Despre recunoștință ca virtute socială

Radu USZKAI
Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
image

Mi-am trăit aproape jumătate din viață, ultimii 17 ani pentru a fi mai precis, în București. Venind din Brașov (deci nu chiar din Cluj sau Timișoara), sînt mai multe lucruri care mi-au provocat un relativ șoc cultural, de la modul de-a dreptul haotic în care oamenii trec uneori strada (o mai fi oare vreun oraș în Europa unde atît de mulți părinți trec strada pe roșu în fugă cu un cărucior după ei?) la forme mai degrabă bizare de salut (de ce ai zice „bună”, cînd niște simple „salut” și „servus” îți sînt la îndemînă?). Puține lucruri m-au frapat însă la început mai mult, și chiar continuă să o facă în prezent, decît reticența uzuală a locuitorilor din București de a spune „mulțumesc” ori de a răspunde la recunoștința altuia printr-un simplu „cu plăcere”. La o primă vedere, nu e nimic straniu la mijloc, ci pur și simplu ceva endemic traiului într-un oraș mare: cînd casierul sau casiera de la supermarket-ul de la colțul străzii interacționează cu mii de oameni zilnic, îi este mai greu să accepte ori să replice în vreun fel la recunoștința unui client. Orașele mai mari sînt pur și simplu mai birocratice, mai reci, mai impersonale, și poate că nu e nimic în neregulă cu asta.

Cînd avem o datorie morală de a fi recunoscători?

Poate pentru că este cea mai calmă dintre pasiuni, așa cum îi spunea Hume, recunoștința a suscitat un interes mai mic în istoria reflecției filosofice decît ura, furia sau curajul. Departe de mine gîndul de a spune că este doar o notă de subsol dacă ne gîndim la cîțiva dintre filosofii care au avut ceva de zis pe această temă (de la Cicero, Seneca sau Marcus Aurelius în Antichitate la Hobbes, Adam Smith sau Kant mai aproape de zilele noastre), însă nici în cazul lor, poate cu excepția stoicilor, recunoștința nu a făcut parte din centrul preocupării lor filosofice. Cu toate acestea, nu este dificil să încropim un scurt ghid de utilizare a recunoștinței punînd în centru următoarea întrebare: cînd avem o datorie morală de a fi recunoscători?

Într-un articol recent, filosoful Tony Manela schița tocmai un asemenea ghid, aducînd în discuție cîteva condiții importante pe baza cărora putem vorbi despre această datorie. În primul rînd, persoana către care recunoștința noastră ar trebui să se îndrepte trebuie să fie un agent moral, adică să fie cineva sau ceva capabil să ia decizii morale și să facă distincția dintre bine și rău. Metaforic vorbind, putem să ne simțim recunoscători pentru că afară este o vreme frumoasă, ori că pisica noastră nu ne-a trezit la ora 5 dimineața pentru că voia un pliculeț, însă fenomenele meteo sau dorințele companionilor noștri non-umani sînt în afara unei categorii de acțiuni pe care le putem cataloga drept intenționale. În al doilea rînd, acțiunea intențională pe care un agent moral o face și care ne produce un beneficiu ar trebui să cadă sub incidența supererogației. Cu alte cuvinte, trebuie să fim recunoscători altora nu atunci cînd aceștia își fac simpla datorie, ci atunci cînd acțiunile lor merg dincolo de datorie și acestea presupun un anumit tip de cost (timp, bani ori un sacrificiu emoțional) în a fi duse la bun sfîrșit. Nu în ultimul rînd, beneficiul pe care acțiunea ni-l produce trebuie să fie unul real și dorit de noi. 

Sigur, tuturor acestor condiții li se pot pune niște semne de bemol. Uneori, cineva (sau ceva, cum ar fi un context politic dificil) îți poate oferi un imbold de a-ți dezvolta niște virtuți morale (de exemplu, curajul) pe care altfel nu le-ai fi dezvoltat. Alteori, cineva are o datorie să facă ceva, însă condițiile în care persoana respectivă muncește (un mediu de lucru toxic, sarcini repetitive etc.) fac îndeplinirea acesteia mai dificilă. Poate tocmai de aceea, de fapt, ar trebui să înțelegem datoria de a fi recunoscători nu doar în termeni cromatici de tipul alb și negru, ci și în nuanțe de gri, pe un spectru. Poți fi mai mult sau mai puțin recunoscător față de cineva, însă este de netăgăduit că unele dintre beneficiile pe care ceilalți ni le aduc creează o asemenea obligație în noi.

Psihologia morală a recunoștinței: cui prodest?

Cînd rostești numele lui Hobbes în preajma unor persoane care se ocupă de filosofie, mintea lor va zbura, invariabil, la celebra butadă despre cum, în anumite condiții, viața oamenilor este condamnată să fie sărăcăcioasă, brutală și scurtă. Poate că tocmai de aceea este ciudat că, printre legile naturii (adică niște reguli generale ale interacțiunilor umane pe care le descoperim cu uzul rațiunii), Hobbes includea și recunoștința. Cercetări recente i-au dat însă dreptate atît lui, cît și altui mare „părinte fondator” al liberalismului european, Adam Smith, care vedea în recunoștință una dintre emoțiile noastre sociale de bază. De pildă, cercetătorii din psihologia morală văd în recunoștință una dintre pietrele de temelie ale vieții noastre într-o comunitate. Aceasta funcționează nu doar ca un barometru moral, ci ne și stimulează să acționăm pozitiv la adresa altora și ne consolidează viața morală, încurajîndu-ne să le mulțumim celor care ne-au ajutat. Arhitectura socială a unei comunități în care recunoștința e văzută ca o așteptare rezonabilă reprezintă un sistem social virtuos, care promovează sociabilitatea pe scară largă și ne ajută, colectiv, să ne atingem scopurile individuale. Recunoștința, așadar, nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială. Poate că un București în care am spune mai des „mulțumesc” și „cu plăcere” n-ar fi unul în care toate problemele presante s-ar rezolva ca prin minune, dar ar fi un prim pas necesar în recunoașterea alterității celuilalt și beneficiilor pe care ni le aducem, constant, unii altora.

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cub Sofia Micu   Vicoveanca png
Pericolul la care este expusă Sofia Vicoveanca! I-ar putea aduce chiar moartea: „Nu ți-e frică?”
Sofia Vicoveanca, supranumită regina cântecului bucovinean, una dintre cele mai apreciate interprete de muzică populară din România, locuiește de mai bine de 50 de ani într-un apartament din Suceava. Blocul are bulină roșie, cu risc seismic grad I.
image png
Moştenitorii de drept contestă în justiţie că Maurice Ravel este singurul autor al celebrului „Boléro”
Moştenitorii decoratorului rus Alexandre Benois şi ai lui Maurice Ravel au făcut apel la sfârşitul lunii noiembrie împotriva unei hotărâri judecătoreşti care stabileşte că compozitorul francez a fost singurul autor al celebrului "Boléro", a declarat marţi avocatul moştenirii Benois.
Canalul Panama Foto Getty Images jpg
Scrisoarea trimisă de Guvernul din Panama către ONU după declarațiile făcute de Donald Trump
Guvernul statului Panama a trimis o scrisoare ONU în urma declarațiilor făcute de președintele American Donald Trump în care și-a manifestat intenția de „a recupera” Canalul Panama.
comori jpg
Descoperire uluitoare într-o pădure din Teleorman! Ce a găsit un șofer de tir: „După ce am început să sap în pământ au început să iasă la iveală
Țara noastră este, literalmente, plină de comori. Iar un șofer de TIR din Olt a făcut o descoperire uimitoare într-o pădure din Teleroman. Cu ajutorul detectorului său de metale, bărbatul a găsit mai multe bijuterii și monede care ar data, potrivit specialiștilor, din secolul XVI.
emanuel ungureanu/ facebook
USR depune un nou proiect legislativ pentru protecția copiilor și vârstnicilor
Deputatul USR Emanuel Ungureanu a depus un proiect legislativ care prevede amplasarea de camere video în centrele de asistență socială din România, pentru a asigura monitorizarea continuă a activităților și protecția beneficiarilor, în special a copiilor și vârstnicilor.
wizz air avion jpg
Wizz Air anunță șase rute noi în România
Wizz Air a anunțat miercuri șase noi rute din România după alocarea unei a doua aeronave bazei sale din Sibiu în vara anului 2025, ajungând astfel la o flotă de 33 de aeronave în țara noastră.
Elena Cuza, litografie din 1860, autor - Constantin I. Stăncescu, din patrimoniul Muzeului Municipiului București  (foto: Facebook / Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui)
Un portret al Elenei Cuza, la vârsta de 82 de ani. O fotografie din 1907
Prima doamnă a Principatelor Unite Române a rămas în mentalul colectiv ca un model de generozitate, demnitate și modestie, un om cu o bogată operă caritabilă.
blocuri jpeg
Top 10 previziuni pentru piața imobiliară din România. Diferențele față de criza din 2008
Economia României și piața imobiliară intră în 2025 cu perspective pozitive pe termen lung, dar și cu provocări semnificative pentru anul care a început, potrivit raportului „Top 10 previziuni pentru piața imobiliară din România în 2025”.
trump Mariann Edgar Budde jpg
Trump are parte de o predică virală. Episcopul Mariann Edgar Budde îi cere președintelui să protejeze minoritățile
În prima zi completă a mandatului său, președintele Donald Trump a avut parte de un moment neașteptat de confruntare, chiar în mijlocul unei slujbe tradiționale la Catedrala Națională din Washington.