bazar

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Zizi și neantul jpeg
Mai simplu
E ca un moment de pauză, de oprire a ritmului „obligatoriu” al consumului.
Zizi și neantul jpeg
O lume mai grea
Lumea „ușurătății ființei” a fost înlocuită cu una a gravității, în care gesturile și opțiunile fiecăruia dintre noi par să conteze altfel.
Zizi și neantul jpeg
Lucruri bune și de neuitat
Războiul ăsta m-a făcut să mă gîndesc la multele lucruri și gesturi care mi-au luminat viața, care ne-au luminat viețile noastre, ale tuturor, într-un moment sau altul.
Zizi și neantul jpeg
Binele și răul
Logica în care trăim acum nu mai e doar cea a războiului și a păcii.
Zizi și neantul jpeg
Eroism
Un comportament ce-mi părea livresc și olimpian a devenit, brusc, cît se poate de uman în situația dată.
Zizi și neantul jpeg
Straturi și radicalizări
Senzația de suprarealism persistă și existența de-abia se derulează în jurul masacrelor, al morților violente, al nedreptăților fără capăt, ca un mecanism uitat.
Război jpeg
Război
Logica războiului și a barbariei a intrat, incredibil și inadmisibil, iar în uz.
Zizi și neantul jpeg
Zgomote de altădată
Chiar dacă erai singur, casa era cumva vie, într-un freamăt și-un foșnet care te făceau să nu-ți fie urît.
Zizi și neantul jpeg
Prin casă
Îmi aduc aminte de gesturi, atitudini și obiecte cîndva obișnuite acasă. O parte dintre ele, evident, s-au pierdut.
Zizi și neantul jpeg
Gesturi noi și uitate
Uitarea începe cu gesturi foarte mici. Și aparent anodine. De pildă, îmi dau seama că mi-am pierdut obiceiul de a tăia pîinea.
Zizi și neantul jpeg
Om de zăpadă
Zăpada a devenit un fel de rara avis, o mitologie pe care o reactualizăm prin povești și poze vechi.
Zizi și neantul jpeg
Slavomir și iubirea necondiționată
Nu-mi aduc aminte de nici un moment în care, în cei 16 ani pe care i-am petrecut împreună, să nu-și fi făcut timp pentru mine.
Zizi și neantul jpeg
Interior și exterior
Cărțile te puteau proteja de exteriorul intruziv și manipulator.
Zizi și neantul jpeg
Melancolii și sărbători
Există și o tristețe a sărbătorilor, o melancolie a lor, de care ne dăm seama, mereu, mai curînd după ce le trece efervescența.
Zizi și neantul jpeg
Revelioane
Cred că de atunci am învățat nu doar să fiu un fan al culturii populare, ci și un spectator critic al acesteia.
Zizi și neantul jpeg
Brazi și epoci
Globurile astea simple, la prima vedere, de sticlă, nu erau lipsite de poezie: aveau o oarecare fragilitate, delicatețe.
Zizi și neantul jpeg
Haine din alte vremi
Mama avea talent la Public Relations, interacționa ușor cu vînzătorii de orice, știa cum să-i ia și cum să negocieze cu ei, și material, și emoțional.
Zizi și neantul jpeg
Dezvrăjiri și revrăjiri
Pe vremea lui Ceaușescu se vorbea la televizor despre „Luna cadourilor“, din cîte îmi amintesc.
Daruri jpeg
Daruri
Nu puteai arunca pur și simplu ceva, pentru că în spatele obiectului respectiv era, pe de o parte, așa cum spuneam, efortul celui care îl făurise și, pe de alta, al celui care îl dăruise.
Zizi și neantul jpeg
Mall și reconfigurări
Cred că singurul loc chiar non-stop era bufetul gării, și de asta Gara de Nord fusese și ea un mit pentru mine.
Zizi și neantul jpeg
Oameni, animale, atitudini
Apropierea tot mai amenințătoare a morții ne-a făcut să privim mai îndeaproape și mai cu interes spectacolul uman din jurul nostru.
Zizi și neantul jpeg
La adăpost de vreme rea
Am învățat să mai pot scoate, întîi timid, apoi ceva mai îndrăzneț, capul de sub plapumă și să mai arunc cîte o privire la neant.
Zizi și neantul jpeg
Tradiții, mai noi
Nu ne erau la îndemînă nici industria de Halloween, nici romanele lui Stephen King, nici filmele de groază, dar nevoia de sperietură și de un anumit tip de contact cu supranaturalul exista, era prezentă.
Zizi și neantul jpeg
Părinți și bunici
Nici nu te gîndești, aproape că nici prin minte nu-ți trece că respectivul bunic e o ființă de sine stătătoare, care a avut și are o viață proprie, o carieră, iubiri, cum afli mai tîrziu. În momentele alea îl vezi doar în raport cu tine.
Zizi și neantul jpeg
La boală
Boala nu numai că a ieșit din micile ecrane, dar a devenit tapetul vieții noastre cea de toate zilele.
Urși de pluș jpeg
Urși de pluș
Ursul Ghiță a fost purtătorul de cuvînt al defavorizaților și apărătorul diferențelor.
Nuanțe jpeg
Față în față
Ideea e că exista o anumite calitate și profunzime a conversațiilor cu oameni la care nu aveai altfel acces.
Zizi și neantul jpeg
Școală
Am înțeles ce sînt locurile comune și clișeele, și de atunci am tot luptat împotriva lor cum m-am priceput.
Zizi și neantul jpeg
Omnia mea...
Toată copilăria și adolescența am umblat cu săpun și prosop în geantă.
Zizi și neantul jpeg
Vacanțe aproape extreme
În vacanțe mi se întîmplau mereu nenorociri: cădeam, mă loveam, îmi rupeam ceva.
Zizi și neantul jpeg
Tentații de pieton desuet
Te simțeai ca-n „Scufița Roșie“, amenințată mereu de cîte un lup virtual care te pîndește din tufișuri în timp ce culegi floricele și e gata să te abată de la calea cea dreaptă.
Așteptări jpeg
Așteptări
Așteptarea unei scrisori, a unui pachet, a oricărui contact cu lumea de dincolo.
Zizi și neantul jpeg
Munca manuală
Îmi aduc aminte cît de puține ustensile aveam în casă în copilărie, prin anii 1970 și 1980.
Zizi și neantul jpeg
Ultima mare înainte de ’89
Știu că m-am dus la magazinul Fondului Plastic, care mi se părea suprema chestie și în a cărui vitrină mă uitam precum Fetița cu chibrituri, pentru că prețurile erau, în general, inaccesibile.
Zizi și neantul jpeg
Mări studențești
Era mult mai ușor de supraviețuit în cuplu, puteai pleca împreună cu partenerul la repartiție, de pildă.
Zizi și neantul jpeg
O altă mare
A fost pentru prima dată cînd am văzut pe propria-mi piele cum funcționează sistemul. Sistemul corupt în care trăiam.
Zizi și neantul jpeg
Marea
Mama a fost cu mult înaintea vremurilor și în privința vieții sănătoase și a locurilor de „retreat” și detoxifiere.
Zizi și neantul jpeg
Dr. Coiculescu și Policlinica „Sahia“
Aș putea spune că am crescut în Policlinica „Sahia“. De cînd eram în liceu, prin anii ʼ80, am fost „arondată” acolo, mama lucrînd la Arhiva Națională de Filme.
Zizi și neantul jpeg
Alte veri
S-a schimbat ceva radical atunci, aerul a devenit cu adevărat de vară, în ciuda dezastrelor casnice  care încă își urmau cursul, în virtutea unui haos prestabilit.
Zizi și neantul jpeg
Veri
Făceam parte dintr-o minisocietate și dintr-o ierarhie uneori dificil de dus și, de destule ori, nedreaptă.
Zizi și neantul jpeg
Lumea „cealaltă”
Să pleci în Occident, chiar în anii ’70, era ca și cum ai trece pe lumea cealaltă.
Zizi și neantul jpeg
Oca, o bunică altfel
Pentru mine, drumul acolo era probabil cu atît mai misterios cu cît era legat de o lume în care părea imposibil să ajungi: lumea „cealaltă”.
Zizi și neantul jpeg
Mama și vremurile
La școală ne puneau mereu să scriem compuneri despre Mama. S-o descriem, s-o poetizăm, să-i dedicăm ode. De 8 Martie, să-i facem flori din hîrtie creponată. În „Puiul”, „Fefeleaga” sau „La Vulturi”, să-i studiem ipostazele tragice. La desen, să-i facem portretul în culori calde.
Zizi și neantul jpeg
O altă planetă și Anda Maxim
Sosită dintr-un loc în care eram, la română și limbi străine, un soi de chior în țara orbilor, aici mi-am găsit nașii.
Zizi și neantul jpeg
Prima zi de „Zoia“
Mă îmbrăcasem precum Sailor din Wild at Heart (de care încă nu știam) cu jacheta lui din piele de șarpe, ce purtam era simbolul individualității mele și al libertății mele.
Zizi și neantul jpeg
Să alegi filologia, în anii ʼ80
Amenințarea cu o viață nefericită la țară, în locul uneia fericite la o întreprindere dintr-un oraș, poate chiar din București, cu un salariu mai mare, a mai venit și cu alte ocazii.
Zizi și neantul jpeg
Moarte și verde
Pandemia, cel puțin pe unii dintre noi, ne-a transformat în pușcăriași. În autocondamnați la spații mici și închise.
Zizi și neantul jpeg
La 20 și ceva de ani, atunci și acum
E ciudat cînd realizezi că odrasla ta capătă vîrste cu care încă te mai identifici. Nu că aș mai avea acum 20 de ani, nici că m-aș situa pe undeva prin apropierea acestei vîrste.
Zizi și neantul jpeg
Fețele sărbătorilor
Timpul sărbătorii e rai pentru ispitele ei, atunci e momentul în care oamenii au răgaz și sînt dispuși să-și cheltuiască energia și banii pe lucruri inutile.
Evaziuni jpeg
Evaziuni
Dilemele morale erau minime, eram atît de siguri că schema care ni se oferă va funcționa, încît aproape că nu ne mai puneam probleme de nici un fel.
Zizi și neantul jpeg
Filme pe bulevard
Cititul devenise meseria mea: învățam să citesc și să interpretez texte, apoi să scriu despre ele.
Zizi și neantul jpeg
Iar despre „lumea mică”
În pandemie, mult timp, s-a-ntîmplat ceva interesant cu „lumea mică”: a devenit, o vreme, mainstream.
Zizi și neantul jpeg
Cărți poștale din lumea cealaltă
Scrisorile erau deschise și citite. De fapt, se vedea: plicurile veneau uneori desfăcute (sau prost refăcute).
Zizi și neantul jpeg
Lumea de dincolo
Pentru că nu se găseau destule și totul se obținea cu efort, oamenii își depuneau proviziile cu greu obținute doar în propriile vizuine.
Zizi și neantul jpeg
Singura lume pe care o știam
Nu percepeam neapărat spațiile din filme și seriale ca pe niște realități geografice, ci, mai curînd, ca pe niște ficțiuni plăsmuite pentru personaje.