Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –

Publicat în Dilema Veche nr. 1021 din 2 noiembrie – 8 noiembrie 2023
image

Cuvîntul „patrimoniu” lasă adesea impresia unui termen ușor desuet, menit să desemneze o moștenire mai greu de întreținut sau de integrat în lumea de azi. Pentru a pune accentul pe importanța patrimoniului în sănătatea culturală și chiar emoțională a unei societăți, dar și pentru a explica acest termen pe înțelesul tuturor – pentru că, în relația cu patrimoniul, publicul are nevoie de informare și de ghidare –, în ultimii doi ani a fost dezvoltat proiectul „Cine ascultă o casă?”. Seria de evenimente organizate de Asociația Human Made Art, prin platforma Cronicari Digitali, cu susținerea Ordinului Arhitecților din România, prin Timbrul de Arhitectură, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, face o radiografie actuală a situației clădirilor din mediul urban și rural, încercînd să ofere soluții de integrare a noii arhitecturi în zonele istorice și de patrimoniu cultural, alături de exemple de bune practici în restaurarea și consolidarea clădirilor de patrimoniu. Altfel spus, se încearcă nu doar ascultarea unei case, dar și un răspuns concret la nevoile ei. În acest context, atelierul interactiv de sîmbăta trecută a avut ca temă reutilizarea fondului construit existent în mediul rural și urban, adică înțelegerea construcțiilor existente ca „resurse reutilizabile”. Asta pentru că, după cum a afirmat managerul cultural Irina Leca în deschiderea evenimentului, nu doar ce e clasat drept monument istoric trebuie păstrat, e important și reutilizabil întreg fondul construit, ca parte a abordării sustenabile. 

Pe lîngă valorile estetice ale unei case vechi, mai sînt și cele sentimentale de care trebuie să se țină cont, iar a renova ceva vechi nu este mai ușor decît a reconstrui, a fost de părere arhitectul Köllő Miklós în prima secțiune a discuțiilor, dedicată mediului rural și mic urban. Casa nu trebuie gîndită ca un muzeu, ci poate fi oricînd adaptată nevoilor – de exemplu, într-o bucătărie, cuptorul tradițional și cel cu microunde se pot completa reciproc. E nevoie de oameni pentru a ține o clădire în viață, a completat Marina Batog, specialist în economie urbană. Avem mult patrimoniu industrial abandonat, dar și clădiri publice rămase fără utilizatori, magazine centrale care nu mai sînt sustenabile, o decădere a transportului pe căile ferate. Sînt necesari utilizatori pentru a păstra un spațiu viu, prin urmare principala provocare pentru cei care se ocupă de revitalizarea patrimoniului local este potențarea spațiului, încît să atragă oamenii.

Michaela Türk, director de dezvoltare și implementare proiecte al Fundației Mihai Eminescu Trust, a venit cu cîteva exemple de practici în care au fost combinate trei elemente: restaurare, implicarea comunității în planificare și implementare și viața de după acest proces. În Alma Vii, sat din Sibiu cu nici 500 de oameni, localnicii au fost întrebați ce își doresc, de ce ar avea nevoie pentru a trăi mai bine în comunitate. Așa s-a ajuns la restaurarea și reconversia funcțională a bisericii fortificate, cu păstrarea semnificației turnurilor. În unele încăperi localnicii își pot vinde produsele, obiectele donate de săteni au fost folosite pentru redecorare, iar pentru că o doamnă voia să coacă plăcinte într-un cuptor tradițional care se păstrase acolo, acesta a fost integrat și recondiționat. În Archita, Mureș, sat în care nu mai exista un cămin cultural, prin „ȘURA” s-au pus bazele unui laborator de implicare civică, cu programe de educație non-formală, ateliere pentru copii, conferințe. 

Foto: A. Docea
Foto: A. Docea

În a doua parte a discuțiilor, axată pe reutilizarea fondului construit existent în mediul urban, arhitectul Liviu Ianăși, conf. dr. la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, a subliniat, legat de viitorul orașelor, că acestea vor trebui să evolueze mai alert, să se adapteze provocărilor, să fie mai atente la resurse, iar acest lucru poate avea consecințe pentru patrimoniu, pentru gestionarea moștenirii. Valoarea patrimoniului n-ar mai trebui să fie gîndită strict la nivel cultural sau economic – altfel spus, ar trebui să trecem dincolo de depozite devenite berării sau de centrale energotermice devenite muzee și să ne gîndim și la folosințe casnice, la nevoile de locuire. Patrimoniul este și o resursă socială, de continuitate, de mediu, iar șansa o reprezintă educația și multiplicarea actorilor urbani, dincolo de primării și de investitori, așa încît orașele să poată să inoveze. În acest context, merită menționată existența Festivalului Școlilor de Arhitectură din România, FAST, dezvoltat de Ordinul Arhitecților, care, între 1 și 5 noiembrie, are o primă serie de întîlniri la Timișoara. Coordonatorul proiectului, arhitectul Amalia Enache, a vorbit despre felul în care, prin programele educaționale ale OAR, pînă acum, în ultimii zece ani, 33.000 de elevi au beneficiat de cursuri de urbanism, legislație, sustenabilitate și au învățat cum să devină cetățeni mai buni, implicați în viața orașului.

Arhitectul Alexandra Stoica, director adjunct restaurare la Institutul Național al Patrimoniului, a atins problema reutilizării clădirilor existente ca măsură de reducere a impactului schimbărilor climatice. Utile, în acest demers, sînt maparea spațiilor nefolosite, o metodologie de intervenție non-invazivă pentru eficientizarea energetică a clădirilor cu valoare istorică și culturală, dar și existența unui centru de mentenanță, pentru că restaurarea ar trebui să fie ultima soluție. În conversia patrimoniului sînt implicate trei forțe: arhitectul, investitorul și proprietarul, iar situația cea mai dificilă este cînd se ajunge la demolarea preventivă, a fost de părere arhitectul Adrian Crăciunescu, conf. dr. UAUIM, care a dat și cîteva exemple în care clădirile fie au fost demolate și s-a construit altceva, fie s-a încercat păstrarea specificului lor, cu un rezultat arătînd ca un fals grosolan. De regulă, e o problemă de fonduri, se fac renovări brutale cu bani puțini, iar lumea nu prea stă să mai judece anularea trecutului. În plus, de multe ori, avizele necesare construirii se obțin mai repede decît cele pentru restaurare. În final, arhitectul urbanist Claudia Pamfil, membru al Comisiei Tehnice de Amenajarea Teritoriului și Urbanism a Municipiului București, vorbind despre atitudinea manifestată prin documentații de urbanism și rolul administrației, a subliniat un aspect important: costurile sînt ale prezentului, dar beneficiile sau eventualul impact negativ vizează generațiile viitoare.

Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului. O planificare reușită a orașelor îmbunătățește viața oamenilor, iar conversia fondului construit în mediul urban sau rural nu înseamnă altceva decît o adaptare a lui la necesităţile prezentului, cu păstrarea valorii memorial-istorice. În relația cu patrimoniul se pornește de la oameni – el nu poate trăi dacă nu e activat de comunitate, de interesul public, de legăturile emoționale cu membrii societății.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.