Iaromira POPOVICI

Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Zizi și neantul jpeg
Mai simplu
E ca un moment de pauză, de oprire a ritmului „obligatoriu” al consumului.
Zizi și neantul jpeg
O lume mai grea
Lumea „ușurătății ființei” a fost înlocuită cu una a gravității, în care gesturile și opțiunile fiecăruia dintre noi par să conteze altfel.
Zizi și neantul jpeg
Lucruri bune și de neuitat
Războiul ăsta m-a făcut să mă gîndesc la multele lucruri și gesturi care mi-au luminat viața, care ne-au luminat viețile noastre, ale tuturor, într-un moment sau altul.
Zizi și neantul jpeg
Binele și răul
Logica în care trăim acum nu mai e doar cea a războiului și a păcii.
Zizi și neantul jpeg
Eroism
Un comportament ce-mi părea livresc și olimpian a devenit, brusc, cît se poate de uman în situația dată.
Zizi și neantul jpeg
Straturi și radicalizări
Senzația de suprarealism persistă și existența de-abia se derulează în jurul masacrelor, al morților violente, al nedreptăților fără capăt, ca un mecanism uitat.
Război jpeg
Război
Logica războiului și a barbariei a intrat, incredibil și inadmisibil, iar în uz.
Zizi și neantul jpeg
Zgomote de altădată
Chiar dacă erai singur, casa era cumva vie, într-un freamăt și-un foșnet care te făceau să nu-ți fie urît.
Zizi și neantul jpeg
Prin casă
Îmi aduc aminte de gesturi, atitudini și obiecte cîndva obișnuite acasă. O parte dintre ele, evident, s-au pierdut.
Zizi și neantul jpeg
Gesturi noi și uitate
Uitarea începe cu gesturi foarte mici. Și aparent anodine. De pildă, îmi dau seama că mi-am pierdut obiceiul de a tăia pîinea.
Zizi și neantul jpeg
Om de zăpadă
Zăpada a devenit un fel de rara avis, o mitologie pe care o reactualizăm prin povești și poze vechi.
Zizi și neantul jpeg
Slavomir și iubirea necondiționată
Nu-mi aduc aminte de nici un moment în care, în cei 16 ani pe care i-am petrecut împreună, să nu-și fi făcut timp pentru mine.
Zizi și neantul jpeg
Interior și exterior
Cărțile te puteau proteja de exteriorul intruziv și manipulator.
Zizi și neantul jpeg
Melancolii și sărbători
Există și o tristețe a sărbătorilor, o melancolie a lor, de care ne dăm seama, mereu, mai curînd după ce le trece efervescența.
Zizi și neantul jpeg
Revelioane
Cred că de atunci am învățat nu doar să fiu un fan al culturii populare, ci și un spectator critic al acesteia.
Zizi și neantul jpeg
Brazi și epoci
Globurile astea simple, la prima vedere, de sticlă, nu erau lipsite de poezie: aveau o oarecare fragilitate, delicatețe.
Zizi și neantul jpeg
Haine din alte vremi
Mama avea talent la Public Relations, interacționa ușor cu vînzătorii de orice, știa cum să-i ia și cum să negocieze cu ei, și material, și emoțional.
Zizi și neantul jpeg
Dezvrăjiri și revrăjiri
Pe vremea lui Ceaușescu se vorbea la televizor despre „Luna cadourilor“, din cîte îmi amintesc.
Daruri jpeg
Daruri
Nu puteai arunca pur și simplu ceva, pentru că în spatele obiectului respectiv era, pe de o parte, așa cum spuneam, efortul celui care îl făurise și, pe de alta, al celui care îl dăruise.
Zizi și neantul jpeg
Mall și reconfigurări
Cred că singurul loc chiar non-stop era bufetul gării, și de asta Gara de Nord fusese și ea un mit pentru mine.
Zizi și neantul jpeg
Oameni, animale, atitudini
Apropierea tot mai amenințătoare a morții ne-a făcut să privim mai îndeaproape și mai cu interes spectacolul uman din jurul nostru.
Zizi și neantul jpeg
La adăpost de vreme rea
Am învățat să mai pot scoate, întîi timid, apoi ceva mai îndrăzneț, capul de sub plapumă și să mai arunc cîte o privire la neant.
Zizi și neantul jpeg
Tradiții, mai noi
Nu ne erau la îndemînă nici industria de Halloween, nici romanele lui Stephen King, nici filmele de groază, dar nevoia de sperietură și de un anumit tip de contact cu supranaturalul exista, era prezentă.
Zizi și neantul jpeg
Părinți și bunici
Nici nu te gîndești, aproape că nici prin minte nu-ți trece că respectivul bunic e o ființă de sine stătătoare, care a avut și are o viață proprie, o carieră, iubiri, cum afli mai tîrziu. În momentele alea îl vezi doar în raport cu tine.
Zizi și neantul jpeg
La boală
Boala nu numai că a ieșit din micile ecrane, dar a devenit tapetul vieții noastre cea de toate zilele.
Urși de pluș jpeg
Urși de pluș
Ursul Ghiță a fost purtătorul de cuvînt al defavorizaților și apărătorul diferențelor.
Nuanțe jpeg
Față în față
Ideea e că exista o anumite calitate și profunzime a conversațiilor cu oameni la care nu aveai altfel acces.
Zizi și neantul jpeg
Școală
Am înțeles ce sînt locurile comune și clișeele, și de atunci am tot luptat împotriva lor cum m-am priceput.
Zizi și neantul jpeg
Omnia mea...
Toată copilăria și adolescența am umblat cu săpun și prosop în geantă.
Zizi și neantul jpeg
Vacanțe aproape extreme
În vacanțe mi se întîmplau mereu nenorociri: cădeam, mă loveam, îmi rupeam ceva.
Zizi și neantul jpeg
Tentații de pieton desuet
Te simțeai ca-n „Scufița Roșie“, amenințată mereu de cîte un lup virtual care te pîndește din tufișuri în timp ce culegi floricele și e gata să te abată de la calea cea dreaptă.
Așteptări jpeg
Așteptări
Așteptarea unei scrisori, a unui pachet, a oricărui contact cu lumea de dincolo.
Zizi și neantul jpeg
Munca manuală
Îmi aduc aminte cît de puține ustensile aveam în casă în copilărie, prin anii 1970 și 1980.