„Luna cadourilor” și cenușiul

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Zizi și neantul jpeg

Și pe vremea lui Ceaușescu exista oarece festivism în decembrie. Aceasta era numită, oficial, „Luna cadourilor” și i se făcea ce fel de reclamă se putea pe atunci la televizor. Asta, din cîte-mi amintesc, prin anii 1970.

„Luna cadourilor” preceda Revelionul. Așa cum deja se știe, acesta era Evenimentul de pe vremea aceea. Crăciunul, oficial, nu exista. Nu era pomenit ca atare niciunde. Nu dădea bine, în anumite medii ale regimului, să spui că-l serbezi. Se încadra doar în „Sărbătorile de iarnă”, categoria largă și searbădă în care intra, de altfel, și Moș Gerilă: Moșul oficial, care venea pe la întreprinderile părinților și aducea cadouri copiilor „care fuseseră cuminți” și care performau cîte ceva în fața lui (îndeobște, o poezie).

Se serba, practic, trecerea vechiului an, cu „realizările” lui, și sosirea celui nou. Astăzi, dacă ne-am afunda în semnificații, am putea spune „trecerea timpului”, trecerea, în general. Căci cuvîntul „moarte” nu-și avea locul și rostul în vremea aceea: știu de la filmele documentare ale tatălui meu că nu aveai voie să rostești cuvîntul „moarte” ca atare, intra în seria celor interzise. Se pare că eram, oficial, nemuritori, că trăiam într-o lume în care totul mergea înainte și în sus, nu exista „în urmă“, „în spate“ și nici nu existau prăbușiri. Totul se construia, se înălța. Desigur, pe ruinele trecutului, ale caselor demolate și ale oamenilor morți în pușcării. Dar cum nici trecutul și nici moartea nu existau…

Mergeam înainte. Părinții se duceau la serviciu, unde contribuiau, cît putea fiecare, la edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate, despre care am învățat și eu că ar exista cu ocazia examenului la istorie (fiind la o clasă de filologie) pentru ceea ce pe atunci se numea treapta a doua. Acolo învățam chiar și despre congresele Partidului Comunist Român, cu obiectivele lor cu tot. Care, dacă-mi mai amintesc corect, spre acest măreț edificiu tindeau, pentru moment: „societatea socialistă multilateral dezvoltată”.

Nostim e că, pe atunci, cînd învățam asemenea aberații, păreau ceva abstract. Nu le puteam aplica la realitate. Păreau absurde și supranaturale, referindu-se la o lume de lemn, ireală. Învățam formulele limbii de lemn fără acoperire, ca pe niște poezii ratate, fără rimă, ritm ori sens. Doar cînd ne-au făcut UTC-iști, nu mai știu, prin clasa a XI-a, și ne-au dat să citim statutul înaintea evenimentului, țin minte că am avut, pentru prima dată, o strîngere de inimă. Nu chiar o strîngere, ci mai curînd o îndoială: era pentru prima dată cînd asociam cuvintele acelea goale, puse pe hîrtie, cu realitatea din jur. O asociere fulgurantă, de-o cîtime de secundă. Și totuși…

Senzația era că ceva nu e în regulă. Că nu mai e joaca de la pionieri, unde săream într-un picior că m-au făcut în prima serie, era semn de apreciere a „rezultatelor mele la învățătură”. Acum nu mai aveam deloc senzația asta. Poate și pentru că ne aflam, deja, în tenebroșii ani 1980, cînd nimic nu mai mergea și cînd simțeai, fizic, pe propria-ți piele, semnele decrepitudinii și derizoriului. Nici nu mai știu dacă era înainte sau după ce tatăl meu s-a stins din viață, prematur, și pentru că, dacă aveai nevoie să faci o operație de inimă în străinătate, era o complicație infinită pe vremea aceea, cu sorți spre zero de izbîndă.

Cert e ca simțeam altfel lumea din jur. Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn. Care, din ceva fictiv, părea să devină tot mai mult altceva real.

Erau ierni cenușii și apăsătoare. Voi mai vorbi despre ele. Totuși, cel puțin în ce mă privea, indiferent de toate acestea, mitul cadourilor lunii decembrie nu se dusese chiar pe apa sîmbetei. Și Moș Nicolae tot mai venea.

Despre asta, într-un articol viitor.

image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.
image png
Februarie și micul kitsch
Dar și hidoase, supradimensionate, diforme, chiar horror, inimi din blană.
image png
Cum te pregătești pentru un examen?
Un examen n-ar trebui să se transforme într-o traumă.
image png
Apocalipsa creației
De altfel, organizatorii Sony World Photography Awards au declarat că, în 2023, au avut cel mai mare număr de înscrieri din istoria de 16 ani a premiilor.
p 20 WC jpg
Începutul și sfîrșitul vieții spirituale
Momentul iubirii nu poate fi decît aprofundat, adîncit în sine pentru a face să răsară toate sensurile ulterioare.
image png
Itinerariul credinței
Pierre Manent în excelenta carte dedicată gîndirii lui Pascal, despre bucuria de a-L cunoaște pe Dumnezeu și teama de a-L pierde – cei doi poli ai itinerariului credinței.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
Asta ca să știți ce vedeți cînd vă ridicați privirile spre cer, dintre betoane.
image png
Recuzita de iarnă
După ce le terminam, la blană, ne luam inimile-n dinți și ne strecuram sub plăpumile ca niște armuri.
image png
Unde ți-ai dori să-ți petreci o noapte? (II)
Am petrecut nopți în astfel de hoteluri, însă niciodată nu a fost alegerea mea, dacă ar fi fost după mine aș fi ales o pensiune modernă și prietenoasă.
image png
Fricile europenilor
Majoritatea partidelor de extremă dreapta au renunțat la angajamentele lor de a părăsi Uniunea Europeană, în timp ce nici un lider nu vorbește despre o Europă federală.”

Adevarul.ro

image
Joburile în care românii iau mii de euro, dar nu fac nimic. „Când ne plictisim de atâta joacă ieșim și noi la o berică”
Într-o țară în care prețurile cresc de la o zi la alta, iar salariile bat de regulă pasul pe loc, există și oameni care sunt plătiți ca să nu facă absolut nimic. Sau aproape nimic, dar oricum pe salarii la care alții nici nu îndrăznesc să viseze.
image
Marele mister din istoria Moldovei. Cine a fost Margareta, întemeietoarea dinastiei din care făcea parte și Ștefan cel Mare
Una dintre cele mai importante dinastiii medievale românești, cea din care se trage și celebrul Ștefan cel Mare, a fost întemeiată de o femeie. Purta numele de Margareta Mușata, iar povestea sa este învăluită în mister. Unii bănuiesc că ar fi fost reprezentanta unui puternic clan boieresc.
image
Ce s-a ales de temuții interlopi din anii 2000. Prinși de Traian Berbeceanu, unii și-au reluat vechile obiceiuri
În anii 2000, Deva, Hunedoara și orașele din Valea Jiului erau cutremurate de un lung șir de incidente grave comise de grupări interlope violente, în fața cărora autoritățile se arătau depășite de situație ori închideau ochii.

HIstoria.ro

image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.
image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.