Coperta săptămînii

Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.

Treci de 40 de ani și abia atunci începi să te întrebi ce îți place cu adevărat.

Miza lor a fost libertatea, fără de care onoarea și demnitatea își pierd sensul.

Beat sau nu, funcționarul menționat mai sus riscă zilele astea să aibă parte de o mahmureală zdravănă.

Cu alte cuvinte, în politică e nevoie și de un dram de noblețe. Chiar dacă – și tocmai dacă – adversarului îi lipsește.

Se „strică limba”? Cumva, da. Dar nu asta ne indignează cu adevărat, ci faptul că nu mai sîntem noi aceia care o stricăm.

De aici pînă la personajul Winnie-the-Pooh din poveștile pentru copii scrise de A.A. Milne nu a fost deloc mult.

Să nu uităm, România nu e doar țara lui „Petrică și lupul“. E și cea a expresiei „ți s-a urît cu binele”. Dacă minte n-a avut …

„Se duc să petreacă sau să se rupă pe «droage»?“

Eu eram, de fapt, cel care trebuia schimbat neîntîrziat. Ratasem cu desăvîrșire „cabina”.

Pentru a contribui la construirea unui viitor mai bun și mai inovator. Dar vrem asta oare?