Poveștile pe care ni le spunem

Publicat în Dilema Veche nr. 1008 din 3 august – 9 august 2023
Cea mai bună parte din noi jpeg

Sînt destui cei care susțin că, dacă dorești să obții ceva, trebuie să îți vizualizezi țelul pînă la cele mai mici detalii. Să-ți imaginezi cum va arăta cînd îl vei atinge, cum te va face să te simți, cît de mult îți va schimba viața și, așa, vei ajunge să-ți croiești drum către el, doar să nu-l scapi nici un moment din minte. Nu știam nimic despre tehnica vizualizării cînd am început să lucrez în presă, dar să-mi spun povești despre cum o să fie lucrurile m-am priceput întotdeauna foarte bine.

Atît în sfera profesională, cît și în cea personală, arhitectura poveștii este cam aceeași. S-o luăm pe prima și să dau un exemplu concret. Povestea pe care mi-am spus-o cînd m-am mutat în București a fost că voi deveni o foarte cunoscută prezentatoare (moderatoare, crainică, știristă, cum vreți să-i ziceți) de televiziune. Că o să fie greu, necunoscînd pe nimeni în domeniu, dar că, încet-încet, numai pentru că sînt dispusă să muncesc mai mult decît alții și să fac orice sacrificii de timp și de viață personală ar fi necesare, pînă la urmă drumul mă va duce acolo. Pe măsură ce anii au trecut, iar călătoria nu numai că nu a ajuns la destinație, dar nici măcar nu mi-a adus-o la linia orizontului, investisem suflet și energie în acest obiectiv (mai mult sau mai puțin potrivit) și îmi repetasem de suficiente ori, pînă la exasperare, povestea conform căreia greul e doar o etapă. Nu puteam renunța – dacă „marea ocazie” era fix după colț? Ce m-a trezit cu adevărat a fost vîrsta. Eram așa de prinsă în scenariul meu în care jucam rolul principal, cu toate reflectoarele pe mine, că nu mi-am dat seama că au trecut (am pierdut?!) 16 ani în TVR. Abia cînd a venit vîrsta care începe cu 4 am realizat că m-am încurajat în zadar într-un parcurs menit, doar în închipuire, să îmi aducă fericirea. Nu mai era destul timp.

Pe plan personal, lucrurile nu au stat diferit, pentru mine. Capacitatea de a țese adevărate piese de teatru și de a urca personajele pe un soclu înalt, de granit, în loc să fiu atentă la ce fac și la cine sînt ele, de fapt, m-a costat mulți, mulți ani în care am crezut că doar de mine ține să transform imaginarul în realitate. Dacă arăt mai bine, scriu mai inspirat, sînt mai atentă, mai înțelegătoare (ba chiar devin altcineva), o să fac lucrurile să meargă. Anduranța mea în acest domeniu o depășește pe cea din cercul profesional, aș cataloga-o drept uluitoare. De cîte ori auzeam „prea tîrziu”, îmi venea în minte „dar poate, totuși, mai pot face ceva”.

© Jocelyn Kinghorn / flickr
© Jocelyn Kinghorn / flickr

Nu se schimbă nimic dacă poveștile pe care ni le spunem sînt aceleași. Și nu toate trebuie să se termine cu bine ca să fie, totuși, remarcabile. Cred că ele ne pot ajuta în multe momente grele, cînd măcar la nivelul imaginației vrem să fim mai buni ca-n realitate. Au o putere fantastică, aceea de a fi combustibil pentru visuri. Problema apare cînd devenim una cu ele și nu mai știm cine sîntem fără mirajul lor. Îți dai seama ce importante sînt abia atunci cînd simți că te sufoci dacă nu mai funcționează, că nu mai reușești să exiști în afara poveștii. Începi să te transformi în apărătorul ei și, cu cît sporești capacitatea de autoamăgire, cu atît mai tragi un pic de poveste.

Trupa The Kills are un vers care îmi place mult în piesa The Last Goodbye“ și care zice așa: How can I rely on my heart if I break it with my own two hands? / Cum aș putea conta pe inima mea dacă o frîng cu propriile-mi mîini? Cam asta fac poveștile rupte de realitate cu care ne alimentăm. Ne frîng inima și e în totalitate, de data asta, vina noastră. Tot în noi e și responsabilitatea de a o pune la loc. 

Ar trebui, totuși, menționat și că exemplele pe care le-am dat nu au fost în totalitate nefericite, pentru mine. O vreme, chiar am prezentat o emisiune în direct pe TVR 1, așa că putem considera, păstrînd proporțiile, că am fost un pic vedetă. O persoană de sex opus pe care m-am străduit s-o impresionez mai bine de un deceniu nu se poate spune că nu m-a plăcut niciodată, chiar dacă nu așa cum aș fi vrut eu s-o facă. Uneori scăpăm din vedere că, chiar dacă nu respectă riguros scenariul nostru și mai improvizează, unele povești ies, într-un fel. Cînd ajungem la vîrsta de mijloc și pentru multe devine „prea tîrziu”, conștientizăm că aceste două cuvinte aduc, de fapt, eliberarea de poveste. Nu mai e nevoie de ea, doar ne-a purtat pînă aici. Ne punem inima la loc cum putem mai bine și ieșim la defilat cu ea prin lume.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.