Bon voyage!

Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
image

Îmi vine greu să-mi amintesc de vacanțele fără smartphone și Internet nelimitat. Aproape am uitat cum era să nu poți face și trimite fotografii la fiecare pas sau să ai hărți pe hîrtie, pe care le roteai în toate părțile. Să nu ai cum verifica unde se mănîncă cel mai bine sau care este orarul muzeelor. Dar, în toată adolescența mea și în cea mai mare parte a vieții de adult, aceea a fost normalitatea.

Prima excursie organizată în amănunt a fost una la Viena, acum 15 ani, cu bilete de avion cumpărate la o ofertă specială de Valentine’s Day, de care am beneficiat împreună cu o bună prietenă. Am pus la punct un plan de vizitare pe zile și zone, care cuprindea principalele muzee (plus cîteva inedite), parcuri, restaurante, timp pentru cumpărături și plimbări. Poze făceam cu primul meu aparat digital, găsit la mîna a doua, cu o memorie nu foarte generoasă, așa încît sortam și ștergeam din fotografii în fiecare seară. Probabil că vîrsta ne făcea să ne trezim la ora 7 dimineața și să nu simțim oboseala – cert este că, deși am mai avut și la alte plecări un plan minuțios pus la punct, nu am mai reușit niciodată să mă țin de el. Și, odată cu trecerea anilor, am ajuns să călătoresc des fără nici un obiectiv și să mă plimb la pas pe străzi, alegînd la fața locului ce mă atrăgea mai mult.

Același aparat foto l-am încărcat forțînd o priză londoneză să funcționeze după legile noastre și îndesînd pur și simplu în ea ștecărul meu. Vizita mea la Londra, la aniversarea de 30 de ani, n-a fost lipsită de peripeții – atunci mi-am făcut primul card care permitea plăți online, dar, pentru că cine m-a sfătuit cum să fac rezervare n-a considerat necesar să-mi spună că e nevoie să am și bani pe el, aceasta s-a pierdut în neant. Am luat, la fața locului, cea mai scumpă cazare de două nopți, de cînd călătoresc pînă azi: o cameră atît de mică încît intrai direct în pat și apoi, din el, săreai în cabina de duș. Există însă o vreme, mai lungă sau mai scurtă, în viața fiecăruia, cînd toate aceste amănunte trec la capitolul „aventuri” și nu atîrnă prea greu. Printre ele, și faptul că punctul final al vacanței mele era Isle of Wight, unde am ajuns cu ultimul feribot, după care am alergat la propriu, cu telefonul descărcat, dar, într-o mare de mașini care așteptau pe insulă, mi-am recunoscut rapid prietenul român pentru că era singurul care claxona.

În Paris am petrecut un revelion într-un an în care primăria a decis, din motive de austeritate, să pună în evidență „orașul luminilor” cu parcimonie, fără artificii sau decorațiuni în exces. Nu am putut vizita nici un muzeu important din pricina afluxului de turiști și mi-a fost mai frig ca oricînd. N-am mai revenit în capitala Franței niciodată pentru a-mi schimba impresiile, de regulă evit să merg de două ori în același loc – lumea e prea mare pentru repetiții. Greva personalului de pe aeroportul din Atena mi-a tăiat trei zile din concediu, iar recentul incendiu din Catania m-a făcut să-mi petrec ultima parte a sejurului căutînd soluții de întoarcere și schimbînd mijloace de transport. Lista de „neprevăzute” ar putea continua și sînt convinsă că nu are nimic special, așa sînt vacanțele pentru toată lumea.

Ce am constatat, cu vîrsta, este că cel mai dificil lucru rămîne găsirea partenerului de călătorie potrivit. Asta pentru că fiecare avem preferințele, tabieturile, rezistența noastră la schimbare. Unii aleg muzeele, alții plajele, unii adoră să meargă pe jos, alții vor să admire orașul stînd la o masă într-o cafenea, unii vor sporturi extreme, alții să prindă reducerile din magazinele de haine. Tinerețea te face mai dispus la compromisuri. Dacă mai ești și îndrăgostit, aproape că nu mai ai nevoie de avion ca să zbori, iar decorul pentru povestea ta nici nu e atît de important. 

Acum cîteva decenii, visul era să poți face fotografii fără număr și să nu aștepți săptămîni pentru developarea lor. Prezentul te presează să pendulezi între dorința de a fi mereu conectat și speranța că vei reuși cumva să nu mai fii de găsit, ca să te poți relaxa total. Planifici, pregătești, faci rezervări, muncești în avans și apoi vine perioada în care „trebuie” să fii în stare să te bucuri de toate din plin. De cele mai multe ori, ajungi la destinație atît de obosit încît nici nu știi cum se duc primele zile. Nu mai vrei să te trezești cu noaptea-n cap ca să ai timp să bifezi cît mai multe din toate acele lucruri despre care cunoștințele ți-au spus că e obligatoriu să le experimentezi. În pozele de pe Facebook nu se văd nesomnul, cazările proaste, mîncarea scumpă și fără gust, pantofii care strîng. Depui un efort și alegi și tu un instantaneu care pare de concediu și intri în această joacă de-a viața virtuală, în care nimeni nu mai știe să funcționeze fără filtre sau like-uri.

Cele mai izbutite vacanțe au fost cele în care am plecat singură, fără să anunț pe nimeni sau să întreb ce e de văzut acolo, făcînd poze doar dacă simțeam nevoia și nu pentru a le afișa imediat, lăsînd drumul să mă ducă pe unde vrea și să se oprească atunci cînd oboseam. În timpul lor mi-am și dat seama, cu o oarecare voluptate, că pe nimeni nu interesează cu adevărat prezența ta pe rețelele sociale, fotografiile sau notele tale de călătorie. Am și eu, cedînd modei vremurilor, o colecție de magneți pe frigider, iar pe cei din aceste locuri neștiute de nimeni altcineva îi păstrez mereu pe linia de sus.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.