Filme marine

Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
image

Lîngă hotelul Mangalia era o grădină de vară. Pe vremea de atunci, lucru nu chiar atît de frecvent. Cinematograful respectiv era o continuă ispită: deși credeam încă în Zîna Mării și-n mitologia ei, acesta oferea perspectiva unei alte visări, mai aplicate și mai în trend.

Prima dată am pășit în grădina de vară cu ocazia unui film indian: Prietenii mei, elefanții (1971, M.A. Thirumugam). Să fi avut vreo 9-10 ani. Venise un prieten de familie, mai mare, pe care-l admiram și care urnise caravana noastră într-alt loc decît obișnuitul program. Era un eveniment și țin minte că ne-am bucurat de el cît am putut. Filmul nu mi-l aduc aminte prea bine, dar știu că era light și de plîns, pînă la un punct. Nu mai știu dacă am plîns de-adevăratelea, dar îmi amintesc că am ieșit de acolo emoționată, într-un mod fericit. Cred că filmul avusese happy-end. Dar întregul context mă emoționase.

Cel de-al doilea film l-am văzut acolo cam patru-cinci ani mai tîrziu: aveam vreo 13-14 ani și eram deja adolescentă. Dacă prima dată percepusem grădina de vară ca pe un loc magic în care ajunsesem ca prin minune, acum o consideram doar unul dintre spațiile lumii noi și libere pe care mă pregăteam s-o cuceresc. Cum am mai scris, mi se cocea desprinderea de mama și de programele ei prea stricte. Mă aflam în interval, în perioada dintre conformismul din copilărie și eliberarea, evadarea totală. Exteriorul, în oricare dintre sensurile lui, era o continuă ispită căreia îi cedam puțin cîte puțin. De pildă, într-o zi luasem singură minicarul din Mangalia pînă-n Venus, unde era cel dintîi capăt. Apoi, cu maximă îndrăzneală, avusesem curajul să-l iau din nou pe cel spre Olimp, capătul suprem. Ajunsesem acolo, prin preajma hotelului Amfiteatru. Și, deși nu-mi amintesc să fi făcut nimic, doar să fi privit și să mă fi întors, a fost ca și cum aș fi cucerit America. Țin minte că mă întorsesem cu o maximă saisfacție: eram tare mulțumită de mine și de curajul meu.

Puseele de independență se datorau și unor întîlniri: pe lîngă mama, prietena mea și mama ei, ne nimeriserăm în același hotel și cu o colegă de clasă și tatăl ei. Și cu un coleg de clasă și mama lui. Se conturase, deja, o lume diferită, în afara familiarului de rutină. Care cerea de la mine, indirect și subînțeles, dar ferm, un altfel de comportament, mai de lume și de domnișoară. Eu eram expertă în locurile de acolo și acum aveam cui să le prezint. Mă puteam erija într-un soi de ghid neoficial. Aveam, acum, un pretext mai vădit pentru a mă îndepărta de rutina mamei și pentru a o transforma dintr-un mod de viață într-o poveste „vînătorească”. Era altfel și interesant. 

Mersul la film, la grădină, era doar una din ambițiile mele. Începuseră să se profileze și altele, și mai și. Precum dansul. Visam să dansez. Să prelungesc plutirea pe care o simțeam cînd mă întindeam pe luciul apei și-naintam miraculos, aproape fără să mă clintesc, și-n alte spații. S-o extind din cele diurne în cele ale penumbrei și luminilor pîlpîitoare. Visam să-mi iau inima-n dinți și să merg la discotecă. 

Dar despre asta, cu altă ocazie. Pînă atunci, pe fondul aceleiași nevoi de plutire, am ajuns, cu toată gașca, la Superman(1978, Richard Donner). Probabil pe fondul ăsta, al dorinței mele de plutiri și idile, filmul m-a marcat mai mult decît ar fi fost normal. Am plecat de acolo împreună cu colegul de clasă, de care nu eram cu adevărat îndrăgostită, dar care se nimerise pur și simplu la locul potrivit, în momentul potrivit, prin Mangalia, simțind aproape și păstrînd proporțiile, că pot zbura (de altfel, în perioada de atunci visam deseori asta, mă visam zburînd). Cred că atunci mitologia Zînei Mării a fost înlocuită, pe nesimțite, cu una mai de consum, mai hollywoodiană, a momentului: unul al coacerii și al ieșirii din copilărie. Al pășirii afară din lumea familială și în cea exterioară. A fost un prim început plutitor, pe care nu l-am uitat. 

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.