exerciții de recunoștință

Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.

Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.

Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.

Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.

Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.

Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.

Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.