Cînd ați fost liberi ultima dată?

Publicat în Dilema Veche nr. 1009 din 10 august – 16 august 2023
image

În verile din copilărie, obișnuiam să merg cu ai mei prin împrejurimile Aiudului, în locuri foarte căutate acum de turiști, cum sînt Rimetea, Cetatea Trascăului sau Cheile Vălișoarei, unde se cațără alpiniștii. Iubeam anotimpul cald cu un fel de nostalgie care mă făcea să spun, în fiecare an: Nu-mi vine să cred că din tot verdele ăsta nu va mai rămîne nimic pînă la iarnă! Iar tata îmi răspundea, invariabil: Totul se va petrece treptat, nici n-o să-ți dai seama.

Nu cu atît de mulți ani în urmă aș fi fost gata să fac orice – să muncesc nopți, să îmi iau concediu fără plată, să-mi stric relațiile cu niște oameni – numai pentru a ajunge la un festival de muzică pe gustul meu, mai ales dacă era unul la care mergeam în fiecare an. Înainte de pandemie, îmi plăcea Armin van Buuren atît de mult încît intram pe arena de la Cluj, la Untold, cu destul timp înainte de miezul nopții, doar ca să-mi ocup un loc în fața scenei. În 2019 a avut un show record de peste șapte ore, întrerupt doar dimineața de ploaia torențială. Dacă le adunăm pe cele de dinainte și încă o oră în care am ajuns pe jos acasă, prin ploaie, trecem de zece ore pe care le-am petrecut în picioare (și nici măcar nu era prima zi de festival, ca să fiu odihnită). Am crezut atunci că așa va fi întotdeauna, că astfel de ritualuri nu se pierd și îmi vor aduce mereu la fel de multă bucurie.

Patru ani mai tîrziu, deși pentru mine nu este deloc dificil să bifez elementele organizatorice (intrare și cazare), n-am mai dorit să merg. Pretextele au fost destule, dar adevărul e că aș fi putut jongla cu ele. Cu o lună înainte, cînd, după niște ani grei cu pandemie și diverse probleme de sănătate am reușit în sfîrșit să îmi iau un concediu adevărat, aflînd că exista posibilitatea anulării zborului, recunosc că m-am gîndit că, dacă nu mai plec, nu spun nimănui. Mă întorc acasă, comand mîncare pentru o săptămînă, mă uit la toate filmele salvate pentru „mai tîrziu”, citesc și dorm. Aproape suna ca un plan de concediu de neegalat, dar, totuși, am decolat. După vacanță, am mers la concertul Depeche Mode, o trupă pe care o aștept să revină de exact zece ani. Ei au fost impecabili, publicul, la fel, în ciuda ploii. Spre final, însă, mă dureau atît de tare spatele și picioarele, iar hainele se îmbibaseră cu atîta apă încît (o zic cu rușine) voiam acasă.

Tot stau să analizez această succesiune de evenimente și mă întreb dacă nu cumva frunzele verzi au dispărut din copaci încet-încet, fără ca eu să fiu atentă, și m-am trezit acum cu crengile goale. Dacă pot da cu adevărat vina pe programul încărcat de lucru, pe nopțile în care nu dorm bine, pe faptul că fac din ce în ce mai puțin sport sau pe alimentația haotică pentru lipsa de energie și de chef pentru lucrurile care mă bucurau altădată. Poate că e doar oboseala – caz în care cîteva săptămîni de pauză ar putea face miracole. Dar dacă vacanța trece și revin exact în același punct? Mi-e teamă să verific. Ar însemna că, pur și simplu, am îmbătrînit. S-a petrecut treptat, nici nu mi-am dat seama. 

© Giuseppe Milo / flickr
© Giuseppe Milo / flickr

Văd atîția oameni tineri în jurul meu care glorifică munca. Și care (consideră că) au nevoie de mulți bani pentru a supraviețui, pe cînd eu cred că o idee bună ar fi să consume mai puține produse și nu chiar pe cele mai scumpe. Care sînt de părere că dacă lucrează pînă seara tîrziu, sau sînt mereu disponibili de acasă, sau mai trag de ei încă un week-end (mereu e „numai de data asta”, nu-i așa?), drumul lor nu are pe unde să o ia decît în sus. Le doresc să fie așa și îi înțeleg prin propria-mi experiență. Dar mă întreb totuși dacă nu cumva, făcînd alte alegeri de-a lungul timpului, aș fi avut acum destul entuziasm pentru a fi în fața scenei o noapte întreagă la Untold. Sau cum ar fi fost dacă, mulțumindu-mă cu produse mai puține și nu chiar din vîrful listei, n-aș mai fi optat, de cîteva ori în carieră, pentru bani în defavoarea timpului liber. Am plătit, de fiecare dată, greșeala asta cu pierderi pentru care nimeni nu mă mai poate despăgubi, iar cu banii în plus nici nu mai știu ce am făcut.

Pandemia a deschis calea spre lucratul de acasă, al cărui susținător am fost de acum aproape douăzeci de ani, cînd mi se părea inutilă pierderea a trei ore pe drum pentru ceva ce puteai rezolva și altfel. A devenit, de fapt, o modă muncitul de oriunde – un aspect incredibil, nesperat cu ceva vreme în urmă, un adevărat stil nou de viață. Am astfel de cunoștințe pe care le urmăresc peste tot cu plăcere. Dar parcă mai mult mă bucur cînd aflu de concediul cuiva care alege ca în acea perioadă să nu facă absolut nimic. Să fie liber cu adevărat.

Îmi amintesc amuzată de afirmația anonimă a cuiva care, acum peste 15 ani, cînd mi-am făcut primul blog, zicea așa: Tot ce scrii aici este un îndemn la lene și la delăsare! Nu era vorba de asta atunci, așa cum nu e vorba nici acum. Sper doar ca fiecare dintre noi să-și găsească un echilibru potrivit, unul care să ne permită tuturor să ne revedem la concerte la care să stăm pînă dimineața, în ploaie, în fața scenei, indiferent ce vîrstă am avea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.