Recunoștința, darul „învățăceilor”

Oana DELEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
image

Cînd am fost invitată să vorbesc despre recunoștință în calitate de medic, am avut un mic atac de panică: ce aș putea să spun ca să nu fiu greșit interpretată? Din fericire, în momentul de față lucrez în mediul privat, așa că îmi pot permite să vorbesc inclusiv despre recunoștința pacienților. Însă rămîne greu de abordat un astfel de subiect într-o țară în care majoritatea oamenilor sînt amărîți, nefericiți, se simt hăituiți și nu se mai prea bucură de nimic, darămite de un act medical corect: la medic pacienții vin cu teamă și îngrijorare, nicidecum predispuși la a se bucura, decît poate doar dacă este vorba despre vreo sarcină dorită. 

Cu toate acestea, am întîlnit și în domeniul meu de activitate oameni fericiți, mulțumiți și recunoscători. În general, pacienții care au sindrom de apnee în somn sever, simptomatici, care folosesc aparatul CPAP ca tratament, se simt foarte bine. Am o pacientă mai veche care, de fiecare dată cînd vine din provincie la control, se trezește dis-de-dimineață ca să ne pregătească prăjituri. Plăcerea ei este să facă dulciuri și acum se bucură că i s-a extins paleta de oameni pe care-i poate încînta în acest fel. Este o pacientă care doarme foarte bine de cînd folosește aparatul, iar familia ei este extrem de mulțumită că vine mai des la București cu ocazia controalelor și îi vizitează. Ca să nu mai zic că face prăjituri delicioase! Mult mai greu de mulțumit sînt pacienții insomniaci, și pe bună dreptate, deoarece pentru ei nu se prea poate face mare lucru. Și lipsa somnului merge mînă în mînă cu depresia. Am avut și pacienți pneumologici care mi-au mulțumit pentru că am avut răbdare să îi ascult sau pentru că am petrecut mult timp uitîndu-mă pe documentele lor medicale mai vechi. Deși asta face parte din meseria mea, nu e ca și cînd aș fi făcut ceva în plus, sau ceva nemaivăzut, faptul că ei apreciază și îmi mulțumesc îmi dă puterea de a-mi face treaba bine în continuare.

Dar, făcînd abstracție de relația medic-pacient, care este una specială, nu știu ce oare putem povesti despre recunoștință într-o țară în care, din păcate, a spune „te rog frumos” este echivalent cu implorarea, a spune „mulțumesc” este echivalent cu a fi receptaculul unui extraordinar, incredibil, nemaintîlnit, imens de mare serviciu oferit, un fel de „nu m-aș fi descurcat niciodată singur” și a spune „scuză-mă” îl incită pe celălalt la a deveni agresiv cu tine (pentru că este clar tu ești de vină, nu?!). Deși cei șapte ani de-acasă ar trebui să ne fi învățat că a spune „mersi” portarului care îți ține ușa (deși, ce să vezi, ăsta e job-ul lui!) este un act de politețe. A mulțumi și a arăta că te bucuri de un cadou nu face decît să îl încînte pe cel care ți l-a oferit… și multe altele din aceeași categorie.

Dar iată că într-o astfel de țară pot să vorbesc despre recunoștința care vine din mentorat, o noțiune destul de puțin utilizată pe aceste meleaguri. Am peste zece ani de experiență de predare în cadrul Facultății de Medicină, atît studenților, cît și rezidenților. Și am avut mulți studenți care mi-au spus că au ales pneumologia ca specializare datorită mie și datorită felului în care le-am predat, și de asemenea am avut de-a lungul timpului mulți foști studenți care chiar mi-au devenit rezidenți. Recunoștința venită din partea cuiva pe care l-ai ajutat să se dezvolte este greu de descris în cuvinte. Însă, dacă simt că am făcut ceva important în această viață și că am contribuit în vreun fel la progresul societății, asta cu siguranță se datorează rezidenților mei, care și acum mai vin în timpul lor liber la privat ca să mă asiste. 

În perioada în care am fost președintele Societății Române de Somnologie și Ventilație Non-Invazivă am avut ocazia să organizez conferințe cu mulți invitați străini, invitați de marcă, la care am considerat că tinerii din România nu își permit să ajungă, dar de la care ar putea învăța, și de asemenea am contribuit la lansarea competenței de somnologie și la obținerea unor compensări pentru pacienți. Însă aceste acte au ajuns foarte repede neglijabile din punct de vedere social. Singurul lucru care a rămas constant de-a lungul timpului a fost recunoștința pe care mi-au arătat-o rezidenții mei, felul în care ei m-au sprijinit și mi-au fost alături, recunoștință care a vizat doar gesturi mici făcute de mine, gesturi care, de altfel, intrau în „fișa postului”. Din punctul meu de vedere, într-o lume în care recunoștința a ajuns doar un cuvînt desuet și în care nimeni nu mai vrea să recunoască că ar fi putut învăța ceva de la tine, întrucît cu toții ne naștem învățați (nu?) și nu avem nevoie de nimeni și de nimic, ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Eu, una, mă bucur de fiecare strop de recunoștință pe care îl întîlnesc în calea mea și mă străduiesc la rîndul meu să ofer recunoștință ori de cîte ori am ocazia. Cred că numai așa putem păstra lumea mai frumoasă, vărsînd în ea cîte un pic de recunoștință, mulțumire sau părere de rău, după caz.

Oana Deleanu este medic primar pneumolog cu competență în somnologie la Clinica Somnolog și șef de lucrări la UMF „Carol Davila”.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.