Maternitate

Publicat în Dilema Veche nr. 1002 din 22 iunie – 28 iunie 2023
Zizi și neantul jpeg

La un moment dat, am fost programată pur și simplu ca ființișoara din mine să fie extrasă. Atît de simplu: s-a stabilit o dată, o procedură și am fost lăsată în așteptarea ei. 

Lucrurile au mers lin, aș zice. Cu excepția unei viroze, pe care am tratat-o doar cu vitamina C și cu leacuri băbești, și a unei indigestii din cauza unei pizze a anilor tulburi, nu pot spune că mi-a fost greu în timpul sarcinii. Dimpotrivă, mi-a fost nesperat de ușor. 

Micul alien din mine nu mai era deloc alien. Îl simțeam tot mai familiar și ne-mprieteniserăm de-a binelea. Faptul că mă făceam tot mai rotundă nu mă-nspăimînta cine știe ce. Și nici că nu mai puteam să beau cafea adevărată ori alcool, sau să dorm în orice poziție. Nimic din toate astea nu avea cine știe ce importanță. Pentru că, ori de cîte ori ființișoara dădea cîte un semn în marsupiul interior, știam că nu am de ce să mă îngrijorez. Că totul e „conform planului”. Că lumea merge înainte.

Cum spuneam, am fost programată cînd s-a considerat că e sorocul. Nu am trecut prin nici una din durerile facerii, pe care le-am auzit doar din povești ori le-am văzut în filme. Mi-am făcut bagajul, m-am îmbrăcat cu aceeași rochie bleumarin marinar, cu guler alb, luată de pe tarabele de pe lîngă Paris, rochia mea norocoasă. Și am ajuns la maternitate.

Acolo, pentru că doctorul cu care urma să nasc era specialist în sterilitate, m-au repartizat, în noaptea de dinainte de cezariană, în salonul lui. Salonul lui era unul de vreo – nu mai știu – patru-cinci persoane, sau chiar șase. Toate erau femei care se internaseră pentru diverse tratamente care să le ajute să nască. Apariția mea, cu burta-mi imensă, în care se zbătea ființișoara gata să iasă, a produs rumoare. 

Rumoare care nu s-a manifestat decît vag într-un mod zgomotos, dar, de fapt, mai dureros. Au fost privirile. Le-am simțit pe toate, adunate, ca pe niște săgeți în burta de lup de treabă. Le-am simțit îndreptate spre sau poate mai curînd împotriva ființișoarei care urma să iasă din burta reglementar spintecată a doua zi. Nu cred în deochi, în ochiul rău și-n altele asemenea. Dar atunci am crezut. 

Nici nu aveam cum să nu cred. Eram oricum „a nervous wreck” sau, cum s-ar spune astăzi, prea încărcată emoțional. Dar nici n-aveam cum să nu fiu: după cele cam nouă luni de mister și speranță, urma ca, în sfîrșit, să știu. Să știu cum arată micul alien care m-a populat, cu atîta grație și delicatețe, în tot acel timp. Să-l văd cu propriii-mi ochi și să-l îmbrățișez cu propriile-mi brațe. Aveam, în sinea mea, totală încredere în varianta mea de Scufiță Roșie. Nu mă îndoiam că micuța creatură va fi nu pe măsura așteptărilor, căci nu aveam neapărat unele. Ci că va fi pe linia ei, în același fel de armonie cu mine. Că nu va fi o surpriză. 

Dar nu era doar atît. De aici porneau încrengături mai încîlcite, precum hățișurile care crescuseră în jurul palatului Frumoasei din Pădurea Adormită cînd prințul ajunsese, în sfîrșit, prin preajmă s-o salveze. Mă întrebam, direct sau nu, dacă și cum voi face față. Nu neapărat ființișoarei, pe care n-o puteam privi decît cu duioșie nemărginită. Ci întregii situații. Unei schimbări uriașe, pînă la urmă, în viața mea pînă atunci liniștită și destul de poetică. Cum mi se va schimba viața. 

Iar ochii îndreptați, de fapt, inocent, dintr-o uimire legitimă asupra mea, nu făceau decît să-mi accentueze aceste întrebări și, de fapt, temeri. Mă aflam nu în fața potecii cu cărămizi galbene din Vrăjitorul din Oz, nici măcar în fața unui drum desfundat, plin de noroaie și hîrtoape. Se întrevedea doar o vagă cărare în ceață. De fapt, habar n-aveam cum va fi drumul.

Voi povesti mai departe în articolul viitor. 

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.