Pantofii lui Van Gogh

Publicat în Dilema Veche nr. 1026 din 7 decembrie – 13 decembrie 2023
image

Probabil că nu există o imagine mai bună a boemei decît pantofii pictați de Van Gogh. Cînd a sosit la Paris, în 1886, artistul a realizat o serie de tablouri cu botine. Fără absolut nici o intenție comercială. Deși, teoretic, acestea ar fi fost la modă, de vreme ce preferințele noilor îmbogățiți în materie de pictură se îndreptau, în acea perioadă, către natura moartă. Însă erau menite a le ironiza snobismul: căci cine și-ar fi atîrnat pe perete o pereche de botine murdare de noroi?

Pe de altă parte, picturile cu pantofii înnoroiați transmiteau esența însăși a boemei: cum să pășești prin glodul vieții păstrîndu-ți bucuria creației? În oglindă, replica în poezie ar fi „Boema“ lui Rimbaud: „Nădragii mei aveau o gaură cam mare, / Dar înşiram la rime, cufundat în vis”. 

Dacă e să mergem pe firul istoric și antropologic, putem fixa fenomenul boemei în timp și spațiu. Pornind cu prima folosire a termenului în Franța, în 1659. În culegerea sa de povestiri Les Historiettes, Tallemant des Réaux portretizează moravurile timpului său, creînd acest personaj absent: „Regele Boemiei”, la care se face referire de fiecare dată cînd se vorbește despre un individ putred de bogat. În timp, termenul a început să fie folosit pentru a-i desemna pe romii care ajungeau în Franța, venind din regiunea istorică a Republicii Cehe, Boemia. 

În secolul al XIX-lea, cînd Balzac l-a folosit pentru nuvela sa „Un prinț al Boemiei”, boemia devenise deja un fenomen parizian, cu epicentrul în Cartierul Latin, zonă care începuse să fie frecventată de studenți și artiști săraci. „Acest cuvînt, boema, îți spune totul. Boemia nu are nimic, însă trăiește din plin din tot ce are. Speranța este religia ei, credința în sine este codul ei, mila, averea sa. Toţi aceşti tineri sînt mai mari decît nenorocirea lor, nu au avere, dar sînt deasupra destinului lor”, scria Balzac.

Paradoxul lui Balzac „Să nu ai nimic, dar să trăiești din plin din tot ce ai” se referă, de fapt, la esența fericirii: în viață nu trebuie să pășești prea apăsat, căci o călcătură prea adîncă riscă să lase urme și să deterioreze, pînă la urmă, existența. Cu toate astea, boemia nu implică neseriozitate sau superficialitate, ci din contra: o profundă viziune asupra vieții. Să trăiești bine înseamnă să te bucuri de viață în sine, și nu de accesoriile menite să-ți dea satisfacții de moment. 

Or, cum azi sîntem bombardați, de pretutindeni, cu auxiliare, care mai de care mai sclipicioase, pentru „starea de bine”, poate nu ar fi o idee rea să ne aducem aminte despre boemie. Despre libertatea interioară, acaparată azi de slogane ideologice. Despre descătușarea de tipare și despre creație, într-o lume în care „cultura” woke pune cătușe artei. O privire amplă asupra nuanțelor, într-o societate în care, de frica eșecului, este preferată siguranța în alb și negru. O bucurie simplă a vieții, într-o gimnastică angoasată a „iubirii de sine”. 

În societatea de azi, care merge în cîrje ajutătoare, boemia este lejeritatea aripilor. Este dezbaterea intelectuală, într-un spațiu al părerilor vehemente. Este naturalețea zîmbetului, în lumea excitată de rînjetul unui emoticon. Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic. Este despre cum să te simți bine în pielea ta, fără să (te) judeci cu o morală colectivă.

Fără boemie, nu riscăm oare să ne cufundăm în noroi, fără a simți niciodată bucuria tihnită a pantofilor lui Van Gogh? (Stela Giurgeanu)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.