Schiță pentru o etică a recunoștinței

Daniel NICA
Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
image

Există un reflex comun de a defini recunoștința ca o datorie întemeiată exclusiv pe logica reciprocității. Obligația gratitudinii s-ar baza astfel pe conștientizarea unui beneficiu primit, care trebuie răsplătit printr-o atitudine recunoscătoare. Pe scurt, recunoștința ar fi datoria de a te simți îndatorat. Așadar de a-ți achita creditul moral. Privită în felul acesta, gratitudinea riscă să se confunde cu o simplă tranzacție, transformîndu-se din virtute morală în favorizare mutuală: de o parte, actul generozității; de cealaltă, actul mulțumirii. Adică un schimb obișnuit, cu nimic diferit de o un acord comercial sau de returnarea unui împrumut. 

Dacă esența recunoștinței ar fi reciprocitatea, două lucruri ar decurge de aici. Primul ar fi că există un drept la recunoștință al tuturor binefăcătorilor. Al doilea ar fi că gestul de mulțumire ar închide cercul moral al îndatorării, echilibrînd balanța dintre binefăcător și recunoscător, care ajung astfel pe picior de egalitate. Serviciu contra serviciu; plată și răsplată...

Și totuși lucrurile nu sînt atît de simple. Căci etica nu circumscrie un spațiu al simetriilor perfecte. Iar una dintre asimetriile cruciale ale moralei este cea dintre ce ți se cuvine să primești și ce se cuvine să faci pentru ceilalți. Sfera obligațiilor și a virtuților e mai întinsă decît sfera drepturilor morale. Fiecare drept pe care îl deții impune o datorie a semenilor tăi. De exemplu, dreptul tău la intimitate e corelat cu obligația celorlalți de a nu se amesteca în viața ta privată. Însă nu toate datoriile lor morale sînt asociate unor drepturi pe care ai putea să le revendici. Nimeni nu poate revendica un drept inviolabil la mărinimie, devotament sau compasiune. Cu toate acestea, e greu să gîndești etica fără aceste exigențe morale. La fel stau lucrurile și cu recunoștința, despre care J.-J. Rousseau spunea că este o datorie pe care trebuie s-o respecți, nu un drept pe care-l poți revendica.

Dacă ar exista vreun manual al binefacerii – și bine că nu există! –, atunci în el ar trebui scris: Nu te aștepta ca cineva să-ți mulțumească! Nu poți pretinde recunoștința în felul în care soliciți restituirea unui credit. Asta, fiindcă o datorie morală e cu totul altceva decît o datorie economică. Diferența dintre ele stă în caracterul gratuit al generozității, care este o stare de grație, adică de iubire dezinteresată și de libertate. Grație, gratis, gratuitate, gratitudine... Adică gratia, gratis, gratuitas, gratitudo. Limba latină ne ajută aici să identificăm înrudirea adîncă dintre drag(oste), libertate, favoare și recunoștință. Iar cînd sesizăm această afinitate profundă, înțelegem că substanța gratitudinii constă în dragostea mulțumitoare pentru ceea ce este aici și acum (bine), dar ar fi putut fi altfel (rău). Gratitudinea e, astfel, legată de sentimentul binecuvîntării; adică este o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele, pe care nu îl merităm întru totul și pe care nu îl putem pretinde nicicum.

Iar dacă așa stau lucrurile, atunci esența recunoștinței e, în fond, conștiința faptului că niciodată nu vei putea întoarce binele pe care l-ai primit. Binefacerile de care te bucuri nu pot fi pe deplin răsplătite. Iar asta înseamnă că acel cerc al îndatorării nu poate fi cu adevărat închis. Nu există un drept la gratitudine, fiindcă niciodată nu vei putea fi pe picior de egalitate cu binefăcătorul tău. Întotdeauna va rămîne un rest, necuantificabil și nerăsplătibil. Acest rest e o expresie a condiției noastre fragile, finite și dependente. 

Recunoștința e, în fond, un memento al vulnerabilității noastre și al modului adînc și definitiv în care sîntem dependenți de Celălalt. Iar asta e una dintre marile lecții ale vieții: de multe ori, alții fac ceea ce e bine pentru noi. Iar felul profund în care depindem de alții arată cît de nesigură ne este existența, cît de incerte ne sînt perspectivele. Gratitudinea ne așază în fața propriei noastre finitudini. Ne confruntă cu fragilitatea prezentului de care ne bucurăm și cu nesiguranța viitorului pe care-l sperăm, reamintindu-ne astfel cît de mult și de tainic sîntem legați de trecutul nostru.

Recunoștința e unul dintre puținele feluri în care etica se îndură de trecut, făcîndu-i cumva dreptate. Altminteri, moralitatea pare legată exclusiv de viitor. Pariul fundamental al eticii este progresul moral, transfigurarea realității, adică speranța într-o ordine ce va să vină, fie în această lume, fie mai presus de ea. În plus, marile imperative sînt proiectate în viitor ca timp al acțiunii morale. Să nu ucizi, să nu minți, să faci bine – toate acestea sînt moduri în care etica se instalează în timpul ce va urma, în viitor, ca o categorie privilegiată a temporalității. 

Doar în recunoștință și în remușcare, trecutul are însemnătate morală. Prima reînvie trecutul ca timp al binelui ce ți s-a făcut; a doua, ca timp al răului pe care l-ai săvîrșit tu însuți. Și, fiindcă recunoștința și remușcarea sînt legate de conștiința trecutului, cel mai mare inamic al lor este uitarea. Ignorarea binefacerilor primite și a relelor săvîrșite reprezintă forme de abuz asupra trecutului, așadar asupra memoriei. La fel ca absența cinică a regretelor, ingratitudinea este o manifestare a unei conștiințe degradate. De aceea, condiția de posibilitate a gratitudinii este amintirea vie. În acest sens, Georg Simmel cataloga recunoștința drept „memoria morală a omenirii”, iar André Comte-Sponville o descria ca „bucurie a memoriei”.

Și totuși, recunoștința nu este legată doar de trecut. Căci, la fel ca celelalte exigențe morale, aceasta este recomandată printr-un imperativ (Fii recunoscător!), proiectîndu-se astfel în viitor. Totodată, resortul gratitudinii este atenția, adică așezarea lucidă în prezent, ca timp al recunoașterii binelui pe care îl primești. Căci nu toate binefacerile sînt evidente; iar fără atenție riști să ignori darurile discrete ale timpului de acum. În felul acesta, recunoștința este virtutea care unifică trecutul, prezentul și viitorul, făcîndu-ne singura specie care trăiește cu adevărat în timp și, totodată, dincolo de el.

Daniel Nica este lector universitar la Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, unde predă Etică și Gîndire critică, și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată. Cea mai recentă carte publicată: Cine sînt eu? Autenticitatea și limitele sale morale, 2022.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.