Despre un puști

Publicat în Dilema Veche nr. 1006 din 20 iulie – 26 iulie 2023
Cea mai bună parte din noi jpeg

Sometimes I forget that I’ve aged. / Uneori uit că am îmbătrînit.

Felul în care începe cartea lui Dave Grohl, The Storyteller, ar putea funcționa drept motto al rubricii de față. Mi-am comandat volumul în limba engleză, acum doi ani, nerăbdătoare să văd ce aș putea afla nou despre Kurt Cobain. Nou și poate mai autentic decît ce am văzut în filmele despre viața lui (Montage of Heck, Soaked in Bleach și Last Days) sau decît am reținut din interviurile cu și despre Nirvana pe care am reușit să le găsesc. Grohl e un povestitor prin vocație și nu dezamăgește – părțile despre Cobain sînt emoționante și atent scrise, urmărind firul narativ de la începuturile trupei, cînd, practic, mureau de foame, pînă la momentul difuzării clipului Smells Like Teen Spirit de către MTV, care le-a adus, peste noapte, o popularitate de neimaginat în zilele noastre, și încheind cu succesiunea de evenimente nefericite din prima parte a anului 1994, culminînd cu moartea lui Cobain. Au fost doar trei ani în care a cîntat în trupă, dar titulatura de „tipul de la Nirvana” i-a rămas pe viață, ceea ce nu pare să-l deranjeze. 

„Puștiul ăsta are suflet”, spunea Bob Dylan despre Kurt. Între poveștile preferate ale trupei Nirvana era cea în care Jon Bon Jovi își pusese o cămașă în carouri și îi ceruse unui fotograf să-l facă să arate precum Kurt, iar Slash declara într-un interviu că, de la primele acorduri pe care le-a auzit din Smells Like Teen Spirit, și-a spus: e ceva diferit! Era, de fapt, și obsesia lui Cobain, să fie diferit. Pînă la cei doar 27 de ani pe care îi avea cînd a dispărut (folosesc și eu, precum Dave Grohl, cuvinte cum sînt „plecare” și „dispariție”, niciodată „sinucidere”), a dovedit o incredibilă maturitate în luările de poziție legate de problemele sociale ale vremurilor sau privind egalitatea între rase sau sexe și multă înțelegere pentru diferite orientări și preferințe. Le-a cerut celor care fac discriminări de orice fel să nu vină la concertele Nirvana. Taxa nepriceperea jurnaliștilor și întrebările banale, mereu aceleași, era cunoscut ca fiind dificil și nimeni nu voia să-l intervieveze. De multe ori nu a fost înțeles (cum s-a întîmplat cu mesajul pieselor Rape Me sau Polly), dar ura să se explice. Cînd Rape Me a fost interzis la Premiile MTV, au cîntat totuși cîteva acorduri live, abia apoi au trecut la melodia din desfășurător, cît să le dea emoții oamenilor de la butoane. Pentru o persoană îngrozitor de timidă în viața reală, pe scenă avea un curaj ieșit din comun de a se manifesta cum îi trecea prin minte, chiar dacă prefera să vadă chipuri cunoscute în rîndul întîi. Avea o relație ambivalentă cu celebritatea – pe de o parte, voia ca muzica lui să ajungă la cît mai mulți oameni, pe de altă parte, nu dorea să fie vocea unei generații resentimentare. „O ambiție pe măsura lenei”, după cum bine l-a caracterizat un jurnalist.

Cobain o lucrat o vreme ca om de serviciu la liceul de care s-a lăsat cu două luni înainte de absolvire. Era considerat un ciudat, un antisocial. Apoi a făcut curățenie în cabinetele medicilor cinci zile pe săptămînă, pentru 5,5 dolari pe oră. După divorțul părinților, pe care l-a suportat cu greu cînd avea 7-8 ani, s-a mutat de la unul la altul, a locuit la unchi, la bunici, neavînd niciodată un loc stabil. Trimitea scrisori trupelor pe care le admira, cum au fost scoțienii The Vaselines, scrisoare care s-a păstrat pînă azi și la finalul căreia spunea că nu are casă, locuiește în mașină, și dădea adresa unui prieten pentru corespondență. The Vaselines s-au despărțit, dar Cobain a realizat imposibilul și i-a reunit pentru o noapte, în 1990, pentru a cînta în deschiderea trupei Nirvana la Edinburgh.

Rolling Stone Magazine, 27 ianuarie 1994
Rolling Stone Magazine, 27 ianuarie 1994

Kurt scria muzica și versurile, nu s-a pus niciodată problema ca ceilalți să participe, iar lucrurile nu s-au schimbat nici cînd l-a adus pe Pat Smear drept al doilea chitarist. El era, de fapt, Nirvana, ceilalți membri își păstrau ideile pentru ei sau le înregistrau separat, cum s-a întîmplat cu Dave Grohl. Versurile erau simple, repetate, de multe ori scrise în ultimul moment, voia să sune totul ca și cînd oricine s-ar fi putut gîndi la asta. Cobain se implica în tot ce însemna realizarea videoclipurilor, de la scenografie, decoruri, loc de filmare pînă la montaj final, iar rezultatul nu semăna cu nimic din ce se vedea la MTV la începutul anilor ’90. Desena grafica pentru albume și tot ce apare acum pe tricourile cu Nirvana. Cînd a înregistrat Nevermind, nu știa să-și dozeze vocea – în studio cînta mereu la capacitate maximă, așa că trebuia să facă des pauze, nu puteau trage o piesă de mai multe ori. Totul trebuia să fie 100% la el, pînă și repetițiile. Deși acest album le-a adus celebritatea, Cobain a fost dezamăgit de studioul care l-a mixat și nu i-a plăcut cum a ieșit. Abia la In Utero, în 1993, a putut să folosească zeci de microfoane și să atingă la înregistrări sunetul pe care îl avea în minte. Credea că nu va vinde nici pe jumătate cît cu Nevermind și se declara pregătit să reînceapă turneele în locuri cu cîteva sute de oameni. În septembrie 1993, In Utero a intrat direct pe locul 1 în topul Billboard din SUA, top bazat strict pe vînzări.

Într-un interviu de acum exact 30 de ani, Cobain era de părere că, în cîteva decenii, muzica și mesajul ei nu vor mai fi atît de importante pentru tineri. Că totul va fi creat de mașinării lipsite de emoție și că se va trăi într-un fel de lume virtuală, în care toți vor avea telefoane mobile. Ca orice lucru care arde intens, cu sau fără plecarea lui Kurt Cobain, trupa probabil că s-ar fi destrămat. Dar muzica pe care a lăsat-o în urmă e, încă, importantă pentru tineri. „Tipul de la Nirvana”, povestitorul despre care pomeneam la începutul articolului și care și-a croit propriul drum de succes alături de Foo Fighters, încă îl mai vede pe Kurt în fața lui de cîte ori se întîmplă să se așeze la tobe. Iar asta rămîne una dintre cele mai frumoase declarații de prietenie din toate timpurile.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.