Parcul Tineretului

Publicat în Dilema Veche nr. 988 din 16 martie – 22 martie 2023
Zizi și neantul jpeg

Nu am fost niciodată o mare fană a ieșitului în parc, ca atare. Nu mi-au plăcut niciodată duminicile în care te îmbraci frumos, cu tot familionul, și ieși la promenadă. În care bați, în pas corect, aleile reglementar pavate și măturate, înconjurate de flori prea frumoase și exact atît de îngrijite cît te-ai fi așteptat. 

Ceea ce nu-nseamnă că nu mi-am petrecut destul timp prin parcuri, în special prin Parcul Tineretului, și a fost, de fiecare dată, o experiență. Dar trecerile și adăstările mele pe acolo nu au fost promenade în sensul clasic, ci alt fel de expediții, în general. 

Îmi aduc aminte de Parcul Tineretului înainte de a fi cu adevărat amenajat, cînd bunicii mei s-au mutat pe o stradă de case care dădea chiar spre acesta. Cred că erau, pe atunci, doar cîteva leagăne și tobogane ruginite. Nimic din atmosfera fancyși fercheșă de mai tîrziu. Dar și așa, deși știam că înainte fuseseră acolo Cociocul și o groapă de gunoi, și că în parc se afla vechiul crematoriu, tot îmi plăcea să merg acolo. Mi-era drag să mă dau în bărcuțele care scîrțîiau și să mă urc invers pe tobogan. 

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Pentru că parcul ăsta era intim legat de bunicii mei. Așa cum fusese, cînd eram și mai mică și ei stătuseră de cealaltă parte a Căii Șerban Vodă, Parcul Carol. Toată viața mea din perioada de atunci se învîrtise în jurul Parcului Carol (Libertății), de la plimbările în cărucior la cele pe tricicletă și la drumurile spre mătușa mea din vremea aceea, care stătea în zona 11 Iunie. După un timp, după ce bunicii mei s-au mutat în casa lor de pe cealaltă parte a bulevardului, totul a migrat în Parcul Tineretului. Începînd cu drumul meu spre școală. 

Spre Școala nr. 79 de azi, care se află pe Cuza Vodă, prin zona restaurantului Budapesta de atunci și a bulevardului Cantemir, școala generală a Liceului „Creangă“. La început, mergeam prin parc cu bunicul meu. Pîndeau pericolele pe acolo, pe la tot pasul, mi se adusese la cunoștință. Aveam o familie serioasă, conștiincioasă și responsabilă, căreia îi păsa de mine și care mă creștea prea bine, prea după reguli. Știam că n-am voie să intru-n vorbă cu oamenii străini, criminalii pedofili din filme n-ar fi avut nici o șansă cu mine, nici nu i-aș fi băgat în seamă, darămite să mă las impresionată de șmecheriile lor. 

Așa că în privința parcului știam că trebuie să țin drumul drept, tot înainte, și să nu fac nimic care să aducă, măcar de departe, cu aiurelile Scufiței Roșii. Mai știam că prin parc se pot ivi, de prin tufișuri, exhibiționiști. Ceea ce, de altfel, s-a dovedit adevărat. Dar, pregătită fiind, îi ocoleam ori mă îndepărtam de ei. Ba mai mult, avînd școala protestatară a mamei mele în spate, le strigam că, dacă nu pleacă, chem Poliția (Miliția).

Așa mi-am dat seama că nu sînt, de fapt, chiar atît de neajutorată și că pot stăpîni, totuși, teritoriul parcului care, inițial, îmi păruse nemărginit și amenințător. Circulau diverse povești despre parc, cu copii răpiți și violați. Un băiat mai mare de pe strada bunicilor mei era cumva privit ca un erou prin cartier pentru că trecuse printr-o asemenea întîmplare și scăpase. Totuși, chipul ăsta al parcului fusese, în timp, îmblînzit, de reprizele din jocului „Săgețile” pe care-l practicam în el. 

Era un fel de „fațea” în mișcare, pe alergate, o „fațea” pentru copiii un pic mai mari și mai independenți. Se formau două echipe: una de „ascunzători”, sau de urmăriți, și alta de urmăritori. Cea dintîi echipă își lua un avans și fugea să se ascundă într-un loc îndepărtat, lăsînd niște semne cu creta pentru căutători. Exista o arie delimitată pentru întreaga poveste: în ce ne privește, era strada bunicilor mei și apoi un fel de primă zonă din Parcul Tineretului, cea mai apropiată de casele noastre. Dar era destul de largă, cuprindea cîteva alei, petice de iarbă și tufișuri. Aveai loc să te ascunzi și să pîndești. 

Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el. (De altfel, în paralel începuserăm deja să-l luăm în stăpînire prin drumurile cu bicicletele.) 

Și altele despre parc în articolul viitor.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.