Cofetăriile din centru

Părea de neînțeles cum poate exista o asemenea prăjitură, doar din frișcă. Acel cataif a fost pasiunea mea o perioadă.

La cofetărie

Cofetăriile astea din centru erau precum restaurantele la care ieșim acum, erau aproape singura formă de socializare.

În România ceaușistă nimic nu se găsea ușor ori trebuia să umbli disperat, să ai pile la vînzătoare și să cumperi cu suprapreț.

Trăiam într-un soi de cultură a frugalității.

În întunericul de dincolo de geamuri, lumina din case poleia totul într-o posibilă poveste.

Cert e că aveam ierni ca-n filmele de Crăciun de azi: cu zăpada fix cît trebuia.

Cutremurul din 1977 a fost primul eveniment important și nefericit pe care l-am trăit.

Pentru că oficial nu se putea vorbi de Crăciun, se tot anticipa Revelionul.

Constat că ideea de familie rămîne poate aceeași, dar practicile ei se schimbă mereu.