De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
Numai că traducerea nu înseamnă doar schimbarea limbii în care este disponibilă o carte. Înseamnă accesul la alți cititori, alte piețe și, uneori, la un context editorial complet diferit.
O carte publicată numai în limba română se adresează, în primul rând, unui public de aproximativ 20 de milioane de vorbitori nativi, la care se adaugă comunitățile românești din diaspora. Traducerea în engleză schimbă considerabil această perspectivă.
Dar lucrurile sunt ceva mai complicate decât par.
Traducerea înseamnă acces la alți cititori
Cel mai evident argument este extinderea publicului.
O carte tradusă poate ajunge la cititori care altfel nu ar fi avut acces la ea. Pentru autorii independenți, posibilitatea este cu atât mai interesantă astăzi, când formatele digitale și platformele internaționale permit publicarea fără o infrastructură editorială uriașă în spate.
Asta nu înseamnă că simpla apariție a unei versiuni în engleză va aduce automat vânzări. Piața devine mai mare, dar și concurența este pe măsură. Traducerea deschide o ușă. Autorul trebuie în continuare să găsească metodele prin care cititorii vor afla că acea ușă există.
Există însă și un alt avantaj. Unele povești profund locale pot deveni interesante tocmai în afara spațiului în care au fost scrise.
O copilărie într-un oraș mic din Bărăgan, viața în România postcomunistă sau experiența emigrării sunt familiare unui cititor român. Pentru unul britanic, american sau australian, aceeași poveste poate deschide o lume pe care o cunoaște foarte puțin.
Localul nu este neapărat un obstacol în calea traducerii. Uneori este chiar lucrul care face o carte diferită.
O traducere literară nu înseamnă înlocuirea cuvintelor
Aici începe partea dificilă.
Un text literar nu poate fi mutat mecanic dintr-o limbă în alta. Traducătorul trebuie să păstreze sensul, dar și ritmul, vocea autorului, umorul, expresiile și diferențele culturale.
În cazul unei cărți autobiografice sau al nonficțiunii creative, dificultatea poate fi și mai mare. Vocea naratorului face parte din carte. Dacă aceasta se pierde, informația rămâne, dar literatura poate dispărea pe drum.
Expresiile regionale sunt un exemplu simplu. O traducere literală poate fi impecabilă gramatical și complet străină de felul în care vorbește un om în limba respectivă.
Din acest motiv, traducerea literară presupune și adaptare.
Uneori o glumă trebuie reconstruită. Alteori o expresie trebuie înlocuită cu una care produce același efect asupra noului cititor. Există inclusiv situații în care un termen trebuie explicat pentru că realitatea pe care o descrie nu are un echivalent cultural direct.
Scopul nu este ca fiecare cuvânt să rămână la locul lui, ci ca textul să supraviețuiască mutării.
Autorul are și el de lucru
Traducerea unei cărți nu ar trebui să fie un proces în care autorul trimite manuscrisul și îl primește înapoi câteva luni mai târziu într-o limbă nouă.
Colaborarea cu traducătorul contează.
Autorul poate explica intenția unei fraze, contextul unei întâmplări sau sensul unei expresii care pare banală în limba originală. Traducătorul, la rândul său, poate semnala pasajele care nu funcționează în aceeași formă pentru noul public.
Este cu atât mai important în literatură, unde două formulări cu același sens pot avea temperaturi complet diferite.
Din România către un public internațional
Există și autori români independenți care aleg această cale.
Volumul autobiografic „De la sărăcie la extaz”, de Ștefania Sarina Oprea, a fost tradus în engleză sub titlul From Scraping By to Soaring High și publicat și în format ebook.
Cartea pornește din Lehliu Gară și dintr-o copilărie petrecută în Bărăgan, trece prin București și ajunge până în Malta. Traducerea pune astfel în fața cititorului străin o poveste foarte legată de România, fără ca originea ei locală să trebuiască ascunsă sau neutralizată.
Dimpotrivă. Acesta este unul dintre motivele pentru care traducem literatură: ca o experiență născută într-un loc foarte precis să poată fi citită la mii de kilometri distanță.
O carte tradusă nu este o carte garantat vândută
Merită spus și lucrul mai puțin spectaculos.
Traducerea nu garantează succesul internațional. După ea urmează descrierea cărții în noua limbă, alegerea categoriilor potrivite, promovarea, recenziile și construirea unei prezențe în fața unui public care, cel mai probabil, nu știe nimic despre autor.
Dar îi oferă cărții o posibilitate pe care înainte nu o avea.
Pentru un autor, acesta poate fi un motiv suficient. Manuscrisul a trecut deja o dată de granița dintre omul care l-a scris și omul care îl citește.
Traducerea îi permite să mai treacă una.
