Orașe paralele

Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
image

Cînd se întîmplă să mă viziteze prieteni pentru un week-end în București, mă gîndesc la o listă cu locuri, evenimente și experiențe, pe care o parcurgem în funcție de timpul și de cheful lor. Dacă e un concert sau un festival în acea perioadă mergem acolo, ori vedem un spectacol de teatru, ne plimbăm prin muzee mici sau căutăm ceainării în Cotroceni, trecem prin parcuri și bem o cafea pe terase care-mi amintesc un pic de Berlin. Pot, fără probleme, să fac un tur și prin centrul vechi, rezervare la un restaurant cunoscut sau o incursiune la mall. Nici unul dintre aceste locuri nu face însă parte din Bucureștiul meu.

Mă gîndesc de multă vreme că, în ultimii 20 de ani, mi-am construit propria mea Capitală pe care o știu pe dinafară fără hartă, cu toate „punctele de view” de pe ea marcate bizar prin cartiere periferice, stații și pasaje – unele nu mai există, iar altele nici nu au fost vreodată decît în imaginația mea. Bucureștiul meu începe cu galeria Rapidului de la un meci din Giulești, jucat în nocturnă, care se auzea de la ultimul etaj al unui bloc de lîngă Podul Grant, unde am locuit în primele săptămîni. Continuă cu concertele pe care le filmam în cluburi, pe vremea cînd credeam că a cunoaște trupe rock e cel mai grozav lucru care ți se poate întîmpla. Cu alergatul după ultimul 41 și toate poveștile pe care le-am auzit în el, înainte să avem mereu căștile în urechi – despre prime întîlniri, admiteri la facultate, lucratul peste program și felul în care ne rămîn mici iubirile. Cu tîrgul de carte de la care am apărut pentru prima dată „în cadru”, cu sacoul meu mov și un microfon uriaș pe care trebuia să îl țin mai jos, pentru că-mi tremura rău mîna și se vedea. Cu restaurantul de cartier unde am fost cînd a venit tata în București să cumpărăm garsoniera, iar el s-a dus să-i spună chelneriței să aducă la timp clătitele cu ciocolată, pentru că „fetei îi place să le mănînce fierbinți”. Cu colțuri de stradă la care „noi” s-a transformat în „unul și altul” și cu cafenele în care nu mai pot să ajung, cum n-am fost în stare să merg nici atunci. Cu turnul TVR-ului, multă vreme un fel de „acasă”, cu rele și bune, ca toate casele. Cu locul din Herăstrău unde primăvara vine în februarie și cu apusurile aproape dureroase de noiembrie de pe Lacul Morii. Cu adrese lungi din diverse cartiere, pe care le învățam pe de rost și către care știam perfect să ghidez taxiurile pe străduțe, noaptea – la început, cu pulsul accelerat și o dorință cumplită de a coborî și a alerga mai repede ca ele, apoi cu sacoșe de cumpărături și liste bifate conștiincios și, în cele din urmă, cu ochii în telefon, în alte conversații, alegînd drumul cel mai lung. Cu o trecere de pietoni care, din fericire, acum nu mai există. Cu Parcul Ioanid și propria lui poveste cinematografică, în care mai joc și eu, din cînd în cînd. 

Foto: A. Docea
Foto: A. Docea

M-am întors recent de la FILIT Iași, unde am participat pentru prima dată. Nici în Iași nu mai fusesem. Auzisem că festivalul de literatură are o atmosferă specială, că în Iași pînă și lumina e mereu caldă și cade într-un fel aparte și că în Moldova se mănîncă mai bine ca oriunde. Așa este. M-am plimbat un pic pe străzi, mai mult noaptea, e drept, văzînd Iașiul ca un turist sau, să zicem, un călător, încercînd cumva să-mi imaginez amintirile altora cu orașul. Dacă un teren de sport acum închis o fi fost locul lor de joacă, în vremea în care stăteai la coadă de mai multe ori și erai, pe rînd, copilul tuturor vecinilor. Dacă barurile unde mergeau să fumeze și să asculte Nirvana în liceu mai există. Ce filme or fi văzut în clădirea care e acum un supermarket etajat. Dacă urcau în Copou pe stînga sau, mai degrabă, pe dreapta. Cine juca șah la mesele care sînt un pic mai sus de Teiul lui Eminescu. Dacă sînt și locuri care încă dor.

Hărțile personale ale oamenilor se suprapun peste cele ale orașelor, cu alte moduri de cartografiere, indicînd forme de relief distincte, ca și cînd n-ar fi vorba de același loc. Cu cele în care stai mai mult timp ajungi să ai o relație de iubire și de ură simultan, așa cum se întîmplă în amorurile de care merită să îți aduci aminte. Le-ai văzut și în nopți de vară indiană, cu toate luminile aprinse, și în zile friguroase în care pare că cineva a stins toată magia. Dincolo de Casa Poporului și de Muzeul Satului, de Palatul Culturii și de Muzeul Unirii, orașele devin recipiente, decoruri și deseori personaje în destinul fiecăruia. Versiuni diferite ale aceleiași povești, adevărate toate.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Prințul William îl etichetează pe Regele Charles drept „incompetent” și prevede o revoluție regală când va urca pe tron
Se pare că Prințul William admiră felul cum bunica sa conducea regatul, dar crede că modul în care tatăl său o face nu se ridică la aceleași standarde.
image
Cum poți rămâne fără moștenire dacă „uiți” de ea mai mult de 3 ani: „Dacă ai o proprietate, ai grijă de ea!”
Românii care dețin case sau terenuri cu situație juridică neclară le pot pierde dacă nu se interesează de ele mai mult de trei ani. Acest lucru este posibil prin legea care permite notarea posesiei în cartea funciară și împroprietărirea după trei ani.
image
Fotografiile cu Cherecheș prins în Germania, subiect de glume: „Deci au dreptate vecinii mei care au zis că în Germania nu este ca în România”
Fotografiile apărute în presă și pe rețelele de socializare cu primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, prins în Germania, au declanșat discuții aprinse printre internauți.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.