Liniștea

Publicat în Dilema Veche nr. 995 din 4 mai – 10 mai 2023
Zizi și neantul jpeg

Lipsa device-urilor depre care vorbeam în articolul precedent era unul dintre motivele unei ciudate (pentru vremurile de azi) liniști pe care o simțeai în casele vremii (anii 1970). De fapt, nici n-o simțeai, pentru că erai atît de obișnuit cu ea încît n-o mai băgai în seamă. 

Dimineața, într-adevăr, mai ales cînd eram la bunicii mei, existau cîteva zgomote care te puteau trezi, de altă natură decît cele de azi. Televizorul nu mergea non-stop, dacă se poate în fiecare cameră, inclusiv în bucătărie, cum am văzut că se mai întîmplă în zilele noastre (din motivele cunoscute deja, nu era program și n-aveai cum să ai atîtea televizoare). Exista, într-adevăr, radioul, care putea fi ascultat cu noaptea-n cap și al cărui sunet caracteristic nu era vreo linie melodică duioasă, ci un hîrîit. Hîrîitul care însoțea, aproape inevitabil, Europa Liberă – post clandestin pe care bunicii mei se străduiau, cu răbdare, să-l prindă în fiecare dimineață. 

Semnalul începerii unei noi zile, de fapt, cam ăsta era: deschiderea largă a geamului din camera cu bătrînul radio și comentariile de la Europa Liberă însoțite de păcănituri. Așa știam că a început o nouă zi, cu strălucirile și imperfecțiunile ei. Sunetul radioului nu era, însă, singurul care-mi însoțea trezirea la bunici. De la bucătărie veneau o serie de alte zgomote, sănătoase: cel mai pregnant era al bătătorului cărnii pentru șnițele. Bufniturile repetate în a căror cadență deschideam ochii erau liniștitoare. Sunetul lor sec era puternic, dar nu într-atît încît să strice armonia zilei care prindea contur. Dimpotrivă, era o garanție că lucrurile sînt la locurile lor. Că ritualul aproape veșnicului fel de mîncare cu care bunica mea ne încînta zilele continua. Felul era, desigur, șnițel cu cartofi prăjiți. 

Nu doar bufnetul bătătorului venea din bucătărie. Cel care mă scula la propriu din pat era sfîrîitul oului în tigaie. Un sunet mai discret și de scurtă durată. Și totuși, urechile mele semi-ciulite între somn și trezie îl percepeau. Împreună cu un altul, care mai tîrziu a dispărut: clinchetul linguriței în cana de lapte cu cacao. 

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Spun că a dispărut pentru că am crescut și am început să-mi generez singură zgomotele începutului de zi. Pe unele dintre ele. Altele au rămas ori au fost înlocuite de unele noi. A apărut zbîrnîitul rîșniței noi, electrice, despre care am mai povestit. Și, uneori, sunetul glasurilor ciripind într-o conversație animată: chiar dimineața devreme, bunica mea primea vizite. Locul de primire era bucătăria: acolo nu era doar spațiu suficient, ci și unul în care-și aveau loc și rost „micile” vicii de supraviețuire: cafeaua și fumatul. Acolo se putea deschide geamul, se putea trece granița nescrisă, dar bine delimitată, dintre interior și exerior, putea fi lăsat să se strecoare înăuntru un neastîmpărat aer de libertate. 

Și, pe fundalul fumului eliberator și al aburilor așijderea, se puteau face confidențe. Se povesteau vieți. Chiar dacă era vorba de unele dramatice, chiar tragice. Căci acesta era un alt murmur pe care-l auzeam, prin ușile întredeschise, din bucătăria bunicii mele: cel al conversațiilor esențiale. Mă trezeau, de destule ori, cuvinte tăioase și neașteptate. Bunica mea avea niște protejate, prietene ori chiar rude cu probleme serioase. Unele, chiar psihice. Fuseseră internate în spital, pe motive psihiatrice. Bolile psihice, pe atunci, erau privite cu suspiciune și etichetate negativ. Oamenii vremii, cei mai mulți dintre ei, de fapt, habar n-aveau despre ce era vorba și nici nu se străduiau să înțeleagă. Știau doar să calomnieze și să atace. Bunica mea a avut un fel de înțelegere a diferențelor avant la lettre. Poate și din cauza singurătății ei și a unei tendințe proprii către fragilitate nervoasă. Cert e că avea răbdare să asculte poveștile de multe ori îngrozitoare, presărate cu scene forte, chiar pe viață și pe moarte, ale prietenelor și rudelor ei suferind de afecțiuni psihice. 

Și eu odată cu ea, prin cele două uși întredeschise: cea de la bucătărie și cea de la hol. Hol care forma un fel de tunel spre o altă lume. 

Dar despre asta într-un  articol viitor.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.