Parcul Tineretului

Publicat în Dilema Veche nr. 988 din 16 martie – 22 martie 2023
Zizi și neantul jpeg

Nu am fost niciodată o mare fană a ieșitului în parc, ca atare. Nu mi-au plăcut niciodată duminicile în care te îmbraci frumos, cu tot familionul, și ieși la promenadă. În care bați, în pas corect, aleile reglementar pavate și măturate, înconjurate de flori prea frumoase și exact atît de îngrijite cît te-ai fi așteptat. 

Ceea ce nu-nseamnă că nu mi-am petrecut destul timp prin parcuri, în special prin Parcul Tineretului, și a fost, de fiecare dată, o experiență. Dar trecerile și adăstările mele pe acolo nu au fost promenade în sensul clasic, ci alt fel de expediții, în general. 

Îmi aduc aminte de Parcul Tineretului înainte de a fi cu adevărat amenajat, cînd bunicii mei s-au mutat pe o stradă de case care dădea chiar spre acesta. Cred că erau, pe atunci, doar cîteva leagăne și tobogane ruginite. Nimic din atmosfera fancyși fercheșă de mai tîrziu. Dar și așa, deși știam că înainte fuseseră acolo Cociocul și o groapă de gunoi, și că în parc se afla vechiul crematoriu, tot îmi plăcea să merg acolo. Mi-era drag să mă dau în bărcuțele care scîrțîiau și să mă urc invers pe tobogan. 

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Pentru că parcul ăsta era intim legat de bunicii mei. Așa cum fusese, cînd eram și mai mică și ei stătuseră de cealaltă parte a Căii Șerban Vodă, Parcul Carol. Toată viața mea din perioada de atunci se învîrtise în jurul Parcului Carol (Libertății), de la plimbările în cărucior la cele pe tricicletă și la drumurile spre mătușa mea din vremea aceea, care stătea în zona 11 Iunie. După un timp, după ce bunicii mei s-au mutat în casa lor de pe cealaltă parte a bulevardului, totul a migrat în Parcul Tineretului. Începînd cu drumul meu spre școală. 

Spre Școala nr. 79 de azi, care se află pe Cuza Vodă, prin zona restaurantului Budapesta de atunci și a bulevardului Cantemir, școala generală a Liceului „Creangă“. La început, mergeam prin parc cu bunicul meu. Pîndeau pericolele pe acolo, pe la tot pasul, mi se adusese la cunoștință. Aveam o familie serioasă, conștiincioasă și responsabilă, căreia îi păsa de mine și care mă creștea prea bine, prea după reguli. Știam că n-am voie să intru-n vorbă cu oamenii străini, criminalii pedofili din filme n-ar fi avut nici o șansă cu mine, nici nu i-aș fi băgat în seamă, darămite să mă las impresionată de șmecheriile lor. 

Așa că în privința parcului știam că trebuie să țin drumul drept, tot înainte, și să nu fac nimic care să aducă, măcar de departe, cu aiurelile Scufiței Roșii. Mai știam că prin parc se pot ivi, de prin tufișuri, exhibiționiști. Ceea ce, de altfel, s-a dovedit adevărat. Dar, pregătită fiind, îi ocoleam ori mă îndepărtam de ei. Ba mai mult, avînd școala protestatară a mamei mele în spate, le strigam că, dacă nu pleacă, chem Poliția (Miliția).

Așa mi-am dat seama că nu sînt, de fapt, chiar atît de neajutorată și că pot stăpîni, totuși, teritoriul parcului care, inițial, îmi păruse nemărginit și amenințător. Circulau diverse povești despre parc, cu copii răpiți și violați. Un băiat mai mare de pe strada bunicilor mei era cumva privit ca un erou prin cartier pentru că trecuse printr-o asemenea întîmplare și scăpase. Totuși, chipul ăsta al parcului fusese, în timp, îmblînzit, de reprizele din jocului „Săgețile” pe care-l practicam în el. 

Era un fel de „fațea” în mișcare, pe alergate, o „fațea” pentru copiii un pic mai mari și mai independenți. Se formau două echipe: una de „ascunzători”, sau de urmăriți, și alta de urmăritori. Cea dintîi echipă își lua un avans și fugea să se ascundă într-un loc îndepărtat, lăsînd niște semne cu creta pentru căutători. Exista o arie delimitată pentru întreaga poveste: în ce ne privește, era strada bunicilor mei și apoi un fel de primă zonă din Parcul Tineretului, cea mai apropiată de casele noastre. Dar era destul de largă, cuprindea cîteva alei, petice de iarbă și tufișuri. Aveai loc să te ascunzi și să pîndești. 

Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el. (De altfel, în paralel începuserăm deja să-l luăm în stăpînire prin drumurile cu bicicletele.) 

Și altele despre parc în articolul viitor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.