profesorii, cei mai mulți dintre ei acuzînd stări de epuizare. „Condițiile din domeniul educației au avut întotdeauna tendința de a fi solicitante, însă astăzi au devenit o reală rețetă pentru burnout, pe care profesorii îl experimentează aproape de două ori mai mult decît alți angajați guvernamentali.”

Însă, față de alți angajați la stat, profesorii sînt mult mai greu de înlocuit. Și nu este vorba doar despre specializarea grea, din timpul facultății, ci și despre cerințele inerente predării, precum o specializare continuă, abilități pedagogice care să se muleze pe cerințele fiecărei generații de elevi, dar și pe nevoile fiecărui elev în parte, și orele de muncă dublate în permanență de pregătirea orelor de predare.

Nivelurile ridicate și prelungite de stres de care sînt afectați azi profesorii sînt un semnal de alarmă și pentru următoarea generație, demotivînd astfel tinerii să mai intre în sistemul educațional, mai ales că salariile nu sînt nici pe departe suficient de atractive pentru a înclina balanța. 

Un cerc vicios ia astfel naștere: cu cît intră mai puțini oameni în învățămînt, cu atît se agravează pe termen lung deficitul de profesori, dar și atenția pe care cei angajați o mai pot acorda procesului educațional. Cu cît nu mai simt conexiunea cu profesorii, cu atît elevii nu mai au performanțe și cu atît mai mult cresc presiunile asupra profesorilor, care aleg să-și schimbe cariera. 

Potrivit Forbes, în SUA, aproape jumătate dintre profesori se gîndesc să plece de la catedră.

Școlile din Europa, deficit de profesori

Nici în Europa lucrurile nu stau mai bine. Potrivit unei analize defapt.ro, în majoritatea statelor din Europa există un deficit crescînd de cadre didactice, fără nici o perspectivă reală de redresare. Dacă, în prezent, în Germania există 40.000 de posturi neocupate, în Italia numărul acestora a atins 200.000. În Franța, la începutul anului școlar 2023, mai mult de jumătate din școli aveau un deficit de profesori, iar în Marea Britanie locurile vacante pentru profesori au crescut cu 93% mai mult decît înainte de pandemie

Cauzele sînt multiple: salariile demotivante, dar și o lipsă acută de satisfacție – meseria de dascăl, susțin profesorii din toate țările, este devalorizată în ochii societății. Și, ca o consecință a lipsei de respect pentru statutul de profesor, actele de violență îndreptate contra cadrelor didactice au crescut peste tot în țările europene.

Nivelul educațional, în cădere liberă

În mai toate țările occidentale se înregistrează o îngrijorătoare scădere a nivelului educațional, încă de la clasele mici. 

În Germania, potrivit Tagesschau, cunoștințele de germană și matematică ale elevilor de clasa a IV-a s-au deteriorat semnificativ în ultimii ani. 

Potrivit Institutului pentru Dezvoltarea Calității în Educație din Germania (Institut zur Qualitätsentwicklung im Bildungswesen), tendința descendentă s-a accelerat în ultimii ani și s-a ajuns în prezent la o statistică deloc roză: fiecare al cincilea elev de clasa a IV-a are dificultăți cînd citește un text sau trebuie să rezolve exerciții simple de aritmetică și aproape fiecare al treilea elev face greșeli grave de ortografie.

Însă nu închiderea școlilor în timpul perioadelor de carantină este o explicație, de vreme ce această tendință negativă a nivelului educațional a fost observată cu mult înainte de pandemie.

Într-o conferință recentă a miniștrilor Educației din cele 16 landuri germane, s-a afirmat că fenomenul s-a înregistrat încă din 2016, una dintre cauzele principale fiind schimbarea mentalității la nivel social. 

Azi, succesul nu mai este perceput ca depinzînd de nivelul de educație, ci mai degrabă de aptitudinile pe care le ai în social media. Pentru că nu e vorba de elevi care ar vrea, de pildă, să se orienteze către o meserie mai degrabă decît să se bazeze pe studiu, ci despre o atracție a cîștigului de bani prin faimă în mediul online. 

Studiul Institutului pentru Dezvoltarea Calității în Educație mai subliniază și că deficitul de profesori, din ce în ce mai acut în Germania, este o altă cauză agravantă.

În Marea Britanie, „sistemele de învățămînt eșuează la fiecare nivel și 60% din părinți nu cred că școlile mai pregătesc cu adevărat elevii pentru muncă” – este concluzia raportului anual realizat de The Times Education Commission.

Potrivit raportului, în timp ce pandemia a fost un „dezastru” pentru tineri, atît în ceea ce privește sănătatea lor mintală, cît și în ceea ce privește adîncirea diferențelor sociale, problemele educaționale precedă pandemia.

Directorul unei școli primare din Nottinghamshire a raportat că unii copii înscriși în clasa I, ajunși la școală, sînt incapabili să-și spună numele și că 50% din elevii care au fost înscriși la grădiniță anul trecut nu erau învățați de acasă cum să folosească toaleta. 

Potrivit unei recente analize a BBC, în ultimul an, în Anglia a crescut cu 10% numărul copiilor de cinci și șase ani care au nevoie de sprijinul pedagogilor pentru vorbire și limbaj, odată ajunși la școală – nu pot susține o conversație sau, dacă vor un obiect, nu-l pot denumi, ci arată cu degetul înspre acesta. 

Louisa Reeves, terapeut de vorbire și limbaj, care a lucrat îndelung în mediul școlar, a povestit jurnaliștilor BBC că mulți copii au un vocabular din ce în ce mai sărac și că le este greu să înțeleagă instrucțiunile.

De partea părinților, potrivit sondajului YouGov, 65% din aceștia sînt de părere că sistemul școlar actual este de vină, căci pune prea multă presiune pe elevi și pe examene, iar 56% din părinți consideră că acest lucru dăunează sănătății mintale a elevilor.

Franța continuă să coboare și ea în toate clasamentele internaționale ale nivelului educațional, precum PISA, TEAMS sau IEA. Potrivit cercetătorilor, elevii francezi din clasele primare nu dețin nici măcar elementele de bază predate în școală.

Potrivit statisticilor Ministerului Educației din Franța, numărul elevilor aflați în dificultate educațională a crescut cu zece puncte în ultimii ani, iar unul din patru liceeni nu are nivelul așteptat odată ce termină liceul. 

Cele mai slabe rezultatele se înregistrează în special la matematică și la disciplinele literare. Potrivit lui Thierry Rocher (Departamentului de Statistică al Ministerului Educației Naționale), citat de europe1fr., „elevii de liceu se descurcă destul de bine cînd vine vorba de abilități online, cum ar fi găsirea unor informații, însă cînd li se cere să interpreteze în profunzime un text, abilitățile lor lasă de dorit”.

Criza mondială a educației are multe cauze. Profesorii acuză sistemul, sistemul acuză societatea, iar societatea acuză profesorii și sistemul. Dacă profesorii cer performanță de la elevi, au probleme cu părinții, care îi acuză că le obosesc copiii; dacă elevii au note proaste la școală, de vină e profesorul, care nu e suficient pregătit, ignorîndu-se că, dacă doar nota contează, motivația pentru învățare este una greșită. 

Dacă scăderea nivelului educațional ne-ar îngrijora într-adevăr, probabil că ar trebui să pornim de la problema reală: de ce nu mai există motivație pentru învățătură? Răspunsul l-am găsi în mentalitatea facilului căreia ne-am abandonat, a cîrjelor informaționale (de ce să învăț, cînd am Google-ul aproape?) și a lipsei de interes pentru adevărata performanță.