Ideologizarea corporalității
De curînd, în SUA, în New York, s-a votat o lege potrivit căreia persoanele obeze sînt desemnate „grup protejat”. Primarul orașului, Eric Adams, a semnat astfel actul prin care se interzice orice formă de discriminare pe baza greutății corporale a unei persoane, a înălțimii, rasei, sexului, vîrstei, religiei și orientării sexuale, și se va aplica în cazul angajării, închirierii sau cumpărării de locuință și accesului la spațiile publice.
Primarul Eric Adams, care a publicat o carte în 2020 despre cum a pierdut aproape 16 kilograme, ținînd o dietă pe bază de plante, a declarat că noua lege va face locurile de muncă mai incluzive și că oamenii care aplică pentru un loc de muncă nu ar trebui tratați în mod diferit, din cauză că sînt supraponderali. „Știința a arătat că tipul de corp pe care o persoană îl are nu este un indiciu al stării de sănătate” – a declarat acesta.
Însă, în același timp, există din ce în ce mai multe semnale de alarmă privind creșterea numărului de persoane supraponderale. Potrivit unui studiu al OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), excesul de greutate va ucide peste 90 de milioane de oameni în țările dezvoltate și emergente în următoarele trei decenii.
Același studiu relevă și alte consecințe ale obezității, în special în ceea ce-i privește pe copii. Pe lîngă problemele de sănătate, copiii supraponderali sînt mai predispuși să aibă probleme de învățare la școală și să obțină note mai slabe în comparație cu copiii cu greutate normală. De asemenea, există mai multe cazuri de absenteism și abandon școlar în rîndurile copiilor supraponderali – cauzele ținînd, în mare parte, de hărțuirea din partea colegilor.
Oamenii supraponderali sînt, într-adevăr, supuși în societatea de azi multor judecăți și ironii. Însă nu a fost mereu așa. Odinioară, kilogramele în plus erau semn de bunăstare, sănătate și frumusețe – de unde și expresia „Gras și frumos”. De-a lungul timpului, silueta a fost supusă modei vremurilor. De la figurile rubensiene la siluetele 90-60-90, apoi la Heroin chic – acel stil al modei anilor ’90 care impunea siluetele fără formă și aproape scheletice. În urma unor decese ale manechinelor, provocate de anorexie, în lumea modei s-a impus o limită de greutate, siluetele slabe fiind ostracizate – și, încet, moda s-a schimbat, de la veșminte mulate ajungîndu-se la tendințele de azi ale hainelor XXL, care sînt și un manifest al egalității între sexe sau, mai nou, o ștergere a diferențelor de gen.
Revenind însă la obezitate, pe de o parte, corectitudinea politică își face simțită prezența, din ce în ce mai ferm, fie prin legi antidiscriminare, fie prin tot felul de discursuri motivaționale de tipul „Iubește-te așa cum ești”, existînd chiar ezitări în a mai folosi cuvinte precum „obez” sau chiar „gras” și preferîndu-se înlocuirea lor cu substantive mai drăgălașe precum „plinuț”. Pe de altă parte, însă, este această protejare benefică?
Ideea că „nu ar trebui să ne pese cum arătăm” nu este ea interpretată în mod greșit? Protejînd antidiscriminarea la nivel pishic, nu cumva se încurajează un stil de viață nesănătos, la nivel fizic?
