O întrebare greu de ocolit

Publicat în Dilema Veche nr. 1038 din 29 februarie – 6 martie 2024
Aleksei Navalnîi/ wikimedia commons
Aleksei Navalnîi/ wikimedia commons

Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată. În Răsărit, regimul Putin distruge oameni şi oraşe ale Ucrainei, îşi toacă propriii cetăţeni pe front, încearcă să sufoce orice formă de protest. În Apus, Trump riscă să pună pe butuci democraţia la ea acasă, susţinut de o mulţime de americani. Face din exerciţiul politic bunul plac al unui mahăr de mahala. E partenerul occidental al lui Putin. Un rău cu două chipuri convergente minează ordinea civilizată, ameninţă Occidentul, Europa. Cît despre suferinţă şi nenorocire, ele au ajuns materie curentă. Cum e, de pildă, chinul acelei femei din Harkiv, ai cărei fiică şi nepoţi au pierit în casa incendiată de un bombardament rusesc. „Nu ştiu cum am să trec prin asta”, spune ea înecată de durere. E doar una dintre nenumăratele ştiri de fiecare zi.

Cum te aşezi în faţa răului, a suferinţei devenite atît de virulente, de tăioase? Cum iei seama la ele? O cale ar fi acţiunea, efortul organizat, tenace împotriva răului. E apoi întrebarea despre cum de răul are atîta loc în alcătuirea lumii, despre ce rost poate avea suferinţa. Cînd ele abundă în experienţa ori în ştirile de fiecare zi, întrebarea nu poate fi evitată. Cu masivitatea lor, răul şi suferinţa ne scormonesc mintea, ne împing la o cît de modestă căutare. 

În privinţa acţiunii, Ucraina e exemplul eroic, pe care invadatorul nu izbuteşte să-l înfrîngă, să-l descurajeze. Dar pe care insuficienţa ajutorului occidental riscă să-l lipsească de mijloace. În Rusia, în ciuda compresorului totalitar, continuă să existe cazuri eroice de curaj, de rezistenţă împotriva regimului. Aleksei Navalnîi va rămîne un om al acţiunii, o voce  imposibil de înăbuşit. Pînă în ajunul morţii l-a denunţat pe dictator, şi-a păstrat în carcera arctică vigoarea, calmul şi umorul. Putin l-a putut otrăvi, întemniţa, supune unui regim de exterminare. Dar nu l-a putut învinge. Fiindcă nu l-a putut învinge, l-a ucis, spunea pe drept cuvînt Iulia Navalnaia. Alţi ruşi îşi continuă opoziţia: politicienii Ilia Iaşin şi Vladimir Kara-Murza (amîndoi în închisoare dură), Evgheni Roizman, fost primar al oraşului Ekaterinenburg, Oleg Orlov, membru al astăzi interzisei asociaţii Memorial pentru documentarea represiunii sovietice, pe cale de a fi judecat, alţi întemniţaţi. Sînt apoi cei care, chiar dacă nu ajung la acţiune organizată, fac gesturi, riscante, de solidaritate: de pildă, cei care, în oraşele ruseşti, au îndrăznit să-l cinstească după moarte pe Navalnîi.

Faţă de acţiunea eroică a Ucrainei, Europa nu s-a mobilizat încă destul, nu a atins nivelul acţiunii eficace. „A sunat ceasul deşteptător, dar încă nu ne-am dat jos din pat”, spunea de curînd ministrul de Externe al Lituaniei. Cînd ordinea democratică e ameninţată din Răsărit şi din Apus, Europa nu poate oare acţiona mai repede, mai amplu, mai decis? Mai treaz?

Alături de situaţia din teren, rămîne pentru fiecare dintre noi întrebarea privind scandalul răului şi al suferinţei. Religia dă aici nu puţine piste de interogaţie. Dar nu o dată reducem aceste piste la răspunsuri gata făcute, prea uşoare ca să se măsoare cu greutatea înăbuşitoare a întrebării. Iov, poemul despre rău şi suferinţă, interzice un astfel de tratament rudimentar. Iov e exasperat în faţa explicaţiilor pe care prietenii le dau suferinţei lui. Strigă împotriva metodei lor de a căuta „justificări”. Găseşte procedeul sîngeros de nepotrivit cu scara întrebării. În mare, prietenii avansează două explicaţii. Prima: Iov trebuie să fi făcut el ceva ca să stîrnească nenorocirea pe care Dumnezeu a abătut-o asupra lui. Are el o vină ascunsă. Dar, asemenea dreptului din Republica lui Platon, Iov e figura inocentului plin de evlavie, fără greş: poemul insistă îndelung asupra acestei calităţi. Prietenii nu se lasă însă: tocmai îndîrjirea cu care pune întrebarea, tocmai strigătul lui pentru sens îndreptat spre Dumnezeu ar da motiv pătimirii lui. A doua explicaţie a prietenilor: Dumnezeu e atotputernic, e Creatorul care nu are de dat socoteală creaturii pentru soarta şi năpastele ei. Or, asta l-ar lipsi pe Dumnezeu de interlocutorul uman, ar face din cel din urmă doar o materie inertă, incapabilă de dialog. 

Pe scurt, prietenii plasează problema lui Iov, problema răului şi a nenorocirii, în logica închisă a lumii. Îi răspund prin „explicaţii” în orizont finit şi moralist. „Rezolvă” problema, elimină vectorul stăruitor al interogaţiei. Pentru ei, căutarea, întrebarea neistovită adresată transcendenţei înseşi sînt condamnabile. Într-un text în a cărui tramă se întrevede cazul lui Iov (Iubirea lui Dumnezeu şi nenorocirea), Simone Weil făcea o deosebire plină de justeţe. În cel nenorocit, spunea ea, geme la nesfîrşit o singură întrebare: de ce? El nu caută o „explicaţie”, nu caută mecanismul care l-a prăbuşit în nenorocire. Caută un drum, un sens. Care e rostul, scopul nenorocirii mele? Pentru ce am ajuns dispreţuit, ameninţat, vulnerabil, terorizat? Iisus însuşi a pus pe cruce întrebarea: „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Omul nenorocit, spune Simone Weil, îşi priveşte starea nu din punctul de vedere al necesităţii, ci al finalităţii.

În fond, pe Iov asta îl macină, de asta strigă din răsputeri la Dumnezeu: fiindcă nu găseşte nici un înţeles pentru nenorocirea lui. Caută în propria viaţă, în condiţia umană, în marea carte a creaţiei, în înţelepciunea cu care Dumnezeu a compus-o şi nu află nimic destul de convingător ca să-i dea un sens, să-i mulţumească înţelegerea, să i-o sature. Peste risipirea avutului şi a cărnii lui a trecut cu destulă uşurinţă. Dar mintea lui este exasperată. Ea e cea care cercetează în van, suferă şi se tînguie de-a lungul poemului. Pentru foamea de sens a nenorocirii – şi nu numai a ei –, răspunsurile imanente, oprite în loc, nu sînt de ajuns. 

De-a lungul întregului poem, Iov refuză „rezolvarea” problemei. În pofida prietenilor, continuă să-şi lanseze întrebarea în sfera transcendenţei; îl cheamă pe Dumnezeu ca să se întrebe împreună despre condiţia răului şi sensul nenorocirii. Şi, în cele din urmă, izbuteşte să-şi atingă Interlocutorul. Dumnezeu iese din misterioasa lui tăcere, îi vorbeşte tumultuos, vocea divină se revarsă cu infinitul sensurilor ei. Există, în acest torent de sensuri, vreun răspuns la întrebarea lui Iov? Sau torentul a înghiţit cu totul întrebarea?

În finalul poemului ni se spune ceva, dar nu e vorba despre un răspuns, ci despre calitatea căutării. Dumnezeu consideră că i se potriveşte stăruinţa interogaţiei lui Iov, energia ei verticală. Mai puţin potrivită cu Sine i se pare pietatea statică a prietenilor. O acceptă în măsura în care ea rămîne permeabilă faţă de curajul întrebării lui Iov, faţă de perseveranţa ei dinamică. 

Descumpăniţi de scandalul răului şi al suferinţei, nu se poate să nu ne întrebăm asupra lor. E potrivit atunci să luăm seama la preferinţa divină în ceea ce priveşte modul întrebării. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.