Format letric

În ultimii ani – cu o accelerare considerabilă în perioada pandemiei –, tot mai multe texte au circulat în formă electronică, transmise prin diversele sisteme care folosesc Internetul. Odată ce cuvintele text, document sau fișier au ajuns să denumească în mod curent entități din spațiul virtual, a apărut necesitatea unei dezambiguizări terminologice, prin care noua realitate (textele digitale) să se diferențieze de cea tradițională (textele scrise sau tipărite pe hîrtie). În română, s-a impus pe nesimțite și destul de repede opoziția între termenul electronic (frecvent în uz) și letric (mult mai puțin sau deloc cunoscut de vorbitori). Adjectivul letric nu este cuprins în dicționarele noastre uzuale; între timp, a fost inclus în ultima ediție a Dicționarului ortoepic, ortografic și morfologic (DOOM³), ceea ce constituie o dovadă a folosirii sale destul de intense. Termenul este utilizat în anunțuri oficiale, emise de instituții respectabile, mai ales în sintagma format letric:„raportări format letric” (asfromania.ro); „program depunere dosare în format letric pentru candidații admiși” (umfcv.ro), „înscriere online, dar cu dosar depus şi în format letric” (edupedu.ro) etc. Sînt posibile și alte construcții: „se aprobă formatul, elementele de siguranţă şi structura certificatului de înregistrare, în formă letrică şi electronică” (lege5.ro); „recomandăm să se apeleze la poștă (letrică sau electronică)” (cjpsv.ro); „mențiunea letrică «Conform cu originalul»” (jurnaluldearges.ro). Uneori, termenul este explicat prin echivalentul mai clar și mai concret pe hîrtie: „suspendarea corespondenței în format letric (pe hîrtie), pe fondul pandemiei” (drdpiasi.ro). Definițiile și explicațiile se pot găsi tot în Internet: „Un document în format letric este acel document imprimat (listat) pe un suport de hîrtie” (despretot.info).

Termenul letric creează destule nedumeriri. Forma nu este, așa cum am putea crede, rezultatul unui împrumut recent din vreo limbă de circulație. Cuvîntul apărea sporadic și cu sensuri diferite în unele texte din secolul al XX-lea, în mod clar sub influența cuvîntului francez lettre, raportîndu-se la sensurile principale ale acestuia – „literă” și „scrisoare”. Derivatul lettrique nu apare în Trésor de la langue française informatisé, dar fusese înregistrat, de exemplu, în marele Larousse din 1866, cu sensul „referitor la litere”. E sensul cu care găsim și forma românească letric în revista Teatrul: „înaintea grupului letric”, „jocurile de litere (letrice)” (nr. 5, 1981). Utilizarea actuală nu s-a dezvoltat însă din acest sens, ci, foarte probabil, din accepția „prin scrisoare”, atestată în jargonul juridic-administrativ. Nu am găsit dovezi ale provenienței acestui sens chiar din franceză (unde poate că avea o circulație restrînsă, neînregistrată de dicționare), ceea ce ar putea sugera – pînă la proba contrarie – că este vorba de un pseudofranțuzism produs pe teren românesc. 

În presa de acum un secol, termenul letric apărea deja în anunțuri financiare: Banca Moldova declara, în 1916, că „efectuează plăți telegrafice și letrice” (Opinia, 22 septembrie 1916); anunțul a persistat, cu ușoare variații, și după război: „execută plăți letrice și telegrafice în condițiuni avantajoase” (Opinia, 4 iunie 1927). Peste încă un deceniu, regăsim opoziția între letric și telegrafic: „furnizorul va trebui să comunice sub o formă oarecare, fie letric, fie telegrafic(…), că a expediat marfa” (Argus, 22 aprilie 1942). După cîteva decenii, termenul reapare tot în limbajul juridic-administrativ și în context financiar, în Revista economică: „Cazurile de forță majoră vor fi aduse la cunoștința celeilalte părți telegrafic sau prin telex, cu confirmarea letrică” (25 august 1978). Revista publică și un text legislativ – „Reguli și uzanțe uniforme privind acreditivele documentare” – în care se fac precizări în legătură cu „orice mod de teletransmitere”pentru care se cere sau nu o „confirmare letrică prin poștă” (21.12.1984). În anii următori, distincția a persistat, cu letricca termen stabil, dar cu modificări ale soluției alternative: „înscrierile se fac prin corespondență letrică sau fax” (anunț, în Tribuna Sibiului, 19.10.1993). 

Trecînd de la telegraf la telex, fax, poștă electronică, cuvîntul letric și-a pierdut tot mai mult sensul specific, motivat etimologic, „prin scrisoare”, căpătînd unul mai general – „pe suport de hîrtie”. Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice(Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).