Pălării și paltoane

Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
image

Pe lîngă pantofii cărămizii, îmi mai amintesc și niște ghete din antilopă albastre, cu un bot între rotund și pătrat. Destul de greu de închis, cu capse metalice prin care băgai șirturile: cu grijă, să nu scapi vreuna. 

La ele cred că am ținut mai mult decît la respectivii pantofi. Pur și simplu, mi se păreau perfecte. Le-am iubit, dacă se poate spune așa ceva legat de niște ghete. Aveam chiar o perie specială pentru antilopă cu care învățasem să le întrețin. Mă responsabilizaseră.

Dar, în afară de ghete, trebuia să mă acopăr și-n restul corpului cînd sosea vremea rea. Nici asta nu era ușor. Noroc că mama și cu mine, cea de pe la 12-13 ani, începuserăm să avem aceleași măsuri. Așa că o parte din hainele ei erau reciclate către mine. 

Erau, da, haine din alte epoci, dar nici una dintre ele nu era urîtă. Ghetele albastre sînt un exemplu. Dar și destule rochii cu care mergeam la petreceri. Multe dintre ele proveneau din perioada mini. Erau chiar sexy (deși pe atunci nici nu auzisem de cuvîntul ăsta) și neașteptate. Erau ceea ce astăzi s-ar numi vintage sau retro. Aduceau o nuanță proaspătă, deși aparent prăfuită, din vremuri nu chiar uitate. În culori despre care nici nu mai știam că există. Diferite de eleganța standard de la petrecerile de atunci: fuste din catifea de la Fondul Plastic și bluze de cele mai multe ori albe, eventual cu volane. 

Dar dincolo de garderoba destinată petrecerilor era cea uzuală, de zi cu zi. Cea fără de care nu puteai înfrunta frigul, vîntul și zloata. Cînd venea vremea cu adevărat rea de toamnă, cea umedă și gata să te smulgă din picioare, începea o îngrijorare. Simțeai, fără să-l poți exprima exact, un mic fior rece. O înțepătură, cam amorțită, dar totuși prezentă, a nevoii de supraviețuire care se activa cu această ocazie. Realitatea din jur nu mai era, brusc, lină și prietenoasă, ci un fel de cursă cu obstacole pe care trebuia să le înfrunți. 

Așa că o făceai, deja tradițional, în felul următor: scormoneai prin dulapuri. Așa găseai, de pildă, o pălărie veche, croșetată. Pe care, la o primă și rapidă scanare, nu ai fi considerat-o frumoasă. Ci, sincer vorbind, puțin caraghioasă și demodată. Dar apoi, dacă te uitai mai bine la ea, dacă-i admirai bejul curajos, ochiurile îndrăznețe și borurile cam căzute pe care le numeai, mărinimos, șic, o puteai găsi haioasă. Și chiar o puteai purta. 

Ceea ce am și făcut, à la longue, cu un sentiment de mîndrie de familie, amestecat cu rușine. În anumite momente, cînd nu se putea altfel, o țineam pe cap, prefăcîndu-mă că nu sînt eu sub ea. Pierzîndu-mă prin vînturile și rafalele ploilor, pitindu-mă în ceața de toamnă. În altele, însă, cînd mă apropiam de civilizație, de zona școlii mele și a colegilor mei, mi-o scoteam. Dar nici atunci nu era chiar ușor. Pentru că un sentiment de vinovăție mă copleșea: nu puteam să mă dezic cu totul de o asemenea moștenire de familie. Așa că, deși nu o puteam lăsa pe cap, sentimentul de jenă fiind mai puternic decît cel de vinovăție, o țineam, totuși, în mînă, la semivedere, ca măcar de formă să defilez cu ea. 

Pălăria nu venea singură din bătrînul dulap. Ci, dacă-mi amintesc bine, cu un fular asortat. Și cu un palton negru, care fusese al mamei mele. Care era foarte frumos, chiar mie mi se părea așa de-adevăratelea. Avea ceva nobil în negritudinea lui fără pată. Era din stofă, cu nasturi. Nu chiar otova, ci puțin pe corp, cu o sugestie de siluetă. Nu venea fix pe corp, pentru că mi-era puțin mare, dar nici nu arătam chiar precum copilul din poezia lui Coșbuc ( „Iarna pe uliță”), cu haine de pomană. 

Era paltonul ideal, cu care puteai ieși și înfrunta, fără frică, orice intemperii.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.