Imagini blurate din clasa întîi

Publicat în Dilema Veche nr. 1015 din 21 septembrie – 27 septembrie 2023
image png

Din clasa întîi îmi amintesc foarte puțin. Parcă totul, în perioada aceea, e un pic blurat. Țin minte că învățătoarea noastră mi se părea frumoasă. Și-mi mai amintesc cocul ei înalt și pedant, care impunea. Îmi mai aduc aminte că am avut privilegiul să facem engleză din clasa întîi, ceea ce nu era ceva obișnuit pe vremea aceea (de obicei se făcea dintr-a doua). Profesoara care a pășit în clasa noastră să ne predea engleza m-a cucerit din prima: avea ceva din Mary Poppins. Nu era vorba de o asemănare fizică, nicidecum. Ci de una altfel: era ceva în stilul ei, în felul ei de a preda, de a ni se adresa. M-au cucerit probabil și vederile din Londra pe care ni le-a arătat, precum și explicațiile din jurul lor. Poate mi-au plăcut orele ei și pentru că știam deja puțină engleză de la grădinița privată, underground, a doamnei Pintea, unde fusesem vreo doi ani. Profesoara de engleză care m-a fermecat era doamna Ecaterina Comișel. Cred că în mare parte datorită ei m-am hotărît să dau la Engleză, cînd mi-a venit timpul.

Tot din clasa întîi îmi mai amintesc cum totul a început să se mai deblureze cînd în peisaj a intrat prietena mea Irina. Ea nu a venit de la începutul anului, ci ceva mai tîrziu. Ne-am împrietenit destul de repede, nu mai știu dacă a fost chiar coup de foudre, dar Irina era o persoană fascinantă: avea o imaginație formidabilă, altfel decît a mea. A mea era plină de zîne și fluturi din cărțile copilăriei și din poveștile părinților, avea o tentă mai dulceagă. Pe cînd a Irinei era mai îndrăzneață, ușor detectivistică și horror. Pătrundea și-n teritorii interzise, în care eu nici cu gîndul nu gîndeam că aș fi avut voie să hoinăresc. Atingea și zone dincolo de acordul părinților, cu care simțeam că aceștia n-ar fi fost neapărat de acord. Contactul cu Irina m-a făcut să constat că există și spații dincolo de cele idilice, trasate în copilăria mea. Care erau minunate și foarte sigure. Prea sigure... Într-un fel, cu ea am trădat mitologia copilăriei și am zguduit cîteva din loialitățile mele: de pildă, cea față de Oca, mama nașei mele, care mă lua de la școală pe vremea aceea. Oca și cu mine aveam o relație apropiată și duioasă, ea îmi povestea de-ale ei și eu ascultam, descopeream lumea împreună. Dar acum, în parteneriat cu Irina, ne coalizam cumva împotriva Ocăi, care, din prietenă, devenise Autoritatea de care trebuia să ne ascundem. Se petrecuse o schimbare de accent acolo: părinții, familia, care-mi fuseseră cei mai buni prieteni pînă atunci, deveniseră, brusc, Ceilalți. Împrumutasem, cel puțin pentru moment, viziunea colegilor mei asupra familiei: care, în general, îi vedeau ca pe o autoritate de care trebuia să ții cont, în măsura posibilităților, dar și pe care puteai s-o șuntezi. A fost o primă trădare: probabil necesară ca să mă pot adapta la lumea nouă și atît de diferită în care pășeam. Lumea mea de acasă fusese atît de puternică, încît bănuiesc că, altfel, nu aș fi avut cum să ies din ea și să fac față alteia deloc mai bune, dar necesare. A fost primul meu exercițiu, nu prea frumos, de supraviețuire. Din fericire, cu timpul, s-a făcut o medie între lumea de acasă și cea a Irinei, și cea de la școală. Irina însăși a adoptat și ea tipul meu de imaginație: împreună ne inventam nume de zîne, făceam liste cu ele, desene și povești, țineam jurnale. În timp, s-a creat un echilibru.

Și relația cu Oca s-a restabilit. Deși ne urmam jocurile de-a revolta față de așa-zisa autoritate, fugind pe drumul dinspre școală spre Parcul Tineretului și ascunzîndu-ne pe parcurs, cînd ajungeam aproape de „Șincai“ ne opream și-o așteptam pe Oca. Acolo era un magazin, nu mai știu, una din alimentarele de pe vremea aceea, de unde ne cumpăram, în fiecare zi, cîte o „Măgura“. De unde Oca ne cumpăra cîte o „Măgura“. Care pe atunci era de un singur fel, cred: cu lapte și cacao, nu auzise nimeni de alte arome. Era deja un ritual care ne includea pe toți, copii și părinți, bunici. „Revolta” se manifesta, de fapt, doar în jurul cozii.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic