A mușca mîna care te hrănește

Alina NECȘULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
Invidia
Invidia

Recunoștința este o emoție complexă și un derivat fundamental al capacității de a iubi. Aceasta nu poate fi descifrată fără a ne întoarce la rădăcinile ei din perioada de început a vieții, în care relația cu lumea este reprezentată de relația cu figura maternă, unicul obiect de sprijin intern și extern. Sigmund Freud a descris satisfacția bebelușului în timpul hrănirii ca fiind prima experiență de extaz și mulțumire, fundamentul pentru relațiile afective ulterioare și baza experienței fericirii și trăirii plăcerii la maturitate. Repetiția acestei experiențe satisfăcătoare creează premisele introiecției unei relații suficient de bune și hrănitoare, care stabilește temelia pentru sentimentul de recunoștință. Pentru ca acest proces să se desfășoare, este esențial ca bebelușul să primească și să integreze hrana. Așadar, el oferă afecțiune și protecție pentru „hrana” primită și beneficiază la rîndul său de iubire și protecție. Acest schimb de experiențe, alături de capacitatea de a prețui și proteja această legătură, pune bazele încrederii în sine și în propria abilitate de a-i „hrăni” pe alții. Generativitatea bazată pe generozitate și recunoștință își trage seva din acest fenomen. O persoană poate să împartă cu alții propria hrană bună sub forma competențelor proprii, propriei creativități și cunoștințelor sale în măsura în care această constelație psihică este armonios funcțională.

Deși relația primară variază în intensitate și durată de la un context de viață la altul, măsura în care rămîne netulburată ține doar parțial de circumstanțe. Un important factor perturbator este expresia propriei distructivități în forma invidiei primitive. Melanie Klein este cea care studiază aprofundat etiologia invidiei și modul în care perturbă recunoștința. În lucrarea ei de referință Invidie și recunoștință (1957) descrie modul în care invidia are și o bază constituțională în oameni și se manifestă încă de la începutul vieții, alterînd puternic relația primordială. Invidia, după Melanie Klein, „este sentimentul furios că altă persoană posedă și se bucură de ceva dezirabil, impulsul de invidie fiind cel de a lua sau de a distruge acel ceva”.

Cuvîntul „invidie” este un derivat de la verbul latin invideo care înseamnă a privi pieziș, cu răutate sau cu dispreț, a deochea sau a purta dușmănieInvidia nu vrea doar să jefuiască pe celălalt de ceea ce este bun, ci și să pună în loc tot ceea ce este rău din sine în celălalt. Expresia lui Cicero „a aduce nefericire cu privirea care deoache” scoate în evidență caracterul proiectiv al invidiei. Aceasta este considerată, pe bună dreptate, a fi unul dintre „cele șapte păcate mortale” pentru că țintește distrugerea izvorului vieții, a capacității de a da viață și a susține viața sub forma a tot ceea ce este hrănitor, creativ și bun. Notoria zicală „a mușca mîna care te hrănește” face referire la un atac invidios asupra unei alte persoane care îți oferă ceva vital. Mutatis mutandis, este același lucru cu degradarea sînului hrănitor al mamei. Invidia este întotdeauna pe capacitatea celuilalt de a hrăni, deci de a fi creativ. În fantasmă, invidiosul trăiește ca și cum obiectul invidiei lui are ceva care nu vrea să i se dea lui și e ținut pentru sine. Invidia este cea care alimentează atacurile degradante, cu scopul de a-l desființa pe cel care este obiectul invidiei și tot ce are el de oferit. Următorul pas al acestui proces distructiv susținut de invidie este proiecția părților rele din propria persoană în persoana invidiată folosind o critică distructivă (calomnierea, defăimarea, bîrfa și alte instrumente similare care ucid simbolic) – de exemplu, întîlnita expriesie „este praf” (aceasta arată că respectiva persoană nu înseamnă nimic, e golită de orice e bun). Această invidie primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței. În Othello al lui Shakespeare putem vedea modul în care invidia, prin intermediul personajului Iago, se interpune în calea iubirii și o distruge brutal. Iago, o personificare seductivă a invidiei, precum calul lui Făt-Frumos din „Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte“, alterează realitatea lui Othello și îl conduce la decompensare printr-un atac violent asupra vieții. Privită de la distanță ca o manifestare a unor părți dinăuntru, tragedia lui Shakespeare își păstrează caracterul atemporal prin punerea în scenă a unei realități interioare umane cu consecințe devastatoare.

Lăcomia, invidia și anxietatea de persecuție se potențează reciproc și deteriorează capacitatea de a simți satisfacție generată de ceea ce persoana primește. Așadar, și de a simți recunoștință. Apar însă sentimente persecutorii de a fi fost păcălită și deprivată. Prin urmare, apar și resentimentele față de persoana care, iluzoriu, are ceva ce i se cuvine invidiosului. Pentru că aceste trăiri sînt insuportabile, el devine revendicativ. Pot apărea chiar situații de furt de obiecte simbolice ale capacității creative: tablouri, pixuri, idei, expresii poetice și orice produs al gîndirii, competențe (de exemplu: „meseria nu se învață, se fură”), invenții ș.a.m.d. O situație extremă de revendicare invidioasă este furtul de identitate al personajului principal din romanul Patriciei Highsmith Talentatul domn Ripley, care a fost ecranizat în 1999. Amenajarea interioară a acestor oameni este sărăcăcioasă și sentimentul de bogăție interioară nu a fost consolidat, din varii motive.

Invidiosul se simte bine în fața suferinței altora și are resentimente față de bucuria lor. Calmantă pentru sentimentul profund de amărăciune este deseori confruntarea cu deprivarea altor oameni: „măcar noi avem ce mînca”. Acest tip de expresii nu sînt încărcate de recunoștință pentru ceea ce primește persoana, ci moduri de a folosi suferința altora pentru a ostoi, trecător, propria invidie.

Alina Necșulescu este psihoterapeut specializat în psihanaliză.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.