Dacă am fi poligloți, ne-am mai război?
Toată lumea este de acord: există nenumărate avantaje ale învățării limbilor străine. Și nu este vorba doar despre un cîștig intelectual sau financiar, ci și despre un soi de „medicament” contra degenerării creierului. Și mai este un atu care, mai ales în vremurile noastre, mi se pare extrem de actual: stăpînirea unei limbi străine crește nivelul de toleranță socială.
Potrivit psihologului Robert Sternberg (Universitatea Cornell, din SUA), care a condus mai multe cercetări privind inteligența umană, învățarea unei limbi străine duce la dezvoltarea unei „inteligențe practice”, tradusă prin inteligența socială, o abilitate care îi ajută pe indivizi să-și înțeleagă semenii dincolo de stereotipurile care însoțesc o anumită cultură.
Potrivit altor cercetători, precum Hanh Thi Nguyen și Guy Kellogg (Universitatea Hawaii Pacific), „învățarea unei noi limbi implică nu numai achiziția de elemente lingvistice, ci și integrarea unor noi moduri de gîndire și noi comportamente”.
Această temă, a importanței învățării limbilor străine, s-a strecurat, aproape neobservată în contextul societății noastre, măcinate de războaie și de problemele pe care acestea le generează.
La sfîrșitul lunii septembrie, Germania a luat decizia să închidă 110 filiale ale Institutului Goethe, atît în Europa, cît și în restul lumii, invocîndu-se motive financiare şi geopolitice. Decizia a fost aspru criticată, atît în Germania, cît și în Franța.
Süddeutsche Zeitung a reacționat, vehement, printr-un articol intitulat „Disprețul lui Baerbock”, potrivit căruia închiderea filialelor Institutului Goethe din Franța este un „un afront fără precedent” și „o catastrofă”.
De cealaltă parte, în Franța, atît reprezentanții orașelor Lille, Bordeaux și Strasbourg, cît și societatea civilă s-au mobilizat, lansînd petiții online împotriva acestei decizii: „Institutul Goethe (...) este un actor cultural esențial în teritoriile noastre și un partener-cheie în relațiile dintre comunitățile franceze și germane” – s-a menționat într-unul dintre apelurile trimise ministrului german de Externe.
Și nu doar Franța a fost afectată: în Italia urmează să se închidă filiale importante din Genova, Trieste și Torino, iar în Olanda, filiala din Rotterdam. În afara Europei, Institutul Goethe își va suspenda filiale în Brazilia, Japonia și SUA.
De ce să învățăm limbi străine?
Decizia Berlinului a provocat, pe lîngă nemulțumiri, și dezbateri privind necesitatea învățării limbilor străine.
Deși multă vreme a existat prejudecata cum că învățarea mai multor limbi supraaglomerează creierul, mentalitățile au început să se schimbe odată cu apariția primelor studii asupra copiilor bilingvi, care au demonstrat că aceștia obțin rezultate mai bune la testele de inteligență decît cei care cunosc doar limba maternă.
În 2004, cercetătorii de la King’s College din Londra au reușit să demonstreze că persoanele care cunosc mai multe limbi au creierul mai dezvoltat, au o mai mare flexibilitate în gîndire, dar și o mai mare rezistență fizică a creierului. Potrivit cercetătorilor, vorbirea mai multor limbi protejează creierul de degradare.
Un alt studiu, publicat în 2015, a relevat faptul că dintre persoanele care au suferit un accident vascular cerebral poligloții au avut mai puține probleme cognitive decît monolingvii. Cercetătorii au explicat că acest lucru se datorează faptului că antrenamentul de care beneficiază creierul unei persoane poliglote îi conferă o capacitate sporită de concentrare, prin eliminarea surselor de distragere a atenției.
Să înveți o limbă străină are și avantaje profesionale, înțelegerea unei alte limbi conferind un alt statut în ochii angajatorilor. Persoanele care vorbesc mai multe limbi străine sînt percepute ca fiind mai inteligente, multifuncționale și mai capabile de a lua decizii mai bune.
Chiar în vremurile Inteligenței Artificiale, un angajat care stăpînește mai multe limbi străine are un atu, deoarece comunicarea umană rămîne esențială.
Învață europenii limbi străine?
Europenii sînt, în general, conștienți de avantajele multilingvismului. Conform rezultatelor unui Eurobarometru, aproape nouă din zece cetățeni ai UE au declarat că sînt convinși de marea utilitate a cunoașterii uneia sau mai multor limbi străine. 98% erau de părere că stăpînirea limbilor străine este un atu pentru viitorul copiilor. 72% au afirmat că susțin activ acest obiectiv și 77% că învățarea unei limbi străine ar trebui să fie o prioritate.
Totuși, în afară de Luxemburg, țară ai cărei cetățeni au cele mai multe competențe multilingve din Uniunea Europeană (99% din cetățeni vorbesc cel puțin o limbă străină), procentul de europeni care spun că pot comunica într-o limbă străină a scăzut, de la 56% la 54%.
Testele lingvistice efectuate în rîndul adolescenților din 14 țări europene au demonstrat că doar 42% din aceștia stăpînesc o primă limbă străină și doar 25% o a doua limbă străină. Un procent semnificativ dintre acești tineri, respectiv 14% pentru prima limbă străină și 20% pentru a doua, nici măcar nu ating nivelul de „utilizator de bază”.
Proporția elevilor care cunosc o limbă străină variază de la 82% în Malta și Suedia (unde engleza este preferată) la doar 14% în Franța (pentru engleză) și 9% în Regatul Unit (pentru franceză).
În ceea ce ne privește, potrivit unui Eurobarometru referitor la atitudinile faţă de multilingvism, aproape jumătate dintre români au declarat că pot purta o conversaţie în altă limbă străină, engleza fiind cea mai des folosită, însă doar 20% au mărturisit că folosesc o limbă străină în vacanţă, faţă de media europeană de 50%.
Majoritatea celor care au declarat că „știu” limba engleză au recunoscut însă că abilitățile de înțelegere scrisă și orală au fost consolidate cu ajutorul Internetului.
Engleza, o limbă facilă?
Bineînțeles, cum limba engleză este omniprezentă, există preconcepția că aceasta este o limbă facil de stăpînit. În zilele noastre, „toată lumea vorbește limba engleză” – cît de corectă este însă această afirmație?
În majoritatea statelor membre ale UE, la nivelul învățămîntului primar, marea parte a elevilor învață la școală limba engleză, ca limbă străină principală.
În Malta și Cipru, precum și în Liechtenstein, în Norvegia și în fosta Republică Iugoslavă, toți elevii din școala primară au studiat, în mod obligatoriu, limba engleză începînd cu anul 2012. În Austria, Spania și Italia, au fost înregistrate proporții foarte mari de elevi din școala primară care învață engleza (între 98,9% și 99,6%), în timp ce mai mult de nouă din zece copii care frecventează școala primară au studiat engleză în Polonia, Croația și Franța.
Potrivit unui studiu Eurostat, care precizează că a vorbi „foarte bine” limba engleză înseamnă a avea „capacitatea de a înțelege și reproduce o gamă largă de texte complexe și de a folosi limba în mod flexibil”, în Franța, Italia și Germania competențele la engleză ale adulților cu vîrste cuprinse între 25 și 64 sînt „foarte scăzute”.
Un lucru explicabil prin faptul că, auzind-o peste tot, folosind zilnic cuvinte englezești, ai impresia că o știi și ignori faptul că limba engleză nu este una taman ușoară – chichițele gramaticale, pronunția, capcanele diferențelor dintre scris și vorbit sînt doar cîteva dintre greutățile limbii engleze.
Pornind chiar de la vocabularul foarte bogat – se estimează că vocabularul limbii engleze include peste un milion de cuvinte și, potrivit tezaurului Merriam-Webster, există aproape 300.000 de sinonime care nu sînt perfecte, avînd nuanțe cu un alt impact asupra semnificației (de exemplu, a spune despre cineva că este trustworthy (de încredere) are altă conotație decît reliable – pe care să te poți baza).
Diferențele dintre ortografie și pronunție sînt o altă dificultate. De exemplu, aceeași combinație de litere e pronunțată diferit, în cuvinte diferite (rough, though, through). Ca să nu mai vorbim despre omofone: through (prin) și threw (a aruncat) care, deși se pronunță identic, se scriu diferit și înseamnă lucruri diferite.
În ceea ce privește regulile gramaticii, acestea, cu siguranță, nu pot fi învățate după ureche. De pildă, există o ordine specifică în care adjectivele trebuie aranjate înaintea unui substantiv (altfel nu se mai înțelege nimic), reguli privind pluralul substantivelor sau conjugarea verbelor care au însă nenumărate excepții.
Bineînțeles, engleza e ușor de „vorbit” pentru cineva care se mulțumește cu cîteva cuvinte și expresii de bază, suficiente pentru a se face cît de cît înțeles, însă pentru cineva care dorește să o vorbească fluent, limba engleză devine la fel de greu de stăpînit precum germana, franceza, italiana sau spaniola.
Pînă la urmă, învățarea unei limbi străine este ceva la fel de greu ca a cunoaște un alt om. Cere timp, curiozitate, răbdare și multă bunăvoință. Răsplata însă este una pe măsură: te îmbogățește, atît la nivel intelectual, cît și sufletește.
