Recunoștința, darul „învățăceilor”

Oana DELEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
image

Cînd am fost invitată să vorbesc despre recunoștință în calitate de medic, am avut un mic atac de panică: ce aș putea să spun ca să nu fiu greșit interpretată? Din fericire, în momentul de față lucrez în mediul privat, așa că îmi pot permite să vorbesc inclusiv despre recunoștința pacienților. Însă rămîne greu de abordat un astfel de subiect într-o țară în care majoritatea oamenilor sînt amărîți, nefericiți, se simt hăituiți și nu se mai prea bucură de nimic, darămite de un act medical corect: la medic pacienții vin cu teamă și îngrijorare, nicidecum predispuși la a se bucura, decît poate doar dacă este vorba despre vreo sarcină dorită. 

Cu toate acestea, am întîlnit și în domeniul meu de activitate oameni fericiți, mulțumiți și recunoscători. În general, pacienții care au sindrom de apnee în somn sever, simptomatici, care folosesc aparatul CPAP ca tratament, se simt foarte bine. Am o pacientă mai veche care, de fiecare dată cînd vine din provincie la control, se trezește dis-de-dimineață ca să ne pregătească prăjituri. Plăcerea ei este să facă dulciuri și acum se bucură că i s-a extins paleta de oameni pe care-i poate încînta în acest fel. Este o pacientă care doarme foarte bine de cînd folosește aparatul, iar familia ei este extrem de mulțumită că vine mai des la București cu ocazia controalelor și îi vizitează. Ca să nu mai zic că face prăjituri delicioase! Mult mai greu de mulțumit sînt pacienții insomniaci, și pe bună dreptate, deoarece pentru ei nu se prea poate face mare lucru. Și lipsa somnului merge mînă în mînă cu depresia. Am avut și pacienți pneumologici care mi-au mulțumit pentru că am avut răbdare să îi ascult sau pentru că am petrecut mult timp uitîndu-mă pe documentele lor medicale mai vechi. Deși asta face parte din meseria mea, nu e ca și cînd aș fi făcut ceva în plus, sau ceva nemaivăzut, faptul că ei apreciază și îmi mulțumesc îmi dă puterea de a-mi face treaba bine în continuare.

Dar, făcînd abstracție de relația medic-pacient, care este una specială, nu știu ce oare putem povesti despre recunoștință într-o țară în care, din păcate, a spune „te rog frumos” este echivalent cu implorarea, a spune „mulțumesc” este echivalent cu a fi receptaculul unui extraordinar, incredibil, nemaintîlnit, imens de mare serviciu oferit, un fel de „nu m-aș fi descurcat niciodată singur” și a spune „scuză-mă” îl incită pe celălalt la a deveni agresiv cu tine (pentru că este clar tu ești de vină, nu?!). Deși cei șapte ani de-acasă ar trebui să ne fi învățat că a spune „mersi” portarului care îți ține ușa (deși, ce să vezi, ăsta e job-ul lui!) este un act de politețe. A mulțumi și a arăta că te bucuri de un cadou nu face decît să îl încînte pe cel care ți l-a oferit… și multe altele din aceeași categorie.

Dar iată că într-o astfel de țară pot să vorbesc despre recunoștința care vine din mentorat, o noțiune destul de puțin utilizată pe aceste meleaguri. Am peste zece ani de experiență de predare în cadrul Facultății de Medicină, atît studenților, cît și rezidenților. Și am avut mulți studenți care mi-au spus că au ales pneumologia ca specializare datorită mie și datorită felului în care le-am predat, și de asemenea am avut de-a lungul timpului mulți foști studenți care chiar mi-au devenit rezidenți. Recunoștința venită din partea cuiva pe care l-ai ajutat să se dezvolte este greu de descris în cuvinte. Însă, dacă simt că am făcut ceva important în această viață și că am contribuit în vreun fel la progresul societății, asta cu siguranță se datorează rezidenților mei, care și acum mai vin în timpul lor liber la privat ca să mă asiste. 

În perioada în care am fost președintele Societății Române de Somnologie și Ventilație Non-Invazivă am avut ocazia să organizez conferințe cu mulți invitați străini, invitați de marcă, la care am considerat că tinerii din România nu își permit să ajungă, dar de la care ar putea învăța, și de asemenea am contribuit la lansarea competenței de somnologie și la obținerea unor compensări pentru pacienți. Însă aceste acte au ajuns foarte repede neglijabile din punct de vedere social. Singurul lucru care a rămas constant de-a lungul timpului a fost recunoștința pe care mi-au arătat-o rezidenții mei, felul în care ei m-au sprijinit și mi-au fost alături, recunoștință care a vizat doar gesturi mici făcute de mine, gesturi care, de altfel, intrau în „fișa postului”. Din punctul meu de vedere, într-o lume în care recunoștința a ajuns doar un cuvînt desuet și în care nimeni nu mai vrea să recunoască că ar fi putut învăța ceva de la tine, întrucît cu toții ne naștem învățați (nu?) și nu avem nevoie de nimeni și de nimic, ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Eu, una, mă bucur de fiecare strop de recunoștință pe care îl întîlnesc în calea mea și mă străduiesc la rîndul meu să ofer recunoștință ori de cîte ori am ocazia. Cred că numai așa putem păstra lumea mai frumoasă, vărsînd în ea cîte un pic de recunoștință, mulțumire sau părere de rău, după caz.

Oana Deleanu este medic primar pneumolog cu competență în somnologie la Clinica Somnolog și șef de lucrări la UMF „Carol Davila”.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Electrician  Foto Freepik com jpg
Meseria râvnită de IT-iștii care caută noi joburi: „De muncă este suficient, dar nu în birouri confortabile”
Mesajul ironic al unui român care a reclamat că tot mai mulți IT-iști își doresc să se reprofileze ca electricieni a stârnit dispute aprinse în mediul on-line. Mulți programatori susțin că meseria de electrician le-ar fi la îndemână, chiar și numai cu ajutorul unui curs de specializare.
image png
Folosești extensii de păr? Avertismentul sumbru al medicilor. Pot duce la cancer
Folosești extensii de păr pentru a-ți transforma coafura? Specialiștii trag un semnal de alarmă: anumite produse pot pune sănătatea în pericol și chiar favoriza apariția unor afecțiuni grave.
Otelu Rosu Foto Daniel Guță (26) jpg
Hunedoara și Oțelu Roșu, „înfrățite” prin oțel. Destinul fostelor centre metalurgice din sud-vestul României
Aflate la o distanță de doar 80 de kilometri, orașele Hunedoara și Oțelu Roșu sunt apropiate și prin istoria lor industrială. Au fost centre siderurgice importante, iar combinatele lor, închise în ultimii ani, vor avea același patronat.
bitcoin jpg
Care este orașul din Europa în care poți plăti cafeaua cu Bitcoin
Într-o perioadă în care plățile digitale câștigă tot mai mult teren, Lugano, un oraș din Elveția, a devenit un laborator pentru viitorul tranzacțiilor
Razboi in ucraina, soldat drapel shutterstock 2130583775 jpg
Ucraina, în pragul celui de-al cincilea an de război: negocieri fără final, alegeri fără pace?
Procesul de negociere privind ieșirea din războiul ruso-ucrainean pare să fi devenit un scop în sine. În timp ce Ucraina își consumă resursele, Vladimir Putin câștigă timp, Donald Trump urmărește mize politice și financiare, iar Europa înaintează prin proceduri birocratice lente.
hacker
Cinci greșeli online care te pot costa mult
Asociația Română a Băncilor, Poliția Română și Directoratul Național de Securitate Cibernetică avertizează asupra unor greșeli frecvente pe care utilizatorii le fac în mediul online și care pot duce la pierderi financiare, furt de date sau compromiterea conturilor personale.
image png
Măștile LED pentru față, soluție reală pentru piele sau doar un trend cosmetic?
În ultimii ani, măștile LED pentru uz casnic au câștigat popularitate rapidă, promițând o piele mai fermă, mai netedă și mai luminoasă.
gara din Băile Herculane  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL jpg
Cea mai spectaculoasă gară din Banatul montan, renovată după un secol și jumătate. „Palatul” de la Băile Herculane
Ministerul Transporturilor a emis autorizația de construire necesară modernizării gării din Băile Herculane, una dintre cele mai vechi și apreciate clădiri feroviare istorice din România, inaugurată în urmă cu un secol și jumătate.
Rheinmetall shutterstock 2068899350 jpg
Cum încearcă Germania să-și protejeze companiile de Apărare în fața Chinei, și chiar de SUA
Germania caută alternative pentru industria sa de apărare, pe fondul unor îngrijorări tot mai mari privind dependența de rivali geopolitici.