Mărțișoare

Publicat în Dilema Veche nr. 986 din 2 martie – 8 martie 2023
Zizi și neantul jpeg

Nici tatăl, nici bunicul meu nu dădeau mărțișoare. Tatăl meu parcă mai avea cîte o încercare, semiironică. Nici unul, nici altul nu erau „festiviști”. Nu se dădeau în vînt după celebrările convenționale. 

Tatălui meu, în schimb, îi plăcea să stea cu mine și să le alegem pe cele pe care urma să le dau la școală. Iar apoi să le analizăm și clasificăm pe cele primite de la școală. Atunci nu acționa în postura de bărbat strîns cu ușa de moravurile de sezon, ci de colecționar care-și aruncă ochiul curios asupra uneia dintre categoriile lumii ăsteia. Chiar dacă era vorba de una miniaturală și fără vreo utilitate aparentă. 

Dar așa cum jucăriile mele alcătuiau „Banda bună”, mărțișoarele își găsiseră și ele o formațiune din care să facă parte și prin care să se integreze în „schema generală”: formau „Banda de mărțișoare”. Banda de mărțișoare era afiliată „Bandei bune“.

În fiecare an, cu o seară înainte de 1 Martie, le pregăteam cu atenție pe cele cumpărate pentru școală. Pe care le dădeam, cît se poate de personalizat, profesoarelor și prietenelor mele din clasă. Pe atunci, totul era mai formal, le prindeam cu ace de gămălie pe cărți de vizită pe care scriam 1 Martie și anul respectiv. Cu stiloul, în general, și cu sugativa alături. Țin minte și acum vagul tremurat al mîinii cînd îmi aluneca pe cartea de vizită. Pentru că în fiecare martie făceam asta implicat, cu emoție. Aceeași emoție o aveam și cînd treceam numele respectivei prietene pe pliculețul în care introduceam cu grijă cartea de vizită. 

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Emoții aveam pentru că era 1 Martie, pur și simplu. Pentru că orice sărbătoare, la școală, schimba mersul cotidian al lucrurilor. Introducea extraordinarul în rutina de zi cu zi. Înlocuia timpul liniar al obișnuitului cu cel ca un foc de artificii al sărbătorii. Într-o asemenea zi, rutina școlară era, din fericire, dată peste cap. Frica, uneori chiar teroarea (oricît de incredibil ar suna azi) că vei fi ascultat era înlocuită cu exaltarea dăruirii ori primirii unui mărțișor. 

Întîi, erau momentele în care le dăruiai profesoarelor. Cu toții aveam profesoarele noastre preferate, de care eram chiar „îndrăgostiți”, cărora le alegeam mărțișoarele mai speciale. În cazul meu, era profesoara de engleză, doamna Comișel, care, din clasa întîi, de cînd ne luase în mod excepțional (limbile străine se făceau, de fapt, dintr-a doua), făcuse ce făcuse, ne arătase niște poze din Londra, ne învățase cîteva cîntecele pe care le știu pînă azi și ne vrăjise pe viață. Cel puțin pe mine, una, mă făcuse să mă îndrăgostesc de engleză pe viață (e adevărat că făcusem și la grădiniță și mai mișcam cîte ceva, dar momentul hotărîtor atunci a fost, în clasa întîi). Și doamna Todea, de franceză, care făcea cu noi piese de teatru cîntate și ne lăsa să aducem jucării la școală. Ne arăta că lumea putea fi și altfel: mai veselă și mai puțin închistată. Și că asta nu te împiedica să înveți, ci dimpotrivă: te îndemna s-o faci mai abitir, de bunăvoie. 

Or, lor trebuia să le dai niște mărțișoare speciale. Ce însemna „special” pe vremea de atunci? Cei mai snobi ar fi spus că erau mărțișoarele „gen Fondul Plastic”. Magazinul cel mai fancy pe linia să-i zicem artistică de atunci. Magazinul în care lucrurile puse în vînzare erau făcute de artiști plastici. Nu erau standardizate, ci mai fanteziste (cu toate că și pe linia afantezistă apăruse un standard). Dar și cu prețuri mari și cu pretenții. Să ai ceva de acolo era considerat, în vremurile de atunci, de ani ’80, un lux. (Țin minte că mi-am luat, cu chiu, cu vai, de acolo un pulover negru tricotat cu niște mărgele transparente prin țesătura și l-am purtat doar la zile mari, atît de mîndră eram de el). Mărțișoarele de acolo, din cîte-mi amintesc, erau din sticlă, eventual cu pene și scoici – și ușor suprarealiste. 

Dar eu nu pe astea le consideram speciale. De altfel, dacă voiai să iei mărțișoare „gen Fondul Plastic” o puteai face, și pe vremea aceea, de la vînzătorii la negru care apăreau te miri unde pe străzi înainte de 1 Martie. Erau mici întreprinzători particulari, îndeobște underground, care combinau scoici cu flori uscate, nasturi și pene și reușeau uneori combinații surprinzătoare. Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor. Căci unele reușeau să fie de-a dreptul armonioase. 

Despre ele într-un număr viitor.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.