La debut

Publicat în Dilema Veche nr. 1002 din 22 iunie – 28 iunie 2023
Cea mai bună parte din noi jpeg

Săptămîna trecută am avut bucuria de a participa la „Raftul de debut“, un demers al librăriilor Cărturești ajuns la cea de-a șaptea ediție, prin care sînt aduse în prim-plan debuturile literare ale anului precedent. Este promovată, în acest mod, literatura română contemporană, li se oferă ocazia scriitorilor debutanți să vorbească despre satisfacțiile și provocările scrisului, să-și întîlnească cititorii și să răspundă la întrebări, să citească din cărțile lor recent apărute și să-și transmită mesajul către oameni.

În fiecare seară au fost invitați să participe la discuții autori aflați la debut, fie că este unul „absolut“, fie unul într-o altă categorie literară. De data aceasta, eu am vorbit din postura de scriitor de poezie, iar întrebările din public s-au învîrtit în general în jurul procesului publicării unei cărți, în România. Îmi permit să folosesc această rubrică pentru a aduna, cumva, tot ce am învățat eu în aventura publicării unor cărți de proză scurtă și de poezie și pentru a răspunde multor curiozități care vin înspre mine în acest domeniu, de cîțiva ani încoace.

În primul rînd, hotărîrea de a trimite manuscrisul unei edituri e de dorit să nu vină nici prea tîrziu, nici prea devreme. Nu se trimite primul draft, în ideea că, la indicațiile editorului, se va rescrie ulterior masiv, dar nici nu se șlefuiește la nesfîrșit fiecare frază. O variantă de mijloc ar fi potrivită, de care să fie și autorul relativ mulțumit și din care editura să-și poată face o idee în privința scrisului și a stilului. A trimite o sută de mail-uri nu este neapărat o modalitate mai rapidă de a fi publicat. Ar trebui văzut, pentru început, ce edituri publică volume sau dețin chiar colecții speciale care să se potrivească cu conținutul manu­scrisului, făcută o selecție și trimis către acestea. Multe dintre edituri afișează și cerințele de redactare a manuscriselor – a le urma este o dovadă de respect și e mereu o idee bună. 

Nu toate editurile răspund mesajelor. Unele confirmă primirea manuscriselor și spun că te vor anunța ce decizie iau, indiferent de natura ei, altele nu fac asta. O soluție ar fi ca autorul să-și seteze un așa-numit „timp de așteptare“, poate fi o lună sau mai multe, după care, dacă nu primește nici un răspuns la solicitările trimise, să se adreseze altor edituri. E nevoie de multă răbdare, uneori iese din prima, alteori urmează ani buni de așteptare. Editurile au și ele un plan al lor de publicare și o listă a titlurilor noi deja acceptate, fonduri disponibile mai mari sau mai mici, iar pandemia a pus și ea o piedică serioasă acestui proces. Aș sugera, însă, ca așteptarea să fie una activă – oricînd romanul mai poate fi editat sau se mai pot scrie niște poeme noi. 

Odată ce manuscrisul este acceptat, urmează un proces mai lung sau mai scurt de editare a lui, de stabilire a titlului și a copertei și, după apariția cărții, vine și partea a doua a muncii. Cred că a lăsa doar în seama editurii promovarea cărții, organizarea de lansări sau distribuirea ei către presă este o acțiune perdantă. Știu că sînt mulți autori care nu doresc să se implice deloc în această activitate și care, de îndată ce termină un volum, se apucă de un altul, nou, ca să nu irosească din timpul pentru scris. Sau care nu sînt prezenți deloc în rețelele sociale. Sigur că e și asta o alegere, poate mai liniștită, a felului în care te raportezi la scris. Dar în România nu sînt foarte multe edituri mari, iar autorii de care se ocupă fiecare sînt numeroși, așa că orice inițiativă de autopromovare din partea celui care scrie e mai mult decît binevenită pentru carte – participări la lecturi publice, sesiuni de autografe, concursuri avînd drept premiu cartea, postări de orice fel online. 

© Nenad Stojkovic / flickr
© Nenad Stojkovic / flickr

Nu știu dacă mai e un secret pentru cineva faptul că nu se trăiește din scris la noi, nici nu te îmbogățești, nici pe departe. Probabil, în regim de self-publishing ajung mai mulți bani la scriitor, care trebuie să-și bată capul, în acest caz, cu publicarea, distribuția și declarațiile către ANAF. Pentru persoanele pragmatice, ca să nu zic materialiste, cele care te întreabă mereu cît cîștigi sau aduc în discuție la fiecare întîlnire onorariile de orice fel, o astfel de activitate cronofagă este greu de înțeles. Pentru cei care simt că au una sau mai multe povești de spus, că i-ar putea ajuta cumva pe alții sau că vor să arunce punți spre cei ce gîndesc la fel sau trec prin situații similare, principalul beneficiu al publicării unei cărți, pe lîngă starea suprarealistă pe care le-o va da imaginea copertei ei pe raftul unei librării, vor fi oamenii pe care scrisul îi va aduce în viața lor. Cei care îi vor citi și le vor trimite mesaje, vor veni să aplaude la lansări și vor întreba lucruri despre carte sau cei care scriu la rîndul lor și în compania cărora se vor simți mereu „acasă“.

E posibil ca scrisul să nu te ducă nicăieri, în această lume. Dar în mod sigur lași niște urme pe unde treci și asta este, poate, mai important.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.