Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe. Probabil vei fi uimit de cât de multe știe despre lemn. Nu o lua ca pe o lecție neapărat, ci ca pe dovadă de dedicare și respect pentru întreaga moștenire câștigată de el în timp. Vor fi multe „se știe că”, toate fiind învățate sau preluate privind și exersând. Tocmai această cunoaștere, uneori mai greu de pus în cuvinte, este miza proiectului DRANICA.24.
Iată de ce Festivalul Internațional al Meșteșugurilor Tradiționale în Lemn DRANICA (Traditional Woodcraft Fest DRANICA), care a avut loc în vara acestui an la Muzeul Maramureșean din Sighetu Marmației, a reunit meșteri din România, Ucraina și Ungaria.
Au fost mulți vizitatori sau curioși veniți din România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Belgia, Germania, Olanda, Japonia și Israel care s-au lăsat prinși de frumusețea meșteșugului și au intrat în hora atelierelor, cioplind și creând alături de meșteri. Și nu e chiar ușor să iei dalta în mână pentru prima oară și să lași în urmă o incizie perfectă pe o bucată de lemn care în final să devină un obiect încrustat cu motive, fiecare cu o simbolistică aparte.
Dar iată că, prin prisma proiectului „DRANICA.24 – Promovarea patrimoniului imaterial al lemnului din Euroregiunea Carpatică. Manual tehnic pentru prelucrarea tradițională a lemnului”, meșterii au avut ocazia să-și arate priceperea, iar cei dornici, să învețe participând la cele 14 ateliere interactive diferite.
Bledea Mihai, de exemplu, un meșter iscusit din Maramureșul Istoric, a explicat ce înseamnă îmbinarea grinzilor în coadă de rândunică, o soluție tehnică prin care elementele unei construcții din lemn se unesc la colțuri. Folosită de multă vreme, această ingenioasă tehnică de îmbinare nu doar că oferă stabilitate construcției, dar îi dă și un farmec aparte prin modelul care se conturează frumos prin suprapunerea grinzilor.
La atelierul de confecționare a șindrilei sau draniței, cum i se spune în Maramureș, lecția interactivă a cuprins și povestea lemnului. Berindea Ion, maestru în despicarea bușteanului pe fibră, a vorbit despre tipurile de draniță: dreaptă, cu cioc sau rotunjită. A mai vorbit și despre uneltele cu care lucrează, despre esența lemnului și despre vârsta pe care trebuie să o aibă arborele la tăiere, apoi despre momentul în care se doboară. Un aspect interesant pe care meșterii îl știu este că lemnul bun pentru draniță provine din copacii crescuți pe partea de nord a muntelui, unde, se spune, că lemnul crește mai lent și devine mai rezistent.
Unele lucruri nu se pot despărți de povestea lor, iar sculptura ornamentală este unul dintre ele. Bumb Sabin și Bârsan Ioan, prin priceperea lor continuă povestea motivelor de pe porțile maramureșene, dar și de pe troițe, iar Rus Ioachim Mihai transformă orice suprafață lemnoasă în adevărate opere de artă care duc mai departe file din istoria nescrisă a unui meșteșug atât de frumos.
Meșterul vorbește prin creația sa, având și o responsabilitate morală de a păstra acest cod de semne sculptat și de a-l transmite mai departe într-o formă autentică, având în același timp un soi de marcă distinctivă. O privire mai atentă asupra creațiilor din lemn, fie ele case, porți sau obiecte meșteșugărești, poate spune multe despre o comunitate. Care familie e mai înstărită (prin dimensiunea porților sculptate) sau care a fost povestea unui ceteraș (prin epitaful de pe crucea colorată din Săpânța).
Prin lucrările tânărului Stan Ioan Pătraș, cel care duce mai departe tradiția crucilor din Cimitirul Vesel de la Săpânța, se transmit informații cu valoare etnografică, antropologică, istorică și socială, iar acest lucru scoate în evidență cu atât mai mult importanța cunoașterii și păstrării culturii și a mesteșugurilor tradiționale. În fapt, ele nu reprezintă o simplă îndeletnicire, ci o suprapunere de cunoștințe dintr-o intersecție de domenii. Încântați să afle astfel de lucruri, participanții la acest atelier au învățat cum și cu ce se pictează crucile și ce spun simbolurile de pe ele.
Popovici Gheorghe a arătat cum se fac obiectele de uz casnic, foarte folositoare pentru fiecare familie, iar Șerban Nicolae a vorbit despre pecetarele din lemn cu care, de Paști, se pecetluiește prescura.
Nu poți să vorbești despre Maramureș fără să amintești de fusul cu țurgălău. Acesta a fost unul dintre obiectele lucrate și prezentate de meșterul Petric Ioan la atelierul său. Torjai Alexandru a făcut o demonstrație de migală, prin crearea unor obiecte, precum vârtelnița, în interiorul unei sticle, o treabă ce necesită răbdare și precizie.
Toți meșterii au dat dovadă de pricepere și dăruire, iar un mare câștig al festivalului a fost crearea unui spațiu comun de întâlnire pentru ei, atât din punct de vedere al schimbului de practici si experiențe, cât și pentru a împărtăși informații valoroase celor care au dorit să învețe.
Meșterul ucrainean Petro Shehda, spre exemplu, a vorbit despre esențele de lemn și despre felul în care se cioplesc panourile decorative, iar Mykhailo Madiarii a sculptat în rădăcini, o tehnică în care forma naturală a lemnului hotărăște ce urmează a fi realizat.
Cercetătorii maghiari au dus mai departe atelierul dedicat decorării mobilierului tradițional cu motive florale, iar Zeteny Farago din Ungaria a prezentat uneltele și tehnicile sale de lucru și astfel toți meșterii care au participat au reușit să schimbe impresii și idei.
În spatele festivalului și implicit a proiectului stă o idee simplă: patrimoniul nu este reprezentat doar de obiectele în sine, ci și de cunoașterea care le-a dat naștere. În acest context, atelierele DRANICA au fost un bun prilej de documentare. Cercetătorii prezenți din instituțiile partenere au notat detalii despre instrumentarul folosit, etapele și modul de lucru, astfel încât să pregătească la finalul proiectului un manual tehnic de prelucrare a lemnului bine documentat.
Așa ajung în scris lucruri pe care meșterii le știu "de când lumea", dar n-au fost încă puse pe hârtie. Așa ajungem să-i cunoaștem pe acești meșteri valoroși, să îi vizităm, să învățăm de la ei și să îi apreciem. Ei sunt păstrătorii meșteșugului tradițional de prelucrare a lemnului reprezentativ pentru zona transcarpatică.
Poate că tocmai aici e câștigul de fond. Un meșteșug nu se păstrează punându-l deoparte, ci dându-l mai departe, iar manualul de la capătul acestui drum are un singur țel: ca lemnul să mai aibă și mâine mâini care să-l lucreze.
Proiectul „DRANICA.24 – Promovarea patrimoniului imaterial al lemnului din Euroregiunea Carpatică. Manual tehnic pentru prelucrarea tradițională a lemnului” (HUSKROUA/23/RS/2.2/021) este implementat prin Programul Interreg NEXT Ungaria–Slovacia–România–Ucraina, cu Camera de Comerț și Industrie Maramureș în calitate de lider de proiect, alături de Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației, Universitatea Națională din Ujgorod (Ucraina) și Universitatea din Miskolc (Ungaria).
Mai multe detalii despre proiect găsiți pe pagina de Facebook:
